ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1207 A

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : M_____ I___

S-a luat în examinare apelul declarat de intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 4259 din 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 4259 din 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petenta A____ T______ P & OSRL în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor, Biroul Vamal de Interior A___ ,a fost anulat procesul verbal de contravenție _________/20 xxxxxxx nr. 4/27.01.2015 și a fost exonerată petenta de plata amenzii de 3000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 4 încheiat la data de 27.01.2015 de intimata Autoritatea Națională a Vămilor, Biroul Vamal de interior A___ s-a reținut că petenta a încălcat dispozițiile art. 653 alin. 1 lit. e) din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României.

Instanța de fond a avut în vedere că art. 653 al. 1 lit e din HG nr. 707/2006, sancționează contravențional cu amendă cuprinsă între 3000 și 8000 lei „e) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date incomplete sau eronate privind valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor”.

S-a reținut de către instanța de fond că dispozițiile acestui act normativ se completează cu cele ale OG nr. 2/2001 care, la art. 13 prescrie că aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la săvârșirea faptei. Cel dintâi act normativ nu reglementează cu titlu de excepție, un alt termen de prescripție a aplicării sancțiunii, ori în ce privește momentul de la care curge acest termen.

Instanța a arătat că intimata a recunoscut prin întâmpinare că fapta contravențională sancționată a fost „constatată la data de 20.01.2015”, iar sancțiunea a fost aplicată în termen de 6 luni de la această dată.

Prima instanță a apreciat că în mod greșit se raportează intimata la data constatării faptei, în speță nefiind vorba de o contravenție continuă, fapta săvârșindu-se în momentul completării/depunerii declarației vamale și a facturii indicate.

S-a reținut că la data de 22.11.2013 petenta a depus declarația vamală de import declarând o valoare de 118 dolari a mărfurilor, anexând o factură în acest sens care nu corespunde însă valorii reale a bunurilor importate, facturate ulterior la suma de 736,47 dolari achitată, de altfel, anterior, la 28.10.2013.

Instanța a stabilit astfel, că rezultă că fapta contravențională reglementată de art. 653 al. 1 lit. e menționat, a fost săvârșită la data de 22.11.2013, ori, prin aplicarea sancțiunii prin procesul verbal de contravenție întocmit la 27.01.2015, s-a depășit evident termenul de 6 luni de la săvârșirea contravenției prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale era prescrisă la momentul întocmirii procesului verbal.

S-a apreciat de către instanța de fond că din procesul verbal de control întocmit de intimată la 20.01.2015, nu rezultă altă stare de fapt decât cea prezentată de petentă, anume faptul că aceasta a sesizat săvârșirea contravenției ulterior depunerii de către petentă a facturii cu valoarea de 736,47 dolari pentru aceeași marfă, rezultând buna credință a petentei care din proprie inițiativă a înțeles să corecteze eroarea săvârșită de comisionarul vamal anterior constatării de către organul vamal a săvârșirii contravenției.

Pentru considerentele expuse, apreciind întemeiată plângerea, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis plângerea cu consecința lipsirii de efecte juridice a actului sancționator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și de menținere a actului administrativ sancționator dresat de autoritatea vamală în sarcina sa.

În motivarea apelului, intimata a învederat că fapta contravențională a fost constatată de organele vamale la data de 20.01.2015 iar sancțiunea contravențională a fost aplicată la data de 27.01.2015, la 6 zile de la constatarea faptei.

A susținut intimata că prima instanță confundă data depunerii declarației vamale, adică data de 22.11.2013 cu data constatării faptei, adică data de 20.01.2015 ca urmare a efectuării controlului vamal ulterior de către autoritatea vamală, mai mult, nu face vorbire despre data de 03.12.2014 când petenta a înregistrat la autoritatea vamală o nouă factură pentru aceeași marfă pentru care a depus la data de 22.11.2013 declarația vamală menționată, dată la care avea obligația să depună factură cu valoarea corectă a mărfii importate fără să aștepte efectuarea controlului vamal ulterior.

