Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 101/2013

Ședința publică de la 04 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE N___ A_____ F_____

Judecător F_____ FLORENȚA

Grefier I______ C__________

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelant I____________ T_________ DE MUNCA T____ împotriva Sentinței civile nr. 6408 pronunțată de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu intimata ___________________.L. , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta prin consilier juridic C________ O_____ și intimata prin avocat P_______ A________.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța pune în discuția părților prezente recalificarea căii de atac.

Apelanta precizează că este vorba de apel având în vedere motivele de apel depuse. Acesta solicită admiterea apelului formulată, fără cheltuieli de judecată.

Intimata prin avocat solicită respingerea apelului formulat, fără cheltuieli de judecată, instanța de fond în mod corect a stabilit cele pronunțate și anume că nu s-a încercat a se face muncă la negru.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr.6408/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta _________________, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 26.02.2013, încheiat de intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ T____.

A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de xxxxx lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/26.02.2013 cu sancțiunea avertismentului.

S-a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 26.02.2013 de către intimatul ITM T____ petenta _________________ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de xxxxx lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011 și sancționate de art. 9 alin. 2 lit. a din același act normativ.

S-a reținut în procesul-verbal că angajatorul a încălcat prevederile HG 500/2011, în sensul că nu a înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților elementele prevăzute la art. 3 alin. 2 lit. b din HG 500/2011, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariații în cauză. Această contravenție s-a constatat din verificarea REVISAL în baza de date a ITM T____, în data de 26.02.2013 pentru cele 9 persoane specificate în Anexa 1.

Împotriva acestui proces-verbal petenta a formulat în termenul legal prezenta plângere.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.

Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În cauza de față, instanța a constatat că starea de fapt descrisă în procesul-verbal contestat corespunde realității. Mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal de control nr. xxxxxxx din 26.02.2013 și Anexa 1 la acest proces-verbal (filele 103 - 105), din care rezultă că petenta nu respectă prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 53/2003; astfel, petenta în calitate de angajator a întocmit pentru 9 persoane contracte individuale de muncă la data de 09.01.2013 cu începerea activității la data de 10.01.2013, însă a transmis aceste contracte de muncă în format electronic la data de 11.02.2013, cu ocazia transmiterii online a actelor adiționale de modificare a salariilor. A fost încălcată astfel obligația legală de transmitere a contractelor individuale de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către cele 9 persoane în cauză.

Instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție. De altfel, petenta a recunoscut în mod expres săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, atât în cuprinsul plângerii contravenționale cât și în fața instanței, arătând că a transmis cu întârziere contractele individuale de muncă ale celor 9 persoane angajate în data de 09.01.2013. Petenta a arătat că transmiterea cu întârziere a contractelor s-a datorat unei omisiuni a angajatei responsabile cu efectuarea acestei operațiuni, fapt care, în opinia sa, echivalează cu lipsa unui element constitutiv al contravenției, respectiv vinovăția.

Însă, după cum arată intimatul în întâmpinare, lipsa intenției, respectiv săvârșirea unei fapte din culpă, nu echivalează cu lipsa vinovăției și nu atrage exonerarea de răspundere contravențională. Este neîntemeiată susținerea petentei în acest sens, iar instanța a reținut că fapta petentei astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011 și sancționate de art. 9 alin. 2 lit. a din același act normativ.

Prin urmare, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Analizând în temeiul art. 34 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea contravențională aplicată, instanța a constatat că, raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, nu se impune aplicarea unei sancțiuni pecuniare petentei.

În acest sens instanța a avut în vedere faptul că petenta nu a intenționat să eludeze legea, netransmiterea la timp contractelor individuale de muncă ale celor 9 persoane angajate în 09.01.2013 s-a datorat unei omisiuni a angajatei responsabile cu această operațiune, iar eroarea a fost remediată de îndată ce s-a constatat existența ei, odată cu transmiterea către ITM a actelor adiționale la contractele individuale de muncă, în 11.02.2013. Este evident faptul că a fost vorba de o omisiune, din moment ce petenta a comunicat ITM-ului actele adiționale, fără ca în prealabil să le fi transmis contractele individuale de muncă - de unde rezultă că petenta a acționat cu bună-credință.

