R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2602/2015

Ședința publica din data de: 12 octombrie 2015

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: U___ G_______ M____ – judecător

Grefier: R_____ A____

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petenta S.C. A__ S________ TRANS S.R.L. împotriva intimatului I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER, - I.S.C.T.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ISCTR xxxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 12.10.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 01 aprilie 2015, petenta S.C. A__ S________ TRANS S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, ISCTR - Regiunea nr. 5, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 13 martie 2015 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 9.000,00 lei pentru că în urma controlului efectuat în data de 13 martie 2015 s-a constatat că semiremorca înmatriculată sub nr. XXXXXXXXX nu deținea amortizor pe partea dreaptă a suspensiei aflată pe axa 1 a acesteia.

Cu privire la nulitatea actului sancționator a arătat că au fost încălcate dispozițiile OG 2/2001 întrucât nu s-a indicat locul unde se atacă, respectiv judecătoria competentă.

Cu referire la temeinicia acuzației, a precizat că la plecarea în cursă ansamblul de vehicule era în stare bună de funcționare. În aceste condiții, a concluzionat că la data comiterii faptei a avut reprezentarea clară că starea tehnică a semiremorcii era corespunzătoare. Mai departe, a precizat că lipsa amortizorului constatat la data controlului s-a datorat faptului că acesta a căzut accidental în timpul cursei, fără să fi putut prevedea acest lucru.

Cu referire la subsidiarul formulat, a arătat că fapta comisă nu este proporțională cu gradul de pericol social concret. În susținerea cererii subsidiare, a mai arătat că nu a mai fost sancționată contravențional pentru fapte similare.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și HG 69/2012.

Petenta a anexat plângerii, în copie, înscrisuri (f. 7-9).

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de societatea petentă și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal de contravenție întocmit.

În motivarea întâmpinării, în esență, intimatul a arătat că în urma controlului efectuat în traficul rutier în data de 13 martie 2015, ora 10,52 pe DN 68A km 35 Ohaba a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX deținut și utilizat de petentă conform copiei conforme a licenței comunitare nr. xxxxxxx, conducător auto M______ G_______ I___ care efectua transport rutier de marfă contra cost. A mai arătat că în urma verificării tehnice a autovehiculului s-a constatat că lipsește amortizorul pe partea dreaptă a suspensiei, pe axa a I-a a semiremorcii, ceea ce reprezintă o deficiență majoră, abatere ce constituie contravenția prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 20 din HG 69/2007, fiind încheiat și formularul de control în trafic _________ nr. 51271R2/13 martie 2015 semnat de conducătorul auto.

Mai departe, a mai precizat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG 2/2001. Indicând și temeiurile legale incidente, a susținut că agentul constatator are obligația de a verifica starea tehnică a vehiculelor surprinse în trafic și când constată deficiențe aplică sancțiunea contravențională prevăzută de HG 69/2012.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.

Intimatul a anexat întâmpinării înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat și planșele foto efectuate la momentul controlului.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 20,00 lei, conform art. 19 din OUG nr.80/2013.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri, planșă foto și proba testimonială.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 13 martie 2015 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 9.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 20 din HG 69/2012 și sancționată de art. 6 alin. 1 lit. a din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că la data de 13 martie 2015, ora 10,52 pe DN 68A km 35 în raza localității Ohaba a fost depistat în trafic autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX deținut și utilizat de petentă conform copiei conforme a licenței comunitare nr. xxxxxxx, conducător auto M______ G_______ I___ care efectua transport rutier de marfă contra cost, iar în urma verificării tehnice a autovehiculului s-a constatat că lipsește amortizorul de pe partea dreaptă a suspensiei, pe axa a I-a a semiremorcii, fiind încheiat formularul de control în trafic _________ nr. 51271R2/13 martie 2015 semnat de conducătorul auto.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Criticile de nulitate ale actului sancționator invocate de petentă nu pot fi primite. Astfel, instanța constată că la pct. 6 din cuprinsul procesului-verbal întocmit a fost descris în mod clar locul în care petenta poate depune plângere contravențională, respectiv la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO, iar prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că atâta timp cât petenta nu a negat existența faptei reținute în sarcina sa, în principiu, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și veridicitate.

