Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal de contravenție

Apel

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 11.12.2015

Instanța constituită din:

Președinte - T________ C_______

Judecător - B______ L_____

Grefier - C____ I_____

D E C I Z I A N R. 1287 A

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-intimat I____________ T_________ De Muncă, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. S_____ A_______ Construct S.R.L., împotriva Sentinței nr. 1364/05.02.2015 pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal realizat în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1364/05.02.2015, Judecătoria B_______ a admis plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S_____ A_______ Construct S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx din data de 29.09.2014 și măsurile dispuse prin acesta și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxx din data de 29.09.2014, intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ a reținut că, la verificarea documentelor societății efectuate în ziua de 23.09.2014, orele 09:00, la sediul ITM B_______, s-a constatat că angajatorul nu ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat. Astfel, foile colective de prezență întocmite pentru lunile iunie-iulie și septembrie și prezentate de administratorul societății au fost completate cu litera ”P”, nu cu cifre. Totodată, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat s-a reținut că, în perioada 26.02-03.03.2014, a mai fost controlată, constatându-se lipsa totală a evidenței orelor de muncă prestate de salariați, iar prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 3612/03.03.2014, angajatorul a fosta sancționat contravențional cu amendă.

Pentru fapta reținută în sarcina sa, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 1750 lei, conform art. 260, alin.1 lit. m din Legea nr.53/2003, pentru nerespectarea prevederilor art. 119 din aceeași lege.

Cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost reluate și în cuprinsul procesului-verbal de control nr. 8374 din data de 23.09.2014.

Față de data formulării plângerii, prima instanță a constatat că plângerea contravențională este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, putându-se trece la soluționarea pe fond a cauzei.

În temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prima instanță a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr. 2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, prima instanță l-a respins, pentru următoarele considerente:

Petenta susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 16, alin. 1 din OG nr. 2/2001, întrucât în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu sunt descrise suficient elementele care conduc la aprecierea gravității faptei contravenționale, nefiind expuse împrejurările în care s-a produs fapta contravențională, urmările produse sau scopul urmărit.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ” Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite (s.n.); indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, in situația in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.”

Nulitatea procesului-verbal prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 nu se circumscrie cazurilor de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nulitatea procesului-verbal este una relativă, petenta trebuind să justifice o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, or în prezenta cauză petenta nu a făcut dovada acestei vătămări.

În primul rând, din lecturarea procesului-verbal contestat, prima instanță a reținut că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, astfel încât nu se poate susține că în cauză petenta a făcut dovada existenței unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, constând în aceea că, prin descrierea insuficientă a faptei, este lipsită de posibilitatea efectivă de a supune controlului instanței judecătorești legalitatea și temeinicia actului constatator încheiat, de vreme ce instanța are, pe baza descrierii furnizate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, posibilitatea efectivă de a verifica atât elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, cât și modul de individualizare al sancțiunii.

Pentru aceste motive, prima instanță a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxxx din data de 29.09.2014 a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 260, alin.1 lit. m din Legea nr.53/2003, ” (1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (...) m) încălcarea de către angajator a obligației prevăzute la art. 27 și 119, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.”

De asemenea, prima instanță a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1, teza a doua din OG nr. 2/2001, ”constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”

Din interpretarea prevederilor legale amintite mai sus, se desprinde concluzia că, pentru a fi în prezența unei contravenții, este necesar ca, printre alte criterii a căror îndeplinire se impune a fi verificată, printr-un text expres să fie descrisă activitatea care constituie contravenție.

În ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentului, instanța reține că, potrivit textului de lege amintit mai sus, angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat în parte, fără ca ipoteza normei legale să conțină elemente suplimentare care să impună modul concret de particularizare a numărului de ore prestate de către fiecare salariat în parte (prin completarea foilor colective de prezență cu litere sau cu cifre). De altfel, în cauză nu poate fi identificat vreun text de lege care să prevadă expres modalitatea de completare a pontajului, acesta trebuind însă întocmit astfel încât să pună în evidență raportul dintre timpul de muncă și perioada de repaus acordată conform legislației muncii.

