Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE nr.308/2014

Ședința publică de la 04 iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C_______ C____

Judecător: C______ B______

Grefier: E____ R_____ P______

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent A_____ L_____ C_____ împotriva sentinței civile nr.1893 din 27 august 2013, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al județului Gorj.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul de față a fost înregistrat la data de 01.10.2013 și repartizat în sistemul Ecris completului C__ A03 cu termen recomandat la 31.03.2014.

La data de 31.03.2014 prin rezoluția președintelui completului de judecată C__ 03 s-a procedat la examinarea cererii de apel înregistrată și formulată de apelantul petent A_____ L_____ C_____, s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele prevăzute de art.470 alin.3 NCPC. Având în vedere dispozițiile art.471 alin.5 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimatul I____________ de Poliție al județului Gorj, căruia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel.

Nefiind depusă întâmpinare de către intimat, prin rezoluția din 28.04.2014, a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 04.06.2014, pentru când părțile au fost legal citate.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001.

În condițiile art.244 alin.1 și 2 NCPC coroborat cu art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 se are în vedere că dispozițiile art.242 și 411 NCPC nu se aplică în domeniul de față.

În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că apelantul petent și intimatul nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.

În condițiile art.244 alin.1 coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.

În condițiile art.245 și următoarele coroborat cu dispozițiile art.482 și art.245 și următoarele NCPC tribunalul pune în discuție, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel, fiind o excepție de fond care face inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei și rămâne în pronunțare pe această excepție.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr.1893 din 27 august 2013, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională, formulată de petentul A_____ L_____ C_____, împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx din 01.04.2013, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Gorj și a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 25 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/01.04.2013 încheiat de agentul intimatului, petentul A_____ L_____ C_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.b punctul 2 și sancționată de art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, reținându-se în sarcina sa că la data susmenționată, ora 15.41, a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea Scoarța, cu viteza de 77 km/h, fiind înregistrat de aparatul video-radar autovision instalat pe auto MAI xxxxx, harddisc G11. Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” a consemnat „nu sunt de acord ”.

Instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, fiind depusă la oficiul poștal la data de 11.04.2013, împotriva procesului verbal de contravenție întocmit la data de 01.04.2013. Instanța de fond sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat. Verificând legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a acestuia.

În ceea ce privește susținerile petentului referitor la încheierea procesului verbal cu nerespectarea dispozițiilor de formă, fiind utilizat un alt formular decât cel prevăzut din anexa 1D din HG nr.1391/2006, instanța de fond a arătat că agentul constatator a consemnat cele reținute în sarcina petentului într-un formular tipizat de proces verbal, iar folosirea unui alt model de proces verbal de constatare a contravenției decât cel prevăzut în anexa 1D nu a reprezentat un motiv de nulitate a acestui înscris.

De asemenea, în cuprinsul procesului verbal contestat a fost identificată, la descrierea faptei, autovehiculul MAI xxxxx pe care a fost montat aparatul video-radar tip autovision, aspect ce a rezultat din analiza copiei procesului verbal (fila 6) și a buletinului de verificare metrologică nr.xxxxxxx/18.04.2012 (fila 22) și copia cărții de identitate a vehiculului. Referitor la numărul de înmatriculare a autoturismului condus de petent, deși inițial la descrierea faptei, din eroare a fost consemnat un alt număr de înmatriculare, la aceeași rubrică, ultimul rând, s-a menționat numărul corect ca fiind XXXXXXXXX, aspect necontestat de petent prin obiecțiunile formulate, astfel că prin modul în care a fost întocmit nu s-a produs petentului o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului contestat. Nu au fost incidente nici dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001, nefiind vorba despre lipsa faptei săvârșite de petent.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din O.G. nr.2/2001. Procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Contravenția pentru care a fost sancționat petentul trebuia să fie constatată cu respectarea dispozițiilor art.121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, cinemometrul de control rutier cu care se înregistrează viteza de rulare trebuind să fie verificat din punct de vedere metrologic.