Sub aspectul vinovăției, întrucât art. 1 din OG 2/2001 nu distinge între formele acesteia, rezultă că acțiunea sau inacțiunea prevăzută de norma contravențională este sancționată indiferent dacă se comite cu intenție sau din culpă, astfel încât, pentru existența unei contravenții este suficientă existența culpei, respectiv a imprudenței sau neglijenței, din partea persoanei care realizează conținutul laturii obiective a unei contravenții. Potrivit art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 – „(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul … erorii de fapt, dacă are legătura cu fapta săvârșită”. Însă, în speță, lipsa amortizorului de pe axa I-a a semiremorcii nu poate fi apreciată ca o eroare de fapt, chiar dacă autovehiculul avea amortizorul la plecarea în cursă. Și aceasta întrucât obligația de a menține autovehicul în stare tehnică de funcționare incumbă operatorului de transport rutier nu numai la plecarea în cursă, ci pe toată durata efectuării transportului, iar pretinsa „pierdere a amortizorului” s-a datorat faptului că acesta prezenta defecțiuni care au condus la desprinderea lui.

Potrivit art. 3 pct. 20 din HG 69/2012 – „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: … pct. 20 efectuarea transportului rutier cu vehicule rutiere care prezintă defecțiuni tehnice majore privind sistemul de frânare, sistemul de direcție, punți, roți, anvelope și suspensie, șasiu, cabină și elemente atașate șasiului, tahograful și/sau limitatorul de viteză, stabilite potrivit legislației în vigoare”. Nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă de la 9.000,00 lei la 12.000,00 lei conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 lit. a din HG 69/2012.

Astfel, din înscrisurile prezentate de intimat, respectiv formularul de control în trafic _________ nr. 51271R2/13 martie 2015 și planșa foto, rezultă că de la semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX lipsea amortizorul pe partea dreaptă a suspensiei, pe axa a I-a a acesteia. Această stare de fapt rezultă și din declarația martorului audiat în cauză. Prin urmare, întrucât nu s-a făcut proba contrară celor reținute în procesul-verbal de contravenție, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru fapta reținută, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum minim prevăzut de art. 6 alin. 1 lit. a din HG 69/2012, cuantum apreciat de instanță ca nefiind însă proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. În baza art. 5 alin.5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. În acord cu aceste dispoziții legale, se va reține că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Asemenea circumstanțe sunt considerate de instanță atât atitudinea corectă manifestată de petentă prin plângerea formulată și în fața instanței, cât și existența inspecției tehnice, faptul că societatea petenta nu a mai fost sancționată contravențional și că prin fapta comisă nu s-a creat vreun prejudiciu, împrejurări care conduc la concluzia că petenta nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa.

În consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, apreciind că scopul aplicării sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii celei mai ușoare. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Concluzionând, prin unicitatea faptei contravenționale, conduita și persoana contravenientei, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată.

Prin urmare, pentru cele ce preced, plângerea formulată de petenta va fi admisă în parte, în sensul că se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat, cu avertisment.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001 pentru executarea sancțiunii avertismentului, se va atenționa petenta asupra pericolului social al faptelor și i se va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. A__ S________ TRANS S.R.L., cu sediul în localitatea D____, _______________________. 23, județul Hunedoara, CUI RO xxxxxxxx, JXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, ISCTR - Regiunea nr. 5, cu sediul procedural ales în municipiul A___, _____________________, județul A___ și, în consecință:

Înlocuiește amenda de 9.000,00 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 13 martie 2015 cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D___.

Pronunțarea soluției s-a făcut prin punerea acesteia la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi data de 12 octombrie 2015.

Președinte,Grefier,

U___ G_______ M____ R_____ A____

UGM/RA

5 ex./13.10.2015