Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 1476/2015 din 02 decembrie 2015 dată de Tribunalul DOLJ

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul DOLJ

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
1476/2015 din 02 decembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1476/2015

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE J___ S_____

Judecător M______ C_______ V_________

Grefier L___ M________

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta ___________________ împotriva sentinței 5848/05.05.2015 pronunțate de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. – INSPECTORATUL TERITORIAL 6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta S.C. P_________ prin avocat S____ C______, lipsind intimatul I.S.C.T.R. – INSPECTORATUL TERITORIAL 6.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Apelantul apreciază că tribunalul este competent.

În baza art. 34 alin. 2 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, apelul este declarat în termen și legal timbrat.

Apărătorul apelantului arată că nu mai are alte probe de solicitat.

Constatând dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.

Apelantul solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința 5848/05.05.2015, Judecătoria C______ a respins excepția tardivității, precum și plângerea contravențională formulată de petenta _________________, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 27.05.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul R_____ – I____, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx emis de la data de 27.05.2014 de către intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul in Transportul R_____, petenta _____________________ a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, cu amendă în cuantum de 4000 lei, reținându-se că la controlul efectuat în data de 27.05.2014 ora 11:00 pe DN65F, km 3, în localitatea C______, județul D___, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către petentă și condus de P___ G______, care efectua transport rutier contra cost de mărfuri conform avizului de însoțire a mărfii _______ ELP14 Nr. xxxxxx din data de 27.05.2014. Din verificările efectuate la momentul controlului, s-a constatat că, conducătorul auto P___ G______ nu a prezentat la control diagramele tahografice, certificat de desfășurare a activității, cartela tahografica si nici listări efectuate cu imprimanta tahografului digital. S-au făcut mențiuni pe certificatul de desfășurare a activității din data de 27.05.2014 si pe diagrama tahografica din data de 27.05.2014, fiind aplicata si stampila de control.

Instanța mai retine, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, modificată și completată cu O.G. nr. 21/2009, pentru neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, conform prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 sau Acordului AETR.

De asemenea s-a aplicat o amendă în cuantumul legal prevăzută de art. 9 din același act normativ.

Procesul verbal nu a fost semnat de către petentă, făcându-se mențiunea „petenta nu este de față la întocmirea procesului verbal”.

Potrivit art. 248 alin. 1 din Cod procedură civilă "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Instanța din oficiu a invocat excepția tardivității introducerii cererii, avându-se în vedere ca procesul verbal de contravenție a fost afișat la data de 20.06.2014 (f. 30), iar plângerea introdusă la data de 09.07.2014, termenul împlinindu-se la 07.07.2014.

Conform art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, republicată, privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, se poate face plângere în termen de 15 zile, de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petenta a intrat în posesia procesului verbal la data de 04.07.2014, când l-a găsit afișat la poarta societății, aspect ce se coroborează cu declarația martorului D____ M_____, angajat al intimatei, potrivit căreia acesta nu cunoaște data la care a fost întocmit și afișat procesul verbal.

Potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001 „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează _____________________ semnat de cel puțin un martor”

Din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit la data de 20.06.2014 de către intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul in Transportul R_____, depus la dosar (fila 30), reiese că procesul verbal contravențional i-a fost comunicat petentului prin afișare. Instanța reține că semnătura martorului de pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare nu a fost contestată de către petent. De asemenea, afișarea procesului verbal a avut loc la adresa care figurează sediul societății petente.

Așadar, având în vedere înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarația martorului audiat și cu principiul "in dubio pro reo", instanța urmează a aprecia că petenta a intrat în posesia procesului verbal la data de 04.07.2014, plângerea fiind introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de actele normative în vigoare, fapt pentru care va respinge excepția tardivității introducerii cererii.

Cu privire la solicitarea petentului de a se constata intervenită prescripția executării sancțiunii, întrucât procesului verbal nu a fost comunicat în termen de 30 de zile, instanța constată că nu se impune reținerea culpei intimatului în comunicarea procesului verbal contestat, întrucât din înscrisurile aflate la dosar reiese că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin curier la data de 02.06.2014 (f. 29), primirea plicului fiind refuzată de angajatul firmei, fapt pentru care intimatul a procedat în data de 20.06.2014 la afișarea acestuia la ușa sediului societății petente (f. 30).

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:

Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit , dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG nr. 37/2007 au drept scop stabilirea unor norme comune privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor referitoare la perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra modului in care se desfășoară transportul rutier, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.

