Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 22 mai 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U________ M______

JUDECĂTOR - R_____ M______

GREFIER - U________ G_______

D E C I Z I A N R. 185

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelantul P________ V___ I____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. B_______, __________________________ nr. 6, județul B_______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.11.2013 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat P___ L_____ pentru apelant, lipsă fiind reprezentantul intimatului I____________ de Poliție Județean B_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, avocat P___ L_____ depune la dosar delegație de reprezentare pentru apelant și originalul procesului – verbal ________ NR. xxxxxxx, arătând că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul pentru dezbateri.

Avocat P___ L_____ pentru apelant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului – verbal de constare a contravenției. Apreciază că apelul este fondat, apelantul nu neagă moralitatea faptei, acesta a circulat cu o viteză de 118 km/h și-a asumat acest lucru și a fost sancționat inițial cu 30 zile suspendarea permisului de conducere, însă ulterior a primit o adresă de la I____________ de Poliție Județean B_______ prin care i se solicita că predea permisul pentru 90 de zile. Arată că procesul – verbal de constare a contravenției a fost modificat ulterior prin inserarea la numără de zile de reținere a permisului de conducere din 30 de zile, în 90 de zile. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 05.11.2013, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul P________ V___ I____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. B_______, __________________________ nr. 6, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/14.03.2013, s-a reținut că la data de 14.03.2013, în jurul orelor 10:46, petentul a condus autovehiculul marca Skoda cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ B_______, din direcția _____________________________ Deal, fiind depistat de aparatul radar ROM 439 montat pe auto MAI xxxxx, cu viteza 118 km/h, plus 68 km/h peste limita legală pe acest sector de drum. De asemenea, nu purta centura de siguranță și nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare.

Pentru fapta prevăzută de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru fapta prevăzută de art.102 alin.1 lit. a pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 150 lei, iar pentru fapta prevăzută de art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002, petentul a fost sancționat cu avertisment.

La rubrica „Alte mențiuni” din actul constatator, s-au consemnat susținerile petentului făcute la momentul întocmirii acestuia, respectiv „Mă grăbeam. Nu am alte obiecțiuni”.

Prin plângerea formulată, petentul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, contestând legalitatea actului constatator datorită faptului că a fost menționată greșit sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile în loc de 90 de zile, cum prevăd dispozițiile legale incidente.

În drept, instanța de fond, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent, respectiv menționarea greșită a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile în loc de 90 de zile, cum prevede art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat întrucât, pe de o parte, această sancțiune este dată de legiuitor și nu de organul constatator care, odată ce constată săvârșirea contravenției de conducere a autovehiculului cu o viteză ce depășește cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, pe lângă aplicarea sancțiunii principale, acesta procedează doar la reținerea permisului de conducere în vederea suspendării, iar pe de altă parte, dacă pentru sancțiunea principală legiuitorul a prevăzut obligația agentului constatator de a o consemna în procesul verbal, pentru sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehiculul pe o perioadă de timp, a stabilit o altă procedură.

Astfel, potrivit art.96 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București ori înlocuitorul acestuia, pe raza căreia a fost săvârșită una dintre faptele prevăzute la art.100 alin.(3), art.101 alin.(3) si art.102 alin.(3) sau de către șeful poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române ori adjunctul acestuia pentru faptele constatate de polițiștii rutieri din subordine.

În cazul de față, faptul că agentul constatator a consemnat în actul constatator atât măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere cât și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de timp mai redusă decât cea prevăzută de textul legal, în lipsa dovedirii unei vătămări serioase suferite de petent, nu poate conduce la anularea procesului verbal de contravenție, având în vedere și faptul că petentul, în calitate de conducător auto avea obligația de a cunoaște legislația rutieră nu doar pentru obținerea permisului de conducere ci permanent și astfel, se prezumă că avea cunoștință de sancțiunea complementară la care se expune în cazul conducerii autovehiculului cu o viteză de peste 50 km/h peste limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv.

Nici apărarea petentului că a fost indus în eroare de consemnarea greșită a sancțiunii complementare pe o perioadă mai redusă, fapt ce l-a determinat să plătească amenda aplicată, nu a fost reținută de instanța de fond deoarece, prin plata amenzii petentul și-a însușit fapta săvârșită care atrăgea aplicarea atât a unei sancțiuni principale cât și a uneia complementare și nu doar sancțiunea aplicată, iar plata amenzii nu poate fi apreciată ca fiind o vătămare suferită de petent întrucât aceasta reprezintă o obligație legală și nu o opțiune a petentului.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a respectă condiția legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, având în vedere că petentul nu a contestat temeinicia niciuneia din faptele reținute în sarcina sa, apreciază că a fost întocmit cu respectarea condiției de temeinicie.