A învederat intimata că la data de 22.11.2013 petenta a depus la Biroul Vamal de interior A___, prin reprezentant, declarația vamală de import cu nr. 13ROTM0200I0073859, împreună cu factura externă nr. MLxxxxxxxxxxx, în valoare de 118 USD.

Ulterior, prin adresa din data de 03.12.2014, înregistrată la BVI A___ cu nr. 4931/03.12.2014 petenta a prezentat, pentru aceleași mărfuri, o nouă factură cu același nr. și o valoare de 736,47 USD, iar cu adresa fn/2015, înregistrată la BVI A___ cu nr. 57/07.01.2015, ca răspuns a solicitării intimatei nr. 4931/2717CSCV/17.12.2014, privind unele justificări suplimentare, s-a prezentat extrasul de cont cu dovada plății efectuate de către petentă în data de 28.10.2013, pentru suma de 736,47 USD.

Prin declararea nereală a valorii în vamă pentru mărfurile importate cu declararea nereală a valorii în vamă pentru mărfurile importate cu declarația vamală nr. 13 ROTM0200I0073859/22.11.2013 și prezentarea la momentul importului a unei facturi cu o valoare a mărfurilor mai mică decât valoarea plătită pentru acestea, se încalcă prevederile art. 29 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 2913/1992 și prevederile art. 199 alin. 1 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993.

A susținut intimata că pentru fapta descrisă petenta se face vinovată de încălcarea dispozițiilor art. 653 alin. 1 lit. e) din HG nr. 707/2006.

Cu privire la solicitarea petentei de transformare a amenzii în avertisment, intimata a învederat că petenta avea obligația de a da dovadă de maximă diligență și să își desfășoare activitatea în condițiile impuse în mod expres de legiuitor, astfel că în opinia intimatei, agentul constatator a aplicat în mod corect amenda, ținând cont de regulile de individualizare ale răspunderii contravenționale, de împrejurările comiterii faptei și gravitatea acesteia.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, petenta a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.

Pe cale de excepție, petenta a invocat prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, conform dispozițiilor art. 13 alin. 1 din OG. 2/2001, având în vedere că nefiind vorba despre contravenții continue, sancțiunea pentru fapta contravențională se aplică în termen de 6 luni de la data constatării faptei de către instituția bugetară.

Fapta nu a fost constatată de către organele vamale cum se susține în apel, ci ca urmare a sesizării formulate de către societate care observând inadvertența în contabilitatea societății a trimis din proprie inițiativă o adresă către Biroul Vamal A___, însoțită de extrasul de cont cu dovada plății efectuate, pentru recalcularea sumei datorate.

În motivare petenta a arătat că prin procesul verbal de contravenție a fost sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de art. 653 alin. 1 lit. e) din Regulamentul de aplicare a codului vamal al României aprobat prin HG nr. 707/2006.

În fapt, petenta a arătat că a efectuat un import de marfă din C____, prin intermediul sitte-ului www.dhgate._________________ 736,47 USD, sumă pe care a plătit-o integral prin transfer bancar la data de 28.10.2013, primind înainte de livrarea mărfii via e-mail din partea furnizorului factura nr. MLxxxxxxxxxxx în valoare de 736,47 USD, factură pe care a transmis-o la rândul său via e-mail comisionarului vamal ________________________ SEL- A___, _____________________.

Furnizorul din C____, Jiangsu Cfangzhou Dahua International Shipping Co LTD, a trimis cu marfa o a doua factură cu o altă valoare decât cea reală și plătită, fără a o informa în prealabil despre acest lucru. Comisionarul vamal ________________________ SRL a ignorat factura corectă primită de la petentă și a întocmit declarația vamală în baza facturii greșite de la furnizor. Urmare a constatării acestui fapt, petenta arată că a trimis din proprie inițiativă o adresă către Biroul Vamal A___, însoțită de extrasul de cont cu dovada plății efectuate, pentru a se recalcula suma pe care o datora, dovedind astfel buna sa credință.