De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.

Se reține din cuprinsul anexei la certificatul de desfășurare a activității (f. 28) că, conducătorul auto P___ G______ a fost în concediu în perioada 06.05.xxxxxxxxxxxxxx14, respectiv 06.05.xxxxxxxxxxxxx14, ca urmare a modificării certificatului de desfășurare a activității (f. 26 ), însă la controlul efectuat în trafic la data de 27.05.2014, conducătorul auto nu a prezentat la control diagramele tahografice pentru perioada cuprinsă între 20.05.2014, ora 08:00 și 27.05.2014, ora 08:15.

Instanța apreciază că la plecarea sau venirea din cursă, petentei îi revine obligația de a verifica documentele pe care conducătorul auto trebuie să le aibă asupra sa și dacă acestea sunt întocmite corespunzător, faptul că s-a produs o eroare în emiterea unor documente nu poate fi reținută, întrucât potrivit dispozițiilor art. 26 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 prin care a fost modificat alin. 7 al art. 2 din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente; cardul de conducător în cazul în care este titularul unui asemenea card și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

Cu privire la declarația martorului P___ G______, instanța urmează a o înlătura întrucât acesta este angajatul petentului, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia. Totodată, din depoziția martorului se reține că a primit documentația necesară transportului de la petentă pe care a amplasat-o la bordul autocamionului, fără a verifica înscrisurile, așadar, eroarea produsă la întocmirea înscrisurilor aparține societății petente, iar nu intimatului, acesta acționând conform prevederilor legale.

Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, modificată și completată cu O.G. nr. 21/2009.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

Instanța reține că prin stabilirea unor sancțiuni aspre, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care pot pune in pericol circulația pe drumurile publice, astfel încât dreptul la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor să nu fie afectat.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.

Împotriva sentinței 5848/05.05.2015 pronunțate de Judecătoria C______, a declarat apel ___________________, arătând că instanța de fond a tratat cu superficialitate solicitarea sa de a se constata incidente în cauză prevederile art. 14 din OG 21 2001, în sensul de a stabili că a intervenit prescripția dreptului de a se executa sancțiunea contravențională aplicată. Pretinsul proces verbal de afișare a actului contestat s-a încheiat având pe "post de martor asistent" un alt agent constatator al intimatei, iar această persoană nici nu trebuia audiată, dar un asemenea document, atestat de o persoană ce nu putea avea calitate de martor, nu poate fi considerat valid/legal, raportat la prevederile art. 27 din OG 2/2001. Ceea ce este anormal constă în modul în care instanța acceptă (prin prisma declarației martorului asistent) că procesul verbal a fost comunicat efectiv la sediul său la data de 04.07.2015, dar apreciază că prevederile art. 27 ar fi fost respectate. Indiferent de motivul pentru care pretinsa recomandată nu ar fi fost recepționată de societate la data de 02.06.2015, în mod sigur intimatei îi revenea în continuare obligația de a asigura comunicarea procesului verbal în interiorul termenului legal de 30 de zile, pentru a evita sancțiunea prevăzută de art. 14 din OG 2/2001. În acest context, instanța de fond reține că intimata nu are nici o culpă, dar omite să analizeze care a fost activitatea intimatei în intervalul dintre 02.06 până la 04.07.2014, aceasta ignorând de fapt prevederile OG 2/2001.

Consecința acestei situații ar trebui să constea în admiterea apelului, schimbarea soluției de la fond în sensul admiterii plângerii și constatării ca fiind prescrisă executarea sancțiunii contravenționale aplicate.