Potrivit art.109, alin.2 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției”.

Conform art.3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr.301/2005, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187/2009 al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru a fi valabile, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”. Intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului calificat care a efectuat fotografia radar, raportul agentului constatator și un set de 4 fotografii video-radar (fila 19), fotografii din care a rezultat fără dubiu că, în momentul înregistrării, autoturismul condus de petent se deplasa pe raza localității, astfel cum s-a menționat atât în procesul verbal contestat, cât și în raportul agentului constatator.

Deși doar în fotografia nr.4 s-a putut distinge numărul de înmatriculare a autovehiculului, fiind menționată viteza de 54 km/h, din succesiunea imaginilor s-a putut deduce fără dubiu că în cele patru fotografii video-radar a fost surprins același autoturism, respectiv autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Semnificația caracterelor de pe înregistrările foto/video este: T- viteza țintei (viteza instantanee a autovehiculului care se măsoară la momentul specificat pe înregistrarea foto/video), L –viteza blocată (lock) - viteza instantanee măsurată la apăsarea unei taste de pe telecomandă și menținută pe ecran până la o nouă apăsare a tastei, l - limita de viteză peste care cinemometrul face înregistrări de viteză.

În fotografia nr.1 se menționează T - viteza țintei (viteza instantanee a autovehiculului, care se măsoară la momentul specificat pe înregistrarea foto/video), ca fiind 77 km/h, viteză înregistrată la ora 15:41:28.

Astfel, instanța de fond a apreciat, în raport de actele depuse de către intimatul IPJ Gorj, că la momentul controlului realizat de către operatorii din cadrul IPJ Gorj aparatul radar utilizat era verificat metrologic conform buletinului nr.xxxxxxx/18.04.2012, iar această verificare metrologică avea un an valabilitate, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, 01.04.2013, se afla în perioada de valabilitate a verificării, iar operatorul G____ F_____ era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului depus la dosar.

Viteza cu care circula autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX la momentul înregistrării de către aparatul radar era de 77 km/h, conform fotografiilor video radar înaintate de intimat, din cuprinsul acestor fotografii rezultând atât viteza de deplasare a autoturismului, cât și situarea acestuia pe raza localității.

Cât privește susținerea petentului că viteza cu care circula era mult mai mică decât cea consemnată în procesul verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că aceasta nu putea fi reținută, întrucât constatarea contravențiilor ce se referă la viteza de circulație a autoturismelor în trafic se realizează cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic care se află în dotarea poliției rutiere, urmând ca aceste aparate video-radar să îndeplinească cerințele prevăzute de Ordinul nr.301/2005, modificat prin Ordinul nr.187/14.07.2009.

Normele de metrologie care reglementează erorile de măsurare a vitezei de către cinemometre sunt luate în calcul cu ocazia verificării și omologării metrologice, însă odată verificate, se consideră că aceste aparate indică o valoare reală, eliberându-se buletinele de verificare metrologică, care până la proba contrară se consideră ca fiind actul ce certifică faptul că aparatul indică o valoare convențional adevărată, întrucât este știut că nici un aparat de măsurare în orice domeniu nu poate prezenta o valoare adevărată absolută.

Printr-o motivare contrară s-ar considera că toate măsurătorile efectuate s-ar afla sub semnul îndoielii și în consecință, nu s-ar putea realiza o activitate de control, deși din interpretarea juridică a normelor invocate rezultă că acestea sunt considerate ca cerințe obligatorii și premergătoare, ce trebuie avute în vedere de specialiștii în materie cu ocazia verificării aparatelor și anterior eliberării buletinelor de verificare metrologică.