În acest context, prima instanță nu a putut reține în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 119 din Legea nr. 53/2003, de vreme ce, din înscrisurile anexate la dosar (foile colective de prezență pentru lunile iunie-iulie și septembrie 2014, din care rezultă cu evidență numărul de ore lucrat de către fiecare salariat pe zi, precum și algoritmul de identificare a acestora, în condițiile în care la finalul rubricilor aferente fiecărui salariat din foaia colectivă de prezență este trecut numărul total de ore lucrat în luna respectivă, coroborate cu statele de plată, care fac dovada, astfel cum petenta a susținut în mod corect, a calculării drepturilor salariale ale angajaților raportat la numărul de ore efectiv lucrate), se desprinde concluzia că societatea petentă a evidențiat în mod legal orele de muncă prestate de către fiecare salariat.

Astfel, chiar dacă societatea petentă nu a completat foile colective de prezență cu cifre, ci prin evidențierea prezenței angajaților cu litera ”P”, nu se poate susține că scopul legii nu a fost atins, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu claritate care a fost numărul de ore prestat de fiecare angajat în parte zilnic, dar și lunar, modalitatea de calcul a acestora fiind una evidentă, litera ”P” atestând prezența salariaților la locul de muncă și prestarea orelor de muncă în conformitate cu timpul de lucru stabilit prin contractul individual de muncă al fiecăruia.

Lipsa prevederii în legi sau alte acte normative expres determinate prin OG nr. 2/2001 pentru fapta consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției contestat atrage lipsa unui element constitutiv al contravenției și, pe cale de consecință, atrage nelegaliatea procesului-verbal prin care a fost sancționată petenta, precum și necesitatea anulării actului constatator.

Ca urmare a anulării parțiale a procesului-verbal de contravenție, sancțiunea aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 119 din Legea nr. 53/2003 devine lipsită de temei juridic, petenta fiind exonerată de la plata sumei de 1750 de lei reprezentând amendă contravențională.

Așadar, în baza principiului legalității instituirii răspunderii și sancționării contravenționale, prima instanță a admis plângerea contravențională formulată de petenta ____________________________ SRL, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxxx din data de 29.09.2014 și măsurile dispuse prin acesta.

Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ și al dreptului de dispoziție al părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., prima instanță a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, având în vedere că reprezentantul legal al societății petente a arătat în fața instanței că nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel I____________ T_________ de Muncă B_______, solicitând schimbarea soluției primei instanțe, în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivarea cererii, apelantul a arătat că în mod greșit a opinat prima instanță în sensul că modalitatea de calcul a numărul de ore prestate este una evidentă, câtă vreme în cauză nu există înscrisuri care să poată dovedi cele susținute. În fapt, susține apelantul, nu se cunoaște care este numărul de ore lucrat pe zi și pe săptămână de fiecare salariat, numărul final de ore lucrate putând fi același și în situația în care unele persoane au lucrat 4 ore iar altele 10 ore, cum s-a susținut de către salariați.

S-a mai arătat că anularea procesului-verbal sau înlocuirea cu avertisment a sancțiunii încurajează nerespectarea obligațiilor din domeniu și că amenda stabilită în speță a fost în mod corect individualizată.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

S-a arătat, în esență, că modul de completare a pontajului este legal, numărul de ore lucrate de un salariat putând fi dedus în funcție de norma de muncă din contractul său și în funcție de numărul de zile pontate în fiecare săptămână. Susține intimata că fapta nu există, că s-a conformat întrutotul cerințelor din controlul precedent efectuat de apelantă, că nu s-a creat nicio stare de pericol, că sancțiunea aplicată este disproporționată și că plata acesteia ar crea prejudicii societății.