Într-o teză subsidiară, se arată modul eronat de valorificare și interpretare al probatoriului administrat de instanța de fond. Astfel, dacă s-a apreciat că martorul P___ G______ ar fi afectat de vreo cauză ce nu permitea audierea sa, ar fi trebuit respinsă cererea de probatorii și nu audiat, după care înlăturată declarația sa. Referitor la această declarație, instanța de fond nici nu mai observă că se coroborează în totalitate cu probatoriile cu înscrisuri, înlăturând-o pentru un motiv total lipsit de suport în procedura civilă sau în vreun alt temei legal. De fapt, în considerente nici nu se mai amintește în vreun fel despre această declarație, mai exact despre conținutul său. Martorul P___ G______ a relatat că la momentul controlului a solicitat inspectorilor I____ să-i permită să se deplaseze la sediu pentru a prezenta acte în susținerea afirmațiilor pe care le-a efectuat în fața organelor de control. Că documentul prezentat de P___ G______ prezintă o evidentă eroare este confirmat și de logica simplă, motivat de faptul că în condițiile în care acesta nu s-ar fi aflat în perioadă de repaos (concediu) în cele 28 de zile anterioare controlului, nu ar fi prezentat respectivul certificat, ci diagramele. Mai exact, acel document ce conținea o nefericită eroare nu se mai întocmea și nici nu se mai înmâna martorului P___, în condițiile în care acesta nu ar fi fost liber în perioada anterioară. La fel de vizibil apare dezinteresul manifestat de către instanță față de înscrisurile depuse la dosar, ce atestă că în intervalul 01.05 – 27.05.2014, martorul P___ G______ s-a aflat în concediu de odihnă. Nu a părut relevant pentru instanță nici ceea ce a relatat martorul P___, respectiv că a expus situația reală de fapt inspectorilor intimatei chiar din momentul controlului, dar aceștia nu au precizat poziția sa în cuprinsul procesului verbal (situație ce reprezintă un veritabil aspect de nelegalitate, reprezentând un refuz de consemnare a obiecțiunilor reprezentantului contravenientei). În lipsa administratorului și a unui martor asistent, acest proces verbal nici nu ar fi trebuit întocmit, o procedură corectă presupunând că ulterior datei de 27.05.2014 ar fi fost invitați la sediul intimatei, moment în care actul de sancționare se putea emite în condiții perfecte de legalitate. Prin anumite înscrisuri depuse la dosar s-a dovedit că imediat după ce șoferul a revenit la sediul societății și au avut reprezentarea că este posibil să nu fie invitați pentru clarificarea situației create la sediul intimatei, au expediat către aceasta documentele depuse și la dosar, ce confirmau existența unei erori în certificatul de atestare a activității șoferului. Raportat la această susținere secundară, solicită schimbarea soluției fondului, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat, legat de analizarea sancțiunii sub aspectul unei eventuale reindividualizări sau a înlocuirii acesteia cu cea a avertismentului, este vizibilă lipsa de motivare a sentinței atacate. Astfel, deși aparent acestui subiect îi este alocat un paragraf din considerente, nu regăsim decât elemente generice, fără trimitere concretă la situația particulară din prezenta cauză. Totodată, deși chiar instanța reține în considerente că situația reală de fapt (cea susținută și dovedită de noi) ar putea fi avută în vedere la (re) individulizarea sancțiunii aplicate, la momentul la care chiar pare să analizeze acest aspect, nu mai amintește nimic despre concursul de împrejurări ce i-a pus în situația aparentă de a încălca legea. Chiar dacă instanța de apel va îmbrățișa opinia instanței de fond și va aprecia că nu a dovedit lipsa vinovăției, situația de fapt atestată de probele administrate permitea înlocuirea sancțiunii aplicate.

Legat de acest ultim aspect, privitor la circumstanțele personale trebuia să se dovedească de către intimat că sunt „recidiviști" în acest domeniu sau alte aspecte care să creeze opinia magistratului că este necesară o sancțiune egală cu patru salarii minime pe economie pentru a se reeduca. Raportat la această situație de fapt, solicităm admiterea apelului și schimbată soluția fondului, în sensul admiterii în parte a plângerii, respectiv să fie înlocuită sancțiunea cu amendă cu cea a avertismentului.

în drept, invocă prevederile art. 480 C__ , iar ca probatorii, solicită proba cu înscrisuri.

Intima, deși citată legal, nu a depus întâmpinare.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin motivele de apel, apelanta solicită a se avea în vedere atât faptul că procesul verbal este nelegal întocmit cât și faptul că nu se face vinovată de săvârșirea faptei, care nu a fost dovedită de agentul constatator, în ceea ce privește temeinicia acestuia. De asemenea, s-a mai invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale aplicate.

Tribunalul reține că prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx emis la data de 27.05.2014 de către intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul in Transportul R_____, apelanta petentă _____________________ a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, cu amendă în cuantum de 4000 lei, reținându-se că la controlul efectuat în data de 27.05.2014 ora 11:00 pe DN65F, km 3, în localitatea C______, județul D___, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către petentă și condus de P___ G______, care efectua transport rutier contra cost de mărfuri conform avizului de însoțire a mărfii _______ ELP14 Nr. xxxxxx din data de 27.05.2014. Din verificările efectuate la momentul controlului, s-a constatat că, conducătorul auto P___ G______ nu a prezentat la control diagramele tahografice, certificat de desfășurare a activității, cartela tahografica si nici listări efectuate cu imprimanta tahografului digital. S-au făcut mențiuni pe certificatul de desfășurare a activității din data de 27.05.2014 si pe diagrama tahografică din data de 27.05.2014, fiind aplicata si stampila de control.

Faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, apelanta petentă fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, modificată și completată cu O.G. nr. 21/2009, pentru neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, conform prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 sau Acordului AETR.

De asemenea s-a aplicat o amendă în cuantumul legal prevăzută de art. 9 din același act normativ.

Procesul verbal nu a fost semnat de către petentă, făcându-se mențiunea „petenta nu este de față la întocmirea procesului verbal”.

În ce privește motivul de apel referitor la împrejurarea că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat în termen de 30 de zile, acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel, conform prevederilor art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, "Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale".

De asemenea, art. 25, alin. 1 si alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 statuează ca "(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului si, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.

(2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o luna de la data aplicării acesteia", iar art. 27 din același act normativ prevede următoarele "comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces - verbal semnat de cel puțin un martor".

Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 10/2013 statuează ca "modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz, de primire.

Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal".

În cauză, tribunalul constată, din înscrisurile aflate la dosar, că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin curier la data de 02.06.2014 (f. 29), primirea plicului fiind refuzată de angajatul firmei, fapt pentru care intimatul a procedat în data de 20.06.2014 la afișarea acestuia la ușa sediului societății petente (f. 30).

Semnătura martorului de pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare nu a fost contestată de către petent, la instanța de fond, în apel criticându-se modalitatea în care procesul verbal de afișare a actului contestat s-a încheiat având ca martor asistent un alt agent constatator al intimatei, considerându-se că această persoană nici nu trebuia audiată, iar un asemenea document, atestat de o persoană ce nu putea avea calitate de martor, nu poate fi considerat valid/legal, raportat la prevederile art. 27 din OG 2/2001.

Or, nu poate fi extrapolată prevederea expresă prevăzută la art. 19 din OG nr. 2/2001, potrivit căreia, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal de contravenție, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, care nu poate fi un alt agent constatator, și la cea prevăzută de dispozițiile art. 27 din OG 2/2001.

În consecință, acesta a fost afișat la sediul contravenientei la data de 20.06.2014, astfel ca procesul-verbal contestat a fost comunicat petentei in termenul legal, in cauza neintervenind prescrierea executării amenzii contravenționale.

Nu are nicio relevanță data comunicării procesului verbal de contravenție, cu efecte asupra prescripției executării amenzii contravenționale, cu data reținută de instanța de fond în ce privește momentul de la care a intrat efectiv în posesia acestuia, în ce privește excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale.

Tribunalul reține însă, că prin aplicarea de către instanța de fond a principiului in dubio pro reo, în ce privește data la care ar fi intrat în posesia procesului verbal de contravenție și care ar fi alta decât aceea a afișării acestuia, respectiv 04.07.2014, s-a reținut în mod greșit că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de actele normative în vigoare, fapt pentru care a respins excepția tardivității introducerii cererii.

Însă, tribunalul reține că în speță doar petenta a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, astfel că nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, conform art. 481 Cod de procedură civilă.

Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit , dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Din întregul material probator administrat în cauză, tribunalul constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că apelanta petentă nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Or, la plecarea sau venirea din cursă, apelantei îi revine obligația de a verifica documentele pe care conducătorul auto trebuie să le aibă asupra sa și dacă acestea sunt întocmite corespunzător, faptul că s-a produs o eroare în emiterea unor documente nu poate fi reținută, întrucât potrivit dispozițiilor art. 26 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 prin care a fost modificat alin. 7 al art. 2 din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente; cardul de conducător în cazul în care este titularul unui asemenea card și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

Conform Reglementării CEE 3821/1985, art. 14 și 15, atât cei care angajează cât și conducătorii auto au următoarele obligații:

Articolul 14:

(1) Cel care angajează pune la dispoziția conducătorilor un număr suficient de foi de înregistrare, ținând cont de caracterul individual al acestor foi, durata de serviciu și obligația de a înlocui eventualele foi deteriorate sau ridicate de către un agent însărcinat cu controlul. Cel care angajează nu dă conducătorilor decât foi de un model omologat, apte sa fie utilizate pe aparatul instalat la bordul vehiculului.