În consecință, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravențională depinde de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus de contravenient, iar pentru a se asigura o măsurare cât mai corectă, în toate cazurile, legiuitorul a prevăzut că viteza se determină cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

De asemenea, verificarea metrologică este modalitatea de control metrologic legal prin care se constată și se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplinește cerințele prevăzute în reglementările de metrologie legală, această verificare realizându-se atât inițial, înainte de darea în folosință, cât și periodic, la intervale regulate de timp stabilite în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța de fond a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a acesteia, raportat la dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, fiind aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege.

Nu s-a putut reține apărarea petentului în sensul că fapta săvârșită ar avea un grad de pericol social atât de redus încât să justifice aplicarea sancțiunii avertisment, având în vedere faptul că nerespectarea limitei maxime a vitezei legale admise pe sectorul de drum respectiv este una dintre cauzele principale de producere a accidentelor rutiere, iar potrivit cazierului auto depus la dosar petentul a mai săvârșit contravenții de acest gen, astfel că nu s-a putut considera că sancțiunea avertisment ar fi fost suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor OUG nr.195/2002.

Împotriva sentinței civile nr.1893 din 27 august 2013, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a declarat apel petentul A_____ L_____ C_____, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea cererii de apel a solicitat admiterea apelului principal în cazul în care se va aprecia că se va reține cauza spre judecare, să se modifice sentința civilă apelată, în sensul admiterii acțiunii sau trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale, care să analizeze cauza sub toate aspectele. De asemenea, a solicitat cercetarea cauzei sub toate aspectele, având în vedere caracterul devolutiv al apelului și a precizat să se aibă în vedere aspectele cu privire la succinta prezentare a stării de fapt și prezentarea succintă a istoricului litigiului.

Astfel, apelantul petent a susținut că, în fapt, situația a fost cu totul alta decât cea reținută de către instanța de fond și argumentată în motivarea sentinței civile apelată, solicitând să se observe că nu s-a acordat eficiența juridică prezumției absolute de nevinovăție și principiului consacrat de drept "in dubio, pro reo".

De asemenea a învederat instanțe că sancțiunea aplicată a fost abuzivă și nelegală, întrucât a rulat cu viteza legală în localitatea Scoarța, iar acuzația agentului de poliție a fost nefondată, mai mult procesul verbal ________ nr.xxxxxxx nu a probat dacă înregistrarea radar a fost efectuata în localitate sau în afara localității, nu s-a identificat porțiunea de drum care a fost marcată cu indicator de limitare a vitezei. În urma administrării probelor, instanța de fond a decis respingerea cererii acestuia. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență faptul că: „prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut...." învederând, în acest sens că, motivarea instanței de fond a reținut o stare de fapt eronată; „deși doar în fotografia nr.4 se poate distinge numărul de identificare a autovehiculul, fiind menționata viteza de 54 km/h..."; „în consecință, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravențională depinde de măsurarea exacta a vitezei autovehiculul condus de contravenient". Față de aceste aspecte, susținerea instanței de fond nu a fost întemeiată. Mai mult, instanța de fond nu a analizat deloc unele dintre argumentele apelantului petent. Așadar, în fapt, a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentința netemeinică întrucât, în prezenta cauză au fost aplicabile prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, contravenientul beneficiind de prezumția de nevinovăție (cauza A_____ c. României), sarcina probei revenind agentului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articolul sus-menționat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A apreciat că nu s-a putut priva o pretinsă contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza Ozturc c. Germaniei, Blum c. Austriei, hotărârea din 29.03.2001). Dar instanța de fond a judecat contrar dispozițiilor Curții Europene a Drepturilor Omului, înlăturând prezumția de nevinovăție de care se bucură petiționarul potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului considerând că "prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut".

