R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi xxxxx/2012)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIE Nr. 500/2013

Ședința publică de la 09 Decembrie 2013

Completul constituit din:

Președinte I____ O___

Judecător M____ R_______

Judecător A______ M____ A______

Grefier T______ R____

Pe rol judecarea recursului în C_________ administrativ și fiscal privind pe recurentul C____ F_____ V_____ împotriva sentinței civile nr. 1811/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 Noiembrie 2013 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 02 Decembrie 2013, iar ulterior la data de 09 Decembrie 2013.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

P___ sentința civilă nr. 1811 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul C____ F_____ V_____ în contradictoriu cu intimatul IPJ M____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.09.2011.

Soluția, instanței de fond :

S-a reținut, în esență, că sub aspect formal, procedural, procesul verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prin disp. art 17 din OG 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor ,

Din analiza probelor administrate în cauză, instanța de fond a constatat cu privire la starea de fapt stabilită de către polițistul rutier că aceasta este dovedită și corespunde și cu mecanismul logic de producere a accidentului, așa cum este confirmat prin legile fizicii care sunt de notorietate, nefiind verosimilă susținerea petentului în sensul că celălalt autovehicul, „a lovit” ansamblul de autovehicule pe care îl conducea petentul , în partea din spate, cât timp autoturismul Opel XXXXXXXXX avea avarii ce s-au putut produce numai în urma mecanismului de impact reținut de către agentul constatator și în urma acroșării inițiale a acestuia de către partea stângă a semiremorcii iar , în urma frânării autoturismului acesta a fost acroșat și de roata din spate a semiremorcii , după care a intrat în derapaj și s-a lovit în urma ricoșeului în partea din spate a semiremorcii, acest mecanism de producere a accidentului fiind susținut și de gabaritele substanțial diferite ale celor două autovehicule , date fiind natura și tonajul autoturismului , în raport de ansamblul de autovehicule condus de petent , fiind exclusă o contribuție determinantă a autoturismului în producerea accidentului .

Față de norma rutieră încălcată și de consecințele produse, rezultă că sancțiunile aplicate petentului respectă cerințele art 5 al. 5 din OG 2 / 2001 / L 180 / 2002, astfel că acestea apar ca fiind proporționale gradului de pericol social concret al faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.

Față de cele rezultate din probatoriul administrat, se concluzionează de către instanță că s-a dovedit de către intimat, întrunirea în persoana petentului a cerințelor antrenării răspunderii contravenționale , așa cum acestea sunt reglementate prin disp. art 1 din OG 2 / 2001/ L 180 / 2002, adică atât existența faptei în materialitatea ei , cât și a vinovăției.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea hotărârii recurate, admiterea plângerii contravenționale anularea procesului verbal de contravenției.

Susținerile recurentului :

În motivarea recursului, petentul susține că soluția instanței este vădit netemeinică și nelegală, reia situația de fapt și afirmă că fapta pentru care a fost sancționat nu există.

S-a criticat hotărârea atacată și prin prisma practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind citată cauza A_____ contra României, în sensul că în materie operează prezumția de nevinovăție.

Se mai afirmă că această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei, care în speță revenea agentului constatator. O interpretare contrară ar fi incompatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție și implicit cu dreptul petentului de a nu fi obligat să-și dovedească nevinovăția.

Deși contravenția a cărei săvârșire a fost reținută nu este reglementată în domeniul dreptului intern ca fiind de natură penală, totuși reglementarea dreptului intern al statului au o valoare relativă după cum arată curtea în cauza Kadubec c . Slovaciei .

Solicită ca instanța de recurs, să analizeze, in subsidiar, cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, sens în care arată că art. 1 din OG nr. 2/2001, prevede:”… Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

În primul rând fapta concretă pe care se presupune că a săvârșit-o este următoarea: în data de 23.09.2011, în locul DN 13 - km 105 +600 se constată că a condus ansamblul de vehicule compus din autotractorul nr. XXXXXXXX și semiremorca XXXXXXXXX, agentul constatator considerând că nu s-a asigurat la schimbarea direcției de rulare prin stânga, pentru a intra în parcare și a acroșat un autoturism care se afla în depășire, or, el nu se face vinovat de acest fapt, astfel cum a arătat și în procesul verbal la rubrica special destinată obiecțiunilor.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.

Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Hotărârea instanței de recurs:

Legalitatea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește interpretarea probelor administrate este evidentă, întrucât au fost avute în vedere declarații de martori, care au fost coroborate și s-a stabilit judicios starea de fapt.

Au fost înlăturate în mod justificat fotografiile depuse de petent, având în vedere că sunt unilaterale, pot avea caracter subiectiv, dar maia mult Tribunalul constată și lipsa de relevanță a acestora.

Fotografiile vizează doar avariile la autovehiculul condus de petent, dar prin ele singure nu se poate stabili mecanismul de producere a accidentului, sau lipsa culpei petentului.

Pentru a se determina dacă petentul este vinovat de producerea instanța de recurs are în vedere faptul că acesta în declarația dată la momentul imediat după producerea tamponării nu a susținut că înainte de a vira stânga s-a asigurat, deși acesta este motivul pentru care a fost sancționat.

Din schița efectuată de celălalt conducător rezultă că se afla deja în depășire, ceea ce este susținut și de depozițiile martorilor, iar ipoteza prezentată de recurent nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Se constată că nu este suficientă semnalizarea intenției de a schimba direcția de mers, petentul având obligația să se asigure, potrivit art. 54/1 din OUG nr. 195/2003 republicată .

Dealtfel, împrejurarea că impactul s-a produs aproape de axul drumului demonstrează că celălalt autovehicul se afla deja în depășire, ceea ce în opinia instanței de recurs este confirmată chiar și de schița realizată de petent la fila 22 verso din dosarul de recurs. Din această schiță se poate concluziona că petentul a și început manevra de virare la stânga, pentru că era dincolo de axul drumului, fără să aștepte să fie depășit de autovehiculul din spate, care se angajase deja în acest sens.

Toate probele converg spre teoria acroșării autovehiculului care venea în depășire din spate și infirmă susținerile petentului.

În consecință, în mod judicios, instanța de fond a dat prioritate principiului legalității actului de sancționare, față de prezumția de nevinovăție, pentru că petentul nu a reușit să probeze altă situație de fapt.

Tribunalul apreciază că nu se poate reține practica CEDO invocată de recurent, pentru că în cauză s-au administrat probe în baza cărora s-a stabilit vinovăția acestuia.

Este deasemenea important că nici în cuprinsul cererii de recurs nu s-a susținut de petent că s-a asigurat înainte de a vira la stânga.

Referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, se constată că recurentul nu indică nici un criteriu concret pentru a fi avut în vedere la reindividualizare. Tribunalul constată că nu există circumstanțe favorabile acestuia, cum ar fi înțelegerea consecințelor faptei, iar avertismentul nu-și va atinge scopul preventiv, pentru că din cazierul contravențional se reține că recurentul a mai comis contravenții prin care a încălcat legea circulației pe drumurile publice.

Se constată că nu este incident nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au fost analizate judicios, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de recurs.

În consecință, petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul C____ F_____ V_____ (cu domiciliul în comuna Holod, ___________________, jud. Bihor), împotriva sentinței civile nr. 1811/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 decembrie 2013.

Președinte, I____ O___	Judecător, M____ R_______	Judecător, A______ M____ A______
	Grefier, T______ R____

Red.A.-M.A.

Tehnored.S.C.G./25.04.2014/2 ex.

Jud.fond: L______ M_______