Cu privire la sancțiunile contravenționale aplicate petentului pentru faptele reținute în sarcina , respectiv amenda în cuantum de 280 lei, instanța de fond a apreciat că a fost corect individualizată de agentul constatator, având în vedere antecedența contravențională a petentului (fila 13) care, deși a mai fost sancționat contravențional pentru fapte de aceeași natură, nu a înțeles pericol social al acesteia, respectiv faptul că depășirea vitezei de deplasare prezentă pericol nu doar pentru siguranța conducătorului auto ci și pentru ceilalți participanți la trafic.

De asemenea, prin faptul că petentul a invocat în fața instanței de fond, ca un motiv de clemență, împrejurarea că agentul constatator i-a solicitat remiterea unei sume de bani într-un cuantum determinat însă a procedat, în final, la întocmirea actului constatator deoarece petentul i-a oferit o sumă mai mică, fără a produce o minimă probă care să dovedească această faptă extrem de gravă și nici nu a încercat să apeleze „Linia verde anticorupție” (xxxxxxxxxxxx) deschisă încă din anul 2005 și mediatizată intens în mass-media, instanța de fond a apreciat că petentul a fost de rea-credință și a urmărit, apelând la orice mijloace, să obțină înlăturarea sancțiunii aplicate pentru o faptă dovedită de intimată, această atitudine demonstrând lipsa conștientizării pericolului social al faptei și necesitatea executării sancțiunii pecuniare pentru adoptarea pe viitor a unui comportament în acord cu normele rutiere.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/14.03.2013 instanța de fond, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul P________ V___ I____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel apelantul P________ V___ I____, întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă, prin care a solicitat admiterea apelului, urmând ca reanalizând întreg probatoriul, să se dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, având drept consecință anularea procesului verbal _______.P. nr. xxxxxxx, încheiat la data de 14.03.2013 și înlăturarea sancțiunilor complementare aplicate, inclusiv restituirea sumei de 412,5 lei, reprezentând contravaloarea jumătății amenzii pe care a achitat-o

Susține apelantul, în motivarea cererii de apel că, a precizat în plângerea contravențională cu care a fost inițial investită instanța de judecată, că în data de 14.03.2011, circula pe raza orașului B_______, iar, în zona benzinăriei „B_________", situată pe Calea Națională, la ieșirea spre Cătămărăști Deal, a fost surprins de un echipaj al Poliției Rutiere circulând cu viteza de 118 km / h. A recunoscut cu bună credință fapta pe care a comis-o, drept dovadă stând și cele consemnate în procesul verbal la rubrica „Alte mențiuni", respectiv faptul că se grăbea, având de livrat niște piese.

Susține apelantul că fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 825 lei și i-a fost aplicată sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

A mai precizat apelatul că a achitat în termen de 48 de ore jumătate din cuantumul amenzii, respectiv 412,5 lei, că ulterior a aflat, documentându-se, că sancțiunea pentru fapta comisă este cea a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, agentul constatator aplicându-i o sancțiune greșită în procesul verbal. Susține apelantul că fost la sediul IPJ unde a solicitat informații cu privire la perioada în care urmează să aibă permisul suspendat, ocazie cu care a aflat că este vorba de o perioadă de 90 de zile, așa cum de altfel se precizează și în lege, și nu de 30 de zile, cum apare în procesul verbal de constatare a contravenției.

Arată apelantul că intimata a depus întâmpinare prin care a precizat că măsura dispusă a fost una legală și că se impune respingerea plângerii contravenționale.

Apreciază apelantul că, în motivarea soluției, instanța de judecată a luat în considerare două motive pentru care nulitatea invocată nu este întemeiată.

Astfel, un prim motiv ar fi că această sancțiune (suspendarea dreptului de a conduce) este dată de legiuitor și nu de organul constatator. Este evident că toate normele de drept sunt creația legiuitorului și nu a unui organ de poliție abilitat de lege doar cu constatarea și sancționarea, în mod corect, a contravențiilor observate.

Un al doilea motiv invocat în respingerea plângerii ar fi acela că agentul este abilitat doar cu constatarea faptei, sancțiunea complementară a reținerii permisului cât și durata acestor măsuri revenind ca sarcină șefului poliției, conform art. 96 al. 3 din O.U.6. 195 / 2002. Din lecturarea conținutului respectivului articol observăm că „pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală sau, după caz, a uneia dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin.(2) lit.c), d) și f), în cazurile prevăzute la art.108 alin.(l) se aplică și un număr de 2,3,4 sau 6 puncte de penalizare", în niciun caz ceea ce a reținut instanța. Este adevărat că următorul aliniat, respectiv art. 96 al.4 statuează că „în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere din județul sau municipiul București care îl are în evidență pe titularul permisului de conducere.", însă această situație se referă la situația unui eventual cumul de puncte, nu la fapta comisă, respectiv cea prevăzută de art. 102 al. 3: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”.

Cu alte cuvinte, agentul constatator trebuia să aplice nemijlocit sancțiunea cuvenită, însă acesta a greșit, trecând o altă perioadă de suspendare a dreptului de a conduce.