Instanța de fond a depășit puterea judecătorească întrucât nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului și elucidarea tuturor împrejurărilor cauzei, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii". Instanța de judecată s-a rezumat la a accepta pasiv punctul de vedere al IPJ Gorj, admițând că "deși doar în fotografia nr.4 se poate distinge numărul de identificare a autovehiculul, fiind menționată viteza de 54 km/h, din succesiunea imaginilor s-a putut deduce fără dubiu că, în cele patru fotografii video radar a fost surprins același autoturism marca Ford, cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX" fără a cerceta fondul cauzei înlăturând orice dubiu. Dubiul a fost evident, în poza în care s-a identificat clar numărul mașinii sale, viteza a fost de numai 54 km/h, în acest sens, învederând instanței că firma FORD a construit mii de mașini care circula în România, cu caracteristici identice de tip și culoare cu mașina mea, respectiv gri metalizat. Mai mult, instanța de fond nu a acordat eficiență juridică nici principiului in dubio pro reo, întărind abuzul săvârșit de organele de politie, rezultând faptul că instanța de fond a anulat de la sine puterea existentă unei stări de fapt și s-a substituit organului de politie. Un alt aspect avut în vedere a fost că aparatele radar au o funcție de autotestare, care se face automat la fiecare pornire a aparatului. În timpul testării apare litera "T". Așadar, încă o dată, abuzul organelor de poliție a fost demonstrat și de faptul că radarul era în funcția de autotestare care s-a declanșat automat la fiecare pornire a aparatului. Pe pozele prezentate din colțul stânga sus a apărut litera "T" care a demonstrat că aparatul radar era în modulul de testare, deci pozele prezentate au fost irelevante și nu pot constitui probe în instanță, demonstrând astfel netemeinicia și nesustenabilitatea procesul verbal ________ nr.xxxxxxx. Ori, nici de această dată nu s-a demonstrat fără dubiu semnificația literelor care au apărut pe înregistrarea video-radar și/sau dacă aparatul radar a efectuat autotestul.

În acest sens, a solicitat instanței să dispună intimatei IPJ Gorj să prezinte manualul de utilizare a cinemometrului din care să reiese fără dubiu, semnificația tuturor literelor de pe înregistrarea video-radar și dovada că, în momentul efectuării pozelor, în concret imaginile cu efectuarea autotestului cu rezultat OK ale cinemometrului. Aceste aspecte sunt esențiale pentru o soluționare temeinică și legală a cauzei, atașând, în acest sens, adresa Institutului Național de Metrologie nr.5186/30.07.2008

De asemenea, a învederat instanței că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției (lizibil scris) nu a putut face dovada prin el însuși a existentei faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Aceste considerații au fost prioritare în fata dreptului intern, trebuie cunoscute, respectate și aplicate de către instanțe. În lumina jurisprudentei CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Kaubec c. Slovaciei ), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se refera primul paragraf al articolului 6 CEDO, aspect ce rezultă, pe de o parte, din faptul că, norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și pe de altă parte, din faptul că, amenda (sancțiunea contravențională principală și complementară aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Blum c. Austriei, hotărârea din 29.03.2001, A_____ c. României, hotărârea din 04.10.2007) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art.6 din Convenție caracter penal. A apreciat că nu se poate priva o pretinsă contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza Ozturc c. Germaniei, Blum c. Austriei, hotărârea din 29.03.2001, precum și A_____ contra României, hotărârea din 04.10.2007). Pe cale de consecința, cetățeanului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art.6 din Convenție printre care și prezumția de nevinovăție. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petiționarul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției potrivit principiului „in dubio pro reo".

De asemenea, a menționat faptul că, abuzurile au continuat cu consemnarea pretinsei viteze de 77 km/h, conform pozelor deplasându-se cu 54 km/h, în condițiile în care aparatele radar prezintă marja de eroare la măsurarea vitezei, fără ca aceasta să fie luată în considerare, iar apelantul petent nu a depășit viteza legală în acel sector de drum, viteza maximă cu care s-a deplasat în întreaga localitate Scoarța fiind în limite legale, sub 60 km/h. Instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art.3.1.1 lit.b din Norma de Metrologie Legala NML 021 - 05 „aparatele radar prezintă erori tolerate pentru măsurarea vitezei care nu au fost luate în calcul la pretinsa încălcare a regimului de viteză care i s-a imputat. Eroarea tolerabilă de 1-2% înscrie viteza într-o altă clasă, dar sancțiunea și încadrarea corespunzătoare ar fi fost alta.