Într-adevăr, așa cum a arătat intimatul în întâmpinare, răspunderea contravențională este angajată și în ipoteza săvârșirii unei contravenții din culpă. Însă împrejurările comiterii faptei atestă faptul că societatea petentă nu a utilizat „muncă la negru”, nu a folosit persoane care să presteze muncă fără forme legale, pe ascuns, fără a fi declarată oficial. Petenta și-a îndeplinit obligațiile fiscale prevăzute de lege, după cum rezultă din declarația 112 comunicată Agenției Naționale de Administrare Fiscală (filele 34-36). Aceste aspecte trebuie avute în vedere la justa individualizare a sancțiunii, dat fiind că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci prin aplicarea ei se urmărește responsabilizarea contravenientului.

Cuantumul ridicat al amenzii instituite de legiuitor pentru această contravenție (xxxxx lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la ITM a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de xxxxx lei) este justificat de necesitatea prevenirii și reprimării unor fapte cu un grad ridicat de pericol social. Chiar dacă omisiunea angajatorului de a transmite Inspectoratului teritorial de muncă registrul completat cu toate elementele contractului individual de muncă este incriminată distinct de fapta aceluiași angajator de a primi la muncă o persoană fără a-i încheia contract de muncă, scopul legii este acela de a sancționa fapte asociate cu utilizarea muncii nedeclarate, cu toate consecințele negative pe plan economic și social ce decurg din asemenea situații.

În prezenta cauză, date fiind circumstanțele concrete ale situației, instanța a apreciat că fapta comisă de petentă prezintă un grad de periculozitate redus, motiv pentru care aplicarea unei sancțiuni cu amenda în cuantumul ridicat prevăzut de lege este disproporționată, scopul legii putând fi atins prin aplicarea avertismentului.

Pentru aceste motive, în baza art. 34 al. 1 și art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta _________________ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 26.02.2013, încheiat de intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ T____ și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

S-a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 6408/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a declarat apel apelanta I____________ T_________ DE MUNCĂ T____, care a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței Judecătoriei Timișoara , cu consecința respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiata si menținerea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.02.2013, întocmit de 1TM T____, ca temeinic si legal, pentru următoarele motive:

In fapt, la data de 26.02.2013, Corpul de Control al ITM T____ a efectuat un control tematic pe tentei _________________, cu sediul in Timișoara, ________________ nr. 1, Jud. T____.

Societatea are ca activitate ,, comerț cu ridicata al echipamentelor si furniturilor de fierărie", conform cod CAEN 4674.

Urmare acestui control s-a constatat faptul ca angajatorul respecta prevederile ort 16 al. 1 din Legea 53/2003 respectiv a întocmit contracte de munca pentru salariați anterior începerii activității , insa nu respecta prevederile aliniatului 2 al aceluiași articol, respectiv nu a transmis anterior începerii activității contractele de munca in Registrul General de Evidenta a Salariaților ( REVISAL).

Din documentele verificate, respectiv extras REVISAL al angajatorului _________________, a rezultat faptul ca societatea, desi a întocmit contracte de munca in forma lor materiala si a înmânat un exemplar din acestea salariaților, nu a transmis online aceste contracte cel târziu in ziua lucrătoare anterioara începerii activității.

Unitatea petenta a încheiat contracte individuale de munca pentru un număr de 9 salariați , la data de 09.01,2013 , cu începerea activității la data de 10.01.2013, insa transmiterea acestor contracte s-a realizat la data de 11.02.2013, cu ocazia transmiterii online a actelor adiționale de modificare a salariilor , urmare majorării salariului minim pe economie prin Hotărâre de Guvern.

Prin plângerea contravenționala formulata petenta nu a negat săvârșirea faptei, respectiv faptul concret al netransmiterii acestor contracte in REVISAL la termenul legal, insa a invocat lipsa elementului vinovăției datorata faptului ca persoana responsabila de aceasta operațiune, a uitat sa o efectueze.