Mai mult, procesul verbal original a fost modificat prin contrafacerea scrierii (art. 288 Cod Penal), ulterior întocmirii modificându-se cifra 3 cu cifra 9, în mod evident, putându-se observa diferența între exemplarul original și duplicat. Este regretabil că o persoană poate comite o infracțiune pentru a justifica un proces verbal întocmit în mod eronat. De altfel, procedura penală statuează foarte clar că odată constatată această infracțiune, pe lângă sancțiunile punitive, se procedează la anularea înscrisului falsificat.

Arată apelantul că, instanța de fond a considerat că petentul trebuia să cunoască legislația în vigoare, sens în care nu se pune problema existenței vreunei vătămări „serioase" în cazul individualizării greșite a sancțiunii. Urmărind această linie argumentativa putem ajunge la concluzia că indiferent ce pedeapsă ar fi înscrisă în procesul verbal, conducătorul auto ar putea fi obligat, ulterior, să suporte orice altă sancțiune, întrucât acesta trebuia să cunoască îndeajus de bine legislația aplicabilă conducerii autovehiculelor pe drumurile publice.

Susține apelantul că, este adevărată afirmația instanței de fond potrivit căreia se prezumă că petentul ar putea avea cunoștință de consecințele faptei sale, însă trebuie avut în vedere aspectul de necontestat că temeiul răspunderii contravenționale îl reprezintă procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. în altă ordine de idei, așa cum de altfel și art. 21 al. 3 din OG 2 / 2001 apreciază, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ", iar o încălcare a acestei prevederi nu poate fi sancționată decât cu anularea procesului verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care s-a creat o vătămare ce nu poate fi îndreptată decât prin acest mod. Or, în speța dedusă judecății, se poate observa că petentului i-a fost aplicată o sancțiune greșită, ce nu se încadrează în limitele impuse de lege, consecințele ulterioare fiind plata amenzii, cu asumarea perioadei de 30 de zile în care, după expirarea dovezii, urma să fie suspendat dreptul de a conduce.

În concluzie, apelantul solicită ca, reanalizând întreg probatoriul, să se dispună modificarea în tot a sentinței civile nr. xxxxx din 5 noiembrie 2013 a Judecătoriei B_______, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și a anulării procesului verbal _______.P., nr. xxxxxxx, încheiat la data de 14.03.2013, cu înlăturarea sancțiunilor complementare aplicate, inclusiv restituirea sumei de 412,5 lei, reprezentând contravaloarea jumătății amenzii pe care petentul a achitat-o.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal de contravenție, în calitatea lui de act administrativ de autoritate se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, prezumție ce poate fi răsturnată doar prin dovada contrară făcută de cel care îl contestă.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată atât prin raportul acestuia cât și prin declarația de recunoaștere a apelantului.

Având în vedere că faptele reținute în sarcina apelantului au fost comise în modalitatea descrisă în procesul verbal de contravenție, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a menținut valabilitatea acestuia.

Cu privire la sancțiunile aplicate prin actul sancționator, tribunalul reține că apelantul nu a formulat obiecțiuni în privința sancțiunii principale a amenzii, pe care a și achitat-o în termen de 48 h de la aplicarea ei.

Ceea ce se contestă în cauză este sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere, sub aspectul duratei în timp a acestei sancțiuni.

Comiterea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit aceluiași text de lege „ se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile …”

În speță , agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție a aplicat contravenientului amenda în cuantumul prevăzut de lege, iar sancțiunea complementară stabilită a fost de suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile.

Faptul că sancțiunea complementară aplicată are o durată mai redusă față de prevederile art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, nu poate atrage sancțiunea anulării procesului verbal de contravenție, o atare sancțiune necreând nici o vătămare apelantului, ci dimpotrivă un avantaj. Față de această împrejurare apreciază tribunalul că în mod corect prima instanță a menținut legalitatea procesului verbal de contravenție.

Având în vedere însă că actul prin care se individualizează și se aplică sancțiunea este procesul verbal de contravenție, că prin acest înscris autentic apelantului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 30 zile , apreciază tribunalul că se impune menținerea sancțiunii complementare aplicată prin actul sancționator, întrucât prevederile legale care stabilesc o durată mai mare a acestei sancțiuni nu au efect direct.

Față de situația de fapt reținută, în baza art. 480 Cod procedură civilă tribunalul va admite apelul și pe cale de consecință va înlătura considerentele sentinței civile nr. xxxxx/5.11.2013 a Judecătoriei B_______ referitoare la stabilirea drept legală a aplicării sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 90 zile.

Pentru aceleași motive tribunalul, în baza art. 480 Cod procedură civilă urmează a menține soluția pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelantul P________ V___ I____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. B_______, __________________________ nr. 6, județul B_______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/5.11.2013 a Judecătoriei B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______.

Înlătură considerentele sentinței referitoare la stabilirea drept legală a aplicării sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 90 zile. Menține soluția pronunțată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. U.M./ Ex. 4

Tehnored. UG25.07.2014

Jud. fond: P________ A____ – M______