Petenta mai arată că a primit decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 2/20.01.2015 și a plătit suma de 575 RON reprezentând taxa vamală, dobânda la taxa vamală, TVA, dobândă TVA, penalități taxă vamală și penalități TVA.

Apreciază petenta că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, considerând că răspunzători pentru situația creată sunt în primul rând furnizorul din C____ care a emis o a doua factură după ce s-a plătit factura corectă și în al doilea rând comisionarul vamal ________________________ SRL care din proprie inițiativă a ignorat factura corectă care le-a fost transmisă prin e-mail și au facturat declarația vamală în baza facturii greșite.

Se mai arată că între societatea petentă și ________________________ SRL s-a încheiat mandatul de reprezentare directă din data de 25.11.2013, în baza căruia mandatarul are obligația de a redacta în numele și pentru mandant declarația în detaliu a mărfurilor și să prezinte mărfurile la controlul vamal, obligații prevăzute de art. 6 din mandat.

Obligația mandantului conform art. 6 din mandat este de a furniza în mod complet și corect toate informațiile necesare a fi prezentate autorității vamale, în scopul obținerii liberului de vamă în condiții legale și să achite la vamă drepturile la import, respectiv să declare valoare la vamă, obligații pe care petenta apreciază că le-a îndeplinit.

A precizat petenta că întreaga documentație furnizată comisionarului vamal a fost conformă cu realitatea și actele încheiate între părți și nu se poate reține reaua credință a societății câtă vreme din proprie inițiativă a sesizat inadvertența Biroului Vamal A___ și a achitat imediat sumele prevăzute în decizia de regularizare transmisă societății.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Acestea fiind spuse, reține tribunalul că judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probelor administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă.

În acest sens, după redarea adecvată a celor ce i s-au imputat petentei prin actul juridic sancționator și a dispozițiilor legale care au întemeiat constatările făcute de către agentul constatator a concluzionat cu temei judecătoria că în mod eronat se raportează intimata la data constatării faptei deși nu este vorba de o contravenție continuă ci una săvârșită în chiar momentul completării/depunerii declarației vamale și a facturii indicate și prin urmare, întrucât contravenția ce i se impută societății petente a fost săvârșită la 22.11.2013, iar aplicarea sancțiunii s-a realizat la 27.01.2015, este indeniabilă depășirea termenului de 6 luni reglementat la art. 13 din OG nr. 2/2001 așa încât singura concluzie judicioasă care se impunea cu necesitate este cea la care a ajuns judecătoria anume că aplicarea sancțiunii contravenționale era prescrisă la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție.

Astfel fiind, nu pot fi primite criticile pe care intimata le-a adus sentinței în sensul preconizat de către aceasta și care rezidă din chiar motivele căii de atac ordinare exercitată în cauză atâta timp cât rezultă într-o măsură suficientă buna credință a petentei societate care din proprie inițiativă a înțeles să corecteze eroarea săvârșită de către comisionarul vamal anterior constatării de către organul vamal a săvârșirii contravenției și în orice caz prin hotărârea judecătorească pronunțată s-a realizat justul echilibru ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.

Acestea fiind spuse, apar ca fiind întemeiate și apărările pe care petenta le-a formulat la motivele de apel și în conformitate cu care societatea a făcut dovada plății facturii corecte și a transmis comisionarului vamal factura corectă și din proprie inițiativă și biroului vamal adresă cu scopul preconizat al recalculării sumei datorate, fiind plătite mai apoi acestea inclusiv penalitățile calculate pentru perioada în cauză.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara, _______________________. 9B județ T____, împotriva sentinței civile nr. 4259 din 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

M_____ I___

Se comunică:

Apelantei Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Timișoara, _______________________. 9B județ T____

Intimatei __________________&O SRL – A___, ______________________. 46 județ A___

Red. C.Ș./ 17.12.2015

Tehred. M.I/17.12.2015

4 ex/2 ______________

Prima instanță – E____ D______ B____