Lipsa intenției respectiv săvârșirea unei fapte DIN CULPA, nu echivalează cu lipsa vinovăției si nu atrage exonerarea de răspunderea contravenționala stabilita in sarcina contravenientului in urma depistării faptei.

In ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, fapta prezintă gradul de pericol social avut in vedere de legiuitor la individualizarea sancțiunii amenzii, astfel ca nu se justifica înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.

De asemenea, deși in speța este vorba de un număr de 9 persoane ale căror contracte de munca nu au fost transmise in REVISAL, amenda a fost dispusa in cuantumul fix prevăzut de textul de lege, respectiv 10.000 lei pentru fiecare persoana, cu aplicarea limitei de 50.000 lei impusa de acest text de lege.

Judecătoria Timișoara, analizând pe fond cauza, a stabilit ca fapta prezintă un grad de pericol social redus, astfel ca a modificat sancțiunea aplicata prin procesul verbal ( amenda) in cea a avertismentului.

Fapta sancționată prezintă totuși gradul de pericol social avut in vedere de legiuitor la stabilirea sancțiunii aplicate.

In drept, apelul s-a întemeiat pe disp. art. 466 NCPC, art. 34 din OG2/2001, Legea 108/1999 , Legea 53/2003.

Petenta Societate Comerciala O_________ SRL Timișoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului si menținerea hotărârii ca temeinică și legală.

In motivare, s-a arătat că, în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt stabilind ca la angajarea celor 9 persoane in cauza, au fost respectate toate dispozițiile legale in materie , fiind încheiate contracte de munca , cate un exemplar fiind comunicat sub semnătura persoanelor angajate .

Comunicare cu întârziere către ITM T____ a angajării celor 9 persoane s-a datorat unei omisiuni fără intenția de a frauda legea in sensul utilizării muncii " la negru " , aspect confirmat de depunerea întregii documentații evidența timpului lucrat, state de plata privind inclusiv cele 9 persoane , comunicare - la un interval scurt de timp a majorării salariilor persoanelor in cauza , fapte care confirma susținerile noastre .

Pe de alta parte , cu privire la cele 9 persoane s-au realizat demersurile legale in vederea stabilirii si plații obligațiilor fiscale , respectiv Declarația 112 fiind comunicata Agenției Naționale de Administrare Fiscala (filele 34 la 36 din dosarul de fond).

In aceasta situație , prima instanța in mod corect si pertinent a apreciat ca sancțiunea contravenționala aplicata in cauza , este disproporționata fata de modalitatea concreta de săvârșire a faptei, cat si fata de gradul de pericol raportat la urmările faptei, respectiv neexistând nici un fel de prejudiciu adus bugetului statului.

Pe de alta parte , însuși legiuitorul a avut in vedere posibilitatea unor erori, astfel ca in contextul dispozițiilor HG nr. 500 / 18 mai 2011 privind registrul general de evidenta a salariaților , art. 4 , alin 3 prevede ca orice corecție a erorilor survenite in completarea registrului se face la data la care angajatorul a luat cunoștința de acestea .

In esența ,stabilirea si individualizarea sancțiunii contravenționale in speța la nivelul sumei de 50.000 lei, s-a făcut fără a avea in vedere dispozițiile OG nr. 2 / 2001 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 180 / 2002 , privind obligația stabilirii sancțiunii in raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite si respectiv de împrejurările in contextul cărora faptele au fost săvârșite .

Astfel, legea permite in asemenea situații aplicarea unui avertisment, in condițiile in care se apreciază ca măsura este de natura a corecta conduita făptuitorului, sancțiunea la nivelul a 50.000 lei fiind totalmente disproporționata raportat la lipsa intenției si urmările faptei contravenționale .

In mod corect instanța de fond a reținut ca in ce privește individualizarea pedepsei, potrivit art. 5 , alin. 5 si art. 21 , alin. 3 din OIG nr. 2 / 2001 , cu modificările si completările aduse prin Legea nr. 180 / 2002 , sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ , ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta , de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia , de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, in speța instanța de fond a făcut o aplicare corecta a acestor dispoziții legale , reținând - in esența : in cauza nu a existat nici un fel de intenție de a utiliza forța de munca cu inculcărea dispozițiilor Codului Muncii privind încheierea contractelor de munca in cazul celor 9 persoane angajate.