Analizând apelul, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că acesta este întemeiat și urmează a-l admite, pentru argumentele ce succed:

Constată Tribunalul, procedând la cercetarea sentinței primei instanțe, că aceasta a reținut, în identificarea soluției sale, că norma legală pretins a fi încălcată nu conține elemente suplimentare care să impună modul concret de particularizare a numărului de ore prestate de către fiecare salariat în parte (prin completarea foilor colective de prezență cu litere sau cu cifre) și că, în general, în speță nu poate fi identificat vreun text de lege care să prevadă expres modalitatea de completare a pontajului.

Potrivit dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 53/2003, angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.

Rezultă, din lecturarea acestui text, contrar opiniei primei instanțe, că legiuitorul se referă în mod expres la evidența orelor de muncă, ceea ce înseamnă că angajatorii nu au simpla obligație de a atesta prezența sau nu la muncă a salariaților, ci pe aceea de a indica, în concret, orele lucrate de fiecare angajat, respectiv numărul acestor ore. Textul legii este clar și nu îi sunt necesare detalieri privind modalitatea de completare a pontajului.

Așa fiind, evidența realizată de petentă, constând în indicarea literei „P” pentru fiecare angajat, nu satisface exigențele textului de lege, cu atât mai puțin cu cât numărul de ore total lunar poate fi, în mod evident, și rezultatul însumării unor numere de ore zilnice diferite, eventual al unor ore lucrate peste programul normal de 8 ore. Nici faptul că prin convențiile de muncă s-a convenit un program zilnic de 8 ore nu se constituie într-un indiciu ferm al orelor în concret lucrate, de vreme ce o atare convenție nu împiedică realizarea orelor suplimentare ori neefectuarea, în fapt, a programului complet de 8 ore. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul a impus realizarea unei evidențe a orelor de muncă, iar nu a simplei prezențe la lucru.

În condițiile date, Tribunalul reține că petenta-intimată este autoarea abaterii constatate și sancționate în speță, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit în mod temeinic și impunându-se a fi menținut.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, respectiv amenda în cuantum de 1750 lei, Tribunalul apreciază că în speță este oportună măsura înlocuirii sale cu „avertisment”, având în vedere următoarele aspecte:

În sarcina petentei s-a reținut fapta constând în nepăstrarea evidenței orelor de lucru pentru lunile iunie, iulie și septembrie 2014. Deși, prin raportare la exigențele legii, existența abaterii nu poate fi negată, este la fel de adevărat că în speță nu este dată ipoteza absenței absolute a oricărei evidențe, ci aceea a ținerii defectuoase a evidenței orelor de lucru. Or, o atare situație nu apare a fi rezultatul relei-credințe, respectiv al intenției angajatorului de a-și nesocoti obligațiile, abaterea fiind, în realitate, rezultatul unei simple aprecieri eronate a dispozițiilor legii, apreciere care nu este total neavenită, de vreme ce și prima instanță și-a însușit interpretarea petentei.

Această stare de fapt trebuie apreciată ca atare, pentru ca tratamentul aplicat petentei să nu devină inechitabil, prin comparație cu cel aplicabil entităților care își ignoră în chip absolut obligația de păstrare a evidenței orelor de lucru.

Este de spus, de asemenea, că potrivit documentelor depuse la dosar, petenta și-a însușit criticile reprezentanților ITM, realizând o evidență corectă, pe ore de lucru, pentru luna septembrie 2014 (fila 20 fond).

Pentru toate argumentele expuse în precedent, admițând apelul, Tribunalul va schimba parțial sentința apelată, în sensul admiterii în parte a plângerii și al înlocuirii amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat, cu sancțiunea „avertisment”.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de apelantul-intimat I____________ T_________ de Muncă, cu sediul în B_______, Calea Națională nr. 83A, jud. B_______, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. S_____ A_______ Construct S.R.L., cu sediul în B_______, ________________________. 6, jud. B_______.

Schimbă în parte Sentința nr. 1364/05.02.2015 a Judecătoriei B_______, în sensul că:

Admite în parte plângerea.

Înlocuiește cu „avertisment” sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. TC

Tehnored. CI/TC

Jud. fond. A__-M____ C____

4 ex./ 29.12.2015