Concluzionând, în acest sens, față de cele precizate, a solicitat admiterea apelului principal în cazul în care se apreciază că se va reține cauza spre judecare, modificarea sentinței civile apelate, în sensul admiterii acțiunii sau trimiterii cauzei spre rejudecare, în sensul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, care să analizeze cauza sub toate aspectele. A solicitat, de asemenea, cercetarea cauzei sub toate aspectele, având în vedere caracterul devolutiv al apelului. În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.466-482 c.pr.civ, OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, NML 021-05, legislația CEDO aplicabilă în materie, cauza A_____ v. Romania.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, instanței, să solicite intimatei IPJ G___ să prezinte manualul de utilizare a cinemometrului din care să reiese fără dubiu semnificația tuturor literelor de pe înregistrarea video-radar și dovada că, în momentul efectuării pozelor, autotestul era efectuat, în concret imaginile cu efectuarea autotestului cu rezultat OK ale cinemometrului și a oricărei probe admisibile a cărei necesitate ar reieși pe parcursul judecării apelului. Dovada acțiunii a înțeles să o facă cu toate probele și mijloacele prevăzute de lege, anexând: copie xerox după sentința nr.1893/2013 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești. Conform art242 alin.2 c.pr.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Critica este neîntemeiată pentru următoarele motive:

În condițiile art.245 și următoarele NCPC, coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, tribunalul se va pronunța mai întâi asupra excepției netimbrării căii de atac de față făcând inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin rezoluția din 28 aprilie 2014 tribunalul a pus în vedere apelantului petent obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei în condițiile art.19, 28, 53 și 55 din OUG nr.80/2013, obligație ce nu a fost complinită în condițiile art.470 alin.3 și art.471 alin.3 din NCPC coroborat cu dispozițiile art.XV alin.2 din Legea nr.2/2013.

De asemenea, prin rezoluția din 28 martie 2014, privind fixarea primului termen de judecată fără întâmpinare, s-a pus în vedere apelantului petent obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei, care în condițiile art.197 NCPC trebuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, care se atașează la cererea de apel, întrucât în caz contrar atrage anularea acesteia în condițiile legii.

Conform dispozițiilor art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepția celor prevăzute de lege, iar conform dispozițiilor art.19 din aceeași ordonanță calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra plângerii contravenționale se taxează cu 20 lei, pentru ca, în art.53 din ordonanță să se dispună modificarea art.36 din OG nr.2/2001, în care se menționează că atât plângerea, cât și apelul, precum și pentru oricare alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.

Astfel, deși apelantul petent a fost încunoștințat prin citație că până la primul termen de judecată are obligația să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac de față, așa cum au fost stabilite de instanță, acesta nu a făcut dovada achitării acestei sume.

Față de aceste considerente și având în vedere poziția procesuală adoptată de reclamant precum și dispozițiile art.33 alin.1 din OUG nr. 80/2013 potrivit cărora: “ 1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art.200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art.200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art.201 alin. (1) din codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru; coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, care menționează: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.”; tribunalul urmează să admită excepția netimbrării și să anuleze calea de atac de față ca fiind netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul petent A_____ L_____ C_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Tg J__, _______________________, ___________, județul Gorj, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Gorj, cu sediul în mun. Tg-J__, _________________, jud. Gorj, ca netimbrat.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014, la Tribunalul Gorj.

Președinte, C_______ C____		Judecător, C______ B______
	Grefier, E____ R_____ P______

Red.C.C

Tehnored. P.R.

Jud. fond:N.M. P______

4 ex./04.07.2014