La angajarea acestor persoane au fost respectate toate dispozițiile legale in materie .

Omisiunea de a comunica in REVISAL ITM-ului T____ angajarea persoanelor in cauza , anterior începerii activității, nu s-a produs cu intenția de a eluda dispozițiile legale si de a utiliza forța de munca fără întocmirea formelor legale , in speța fiind îndeplinite toate obligațiile către Bugetul statului in termenul prevăzut de lege , Declarația 112 fiind comunicata Agenției Naționale de Administrare Fiscala cu nominalizarea tuturor celor noua persoane angajate .

In mod corect instanța de fond a reținut faptul ca nu a existat intenția eludării legii, in sensul ca la data de 11.02.2013 societatea a comunicat ITM-ului T____ Acte adiționale privind majorarea salariului celor noua persoane in cauza , ocazie cu care s-a constatat omiterea comunicării angajării acestora , aspectul fiind remediat in aceeași zi.

In speța , mod corect instanța de fond a reținut in motivarea soluției sale , faptul ca sancțiunea contravenționala nu reprezintă un scop in sine , legiuitorul urmărind de fapt responsabilizarea contravenientului.

De asemenea , in mod corect s-a reținut ca in speța nu suntem in situația necesitații aplicării unei sancțiuni contravenționale prevăzuta de lege pentru utilizarea muncii " la negru", fapta care are consecințe negative grave pe plan economic si social, in speța fapta in discuție prezintă un alt grad de pericol, mult mai redus , motiv pentru care si sancțiunea se impune sa fie la un nivel mult mai mic pentru a se asigura o justa individualizare a pedepsei in raport cu fapta .

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, instanța constată că acesta este nefondat.

Este adevărat că petenta a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale, iar motivele invocate în plângerea sa nu sunt de natură să o exonereze de răspundere. În fapt, însă, instanța de fond nici nu a înțeles să o exonereze pe aceasta de răspundere, ci, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție atacat, a procedat la reevaluarea sancțiunii principale, în condițiile art. 34 aliniat 1 teza ultimă din OG nr. 2/2001. Or, în acest scop, la fel ca și agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție, instanța este îndreptățită să procedeze la evaluarea sancțiunii în condițiile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ astfel încât aceasta „să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

În mod corect prima instanță a apreciat că gradul de pericol social al faptei săvârșite justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, de vreme ce gradul de pericol social concret a fost, considerat redus.

Justifică măsura înlocuirii sancțiunii principale împrejurările în care a fost săvârșită fapta, în acest sens susținerile petentului coroborându-se cu înscrisurile prezentate în probațiune. Astfel, se poate constata că fapta contravențională a fost săvârșită la data de 09.01.2013, dar la data de 11.02.2013 petenta a îndeplinit obligațiile pe care le avea potrivit art.9 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011, anterior efectuării controlului de către inspectorii de muncă. Așadar, această împrejurare constituie o circumstanță atenuantă care a fost corect cuantificată de prima instanță pentru reevaluarea sancțiunii.

De asemenea, se constată că fapta săvârșită nu a produs urmări grave, din probele administrate în cauză nu rezultă că petenta a mai fost sancționată pentru o contravenție similară, ceea ce constituie o circumstanță personală în favoarea sa, toate aceste elemente fiind de natură să motiveze suficient măsura dispusă prin hotărârea atacată.

Pe cale de consecință, va fi respins apelul declarat ca nefundat, în baza art. 480 alin.1 C.proc.civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de către apelant I____________ T_________ DE MUNCA T____ împotriva Sentinței civile nr. 6408 pronunțată de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu intimata ___________________.L. , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.

Președinte, N___ A_____ F_____		Judecător, F_____ FLORENȚA
	Grefier, I______ C__________

I.C. 16 Decembrie 2013

Red. N.A.F.

TEHNOREDACTAT I.C. 4 e,x