(2) Întreprinderea păstrează în bună stare foile de înregistrare o perioadă de cel puțin un an după utilizarea lor și pune la dispoziția conducătorilor interesați la cerere, o copie. Foile sunt prezentate sau predate la cererea agenților însărcinați cu controlul.

De altfel, Conform art. 10 din Regulamentul CE 561/2006 :

1. Întreprinderea de transport nu va oferi șoferilor angajați sau care îi sunt puși la dispoziție nici o plată, nici măcar sub forma unui bonus sau supliment de salariu, în funcție de distanțele parcurse și/sau cantitatea de mărfuri transportate dacă această plată este de natură să afecteze siguranța rutieră și/sau să determine încălcarea prevederilor acestei Reglementări.

2. O firmă de transport va organiza activitatea conducătorilor auto la care s-a făcut referire la paragraful 1 astfel încât aceștia să se conformeze prevederii Regulamentului (EEC) nr. 3821/85 și Capitolului II din acest Regulament. Firma transport va instrui corespunzător conducătorul auto și va controla regulat respectarea Regulamentului (EEC) nr. 3821/85 și a Capitolului II din acest Regulament.

3. O firmă de transport va fi responsabilă pentru abaterile comise de conducătorii auto angajați ai întreprinderii de transport, chiar dacă acestea au fost comise pe teritoriul altui Stat Membru sau al unei țări terțe. (...)

5(a) O întreprindere de transport care folosește vehicule echipate cu dispozitive de înregistrare, conform prevederilor Anexei IB din Regulamentul (EEC) nr. 3821/85, care cad sub incidența acestui Regulament, va asigura următoarele:

(i) descărcarea tuturor datelor din tahograf și cardul conducătorului auto, în mod regulat, conform planificării stabilite de către Statul Membru și faptul că toate datele relevante sunt descărcate mai des, astfel încât să asigure descărcarea tuturor datelor privind activitățile efectuate de către sau pentru acea întreprindere;

(ii) păstrarea tuturor datelor descărcate atât din tahograf, cât și din cardul conducătorului pe o perioadă de cel puțin 12 luni de la înregistrare și punerea lor la dispoziția inspectorilor, când le solicită, fie direct sau indirect, de la sediul întreprinderii;

De altfel, prin art. 26 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 a fost modificat alin. 7 al art. 2 din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, acesta având următorul text: „ (7) (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:

(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe
parcursul celor 15 zile precedente;

(ii) cardul de conducător în cazul în care este titularul unui asemenea card și

(iii)orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul
săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

După 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (ii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile."

Cu privire la declarația martorului P___ G______, se reține că a primit documentația necesară transportului de la petentă pe care a amplasat-o la bordul autocamionului, fără a verifica înscrisurile, așadar, eroarea produsă la întocmirea înscrisurilor aparține societății petente, iar nu intimatului, acesta acționând conform prevederilor legale.

Elementul material al contravenției constă în inacțiune, respectiv neprezentarea în trafic a activității conducătorului auto, apelanta petentă având obligația să pună la dispoziția conducătorului auto certificatul de atestare a activității, pentru ca acesta să-l poată prezenta la momentul controlului, nefiind îndeajuns pentru inexistența vinovăției și implicit a contravenției, faptul că acest certificat exista în materialitatea sa.

Astfel, apelanta petentă nu a făcut dovada celor susținute de aceasta în plângerea contravențională, orice act neprezentat la momentul controlului, dar depus în fața instanței de judecată, putând fi, un act întocmit pro causa, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001.

Astfel, conform art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta anterior amintită face parte din încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, iar la momentul aplicării amenzii, agentul constatator a ținut cont de aceste dispoziții în sensul că cuantumul amenzii a fost stabilit la minimul aplicabil pentru săvârșirea unei astfel de contravenții.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție, astfel că va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 5848/05.05.2015, pronunțate de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de apelanta ___________________, cu sediul în _____________________________, împotriva sentinței 5848/05.05.2015 pronunțate de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. – INSPECTORATUL TERITORIAL 6, cu sediul în municipiul București, ________________________. 38, sector 1, și sediul procesual ales în municipiul Drobeta T____ S______, ___________________________, nr. 2C, județul M________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2015.

Președinte,

J___ S_____

Judecător,

M______ C_______ V_________

Grefier,

L___ M________

Red.J.S_____

L.M. 15 Dec. 2015

Publicitate