Cod ECLI ECLI:RO:TBSIB:2016:005.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 119/2016

Ședința publică de la 05 Februarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: I___ V___

Judecător: D____ D____

Grefier: N_______ M______

Pe rol se află judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant MAȚIA R_____ și pe intimat C________ L____ AL MUNICIPIULUI S____- SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S____, intimat S.C. PIEȚE S____ SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ NR. xxxxx împotriva sentinței civile nr. 4899/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria S____.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprez. - intimat - S.C. PIEȚE S____ SA – jrs. H_______, lipsa fiind intimat - C________ L____ AL MUNICIPIULUI S____- SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S____ și apelant Petent - MAȚIA R_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauizei apelanta petentă M____ R_____ a depus dovada cheltuielilor de judecată în apel și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei conf. art. 19 OUG 80/2013.

Instanța pune în discuția părtilor competența de soluționare a cauzei.

Reprez. intimatului arată că Tribunalul este competent în soluționarea cauzei.

Instanța, procedând în baza art. 131 N.C.proc.civ. la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 482 rap.la art. 131 C.p.civ. si disp. art. 32 din OG.2/2001 și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 95 pct. 2 N.C.proc.civ.

Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ., pune în discuția părților estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.

Reprez. intimatului arată că nu are alte cereri de solicitat în cauză, apreciind că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată, depune la dosar delegația de reprezentare.

Nefiind alte cereri formulate în cauză, instanța încheie faza cercetării judecătorești si acordă cuvântul în combaterea apelului.

Reprez. intimatului jrs. H_______ solicită respingerea apelului, a se dispune păstrarea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind leală si temeinică, în mod corect instanța de fond a pronunțat o hotărâre față de întreg probatoriul administrat în cauză, procesul verbal fiind legal si temeinic încheiat față de disp. art. 16 si 17 din OG 2/200, iar în subsidiar în cazul în care se va admite apelul solicită a nu fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, neavând culpă procesuală și nu ar fi justificat a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.

INSTANȚA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S____ la data de 28.05.2015 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX, petenta MAȚIA R_____ a solicitat în contradictoriu cu intimații C________ L____ al Mun. S____ – Serviciul Public de Poliție Locală și _________________, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx din data de 11.05.2015, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii și a sancțiunii complementare cu sancțiunii avertismentului, precum și obligarea intimatei _________________ la restituirea sumei de 500 lei; cu cheltuieli de judecată.

Intimatul Serviciul Public de Poliție Locală al Mun. S____, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 09.07.2015, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, sancțiunea amenzii contravenționale fiind aplicată petentei deoarece la controlul din data de 11.05.2015, efectuat de agenții constatatori ai Poliției Locale S____, s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX era staționat neregulamentar în zona de protecție inscripționată cu hașuri oblice de pe ____________________________ imobilului cu nr. 6, prin aceasta încălcând dispozițiile art. 10 lit. l) din HCL nr. 103/2011. În temeiul art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001 coroborat cu prevederile HCL nr. 103/2011, petentei i-a fost aplicată și sancțiunea complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, fapta săvârșită încadrându-se într-una din situațiile în care se aplică această sancțiune.

Intimata _________________, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 10.07.2015, a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale și a cererii petentei de restituire a sumei de 500 lei, având în vedere că dispoziția de ridicare a autovehiculului a fost dispusă în mod legal de către agentul constatator din cadrul Serviciului Public de Poliție Locală S____, iar _________________ a fost executantul actului administrativ emis în regim de putere publică. De asemenea, intimata a învederat instanței că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind, totodată, temeinic întocmit, situația reținută de agentul constatator fiind conformă realității.

Prin sentința civilă nr. 4899/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria S____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională și a fost menținut procesul-verbal ________ nr. xxxxx încheiat la data de 11.05.2015, ca legal și temeinic.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxx încheiat la data de 11.05.2015 (f. 8), petenta MAȚIA R_____ a fost sancționată cu amenda în cuantum de 100 lei, reținându-se în sarcina sa că, la data de 11.05.2015, ora 12:20, a staționat cu auto marca Mercedes A180 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe zona de protecție ce delimitează parcarea amenajată pe ____________________________ imobilului cu nr. 6, zonă inscripționată cu hașuri oblice. S-a reținut că fapta descrisă încalcă prevederile art. 10 lit. l) din Anexa nr. 3 la HCL nr. 103/2011 și este sancționată cu amenda de la 100 la 200 lei, conform art. 11 lit. c) din același act normativ.

În temeiul art. 5 și art. 24 din OG nr. 2/2001 coroborat cu prevederile HCL nr. 103/2011, s-a dispus și măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, sens în care agentul constatator din cadrul Serviciului Public de Poliție Locală S____ a întocmit dispoziția de ridicare __________ nr. xxxxxxx (f. 32).

Ținând seama de art. 17 din OG nr. 2/2001, actul atacat este întocmit corespunzător, cuprinzând toate aspectele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și exprese: datele agentului constatator și ale persoanei sancționate contravențional, conduita reținută în sarcina petentului, data săvârșirii acțiunii antisociale, semnătura agentului constatator.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie.

Referitor la încadrarea juridică a faptei contravenționale descrise în procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 lit. l) din HCL S____ nr. 103/2011, constituie o încălcare a normelor legale „staționarea și parcarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel în zonele de protecție ce delimitează parcările amenajate pe străzi, zone inscripționate cu hașuri oblice”, această faptă fiind sancționată cu amendă de la 100 lei la 200 lei, conform prevederilor art. 11 lit. c) din Anexa nr. 3 la HCL nr. 103/2011. Astfel, s-a constatat că fapta descrisă în procesul-verbal ________ nr. xxxxx a fost în mod corect încadrată în drept, critica petentei fiind, sub acest aspect, neîntemeiată.

În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia agentul constatator nu avea competența de a aplica sancțiunile contravenționale, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, angajatul Serviciului Public de Poliție Locală al Mun. S____, fiind totodată și împuternicit al Primarului Mun. S____ să constate și să sancționeze contravenții stabilite prin actele normative în vigoare și prin Hotărâri ale Consiliului L____ S____, a avut competența de a încheia procesul-verbal contestat, iar Decizia nr. 9/2015 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care instanța supremă a hotărât că procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale, nu este aplicabilă în prezenta cauză.

Procesul-verbal ________ nr. xxxxx /11.05.2015 vizează o faptă surprinsă personal de agentul constatator, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului.

În cazul de față, petenta nu a demontat susținerile agentului constatator, din coroborarea actului atacat cu fotografiile și înregistrarea video efectuate la fața locului (f. 28) rezultând faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, marca Mercedes A180, era parcat în zona de protecție a parcării amenajate pe ________________________. S____, în dreptul imobilului cu nr. 6, zonă inscripționată cu hașuri oblice (f. 8, 28).

Analizând sancțiunea principală aplicată petentei, respectiv amenda contravențională în cuantum de 100 lei, instanța a constatat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de actul sancționator și corespunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de dispozițiile legale și gradului de pericol social concret al faptei săvârșite determinat de împrejurările de loc și timp în care aceasta a fost săvârșită. Cuantumul amenzii aplicat reprezintă minimul prevăzut de actul normativ sancționator, astfel că nu se impune o reindividualizare a acestei sancțiuni.

În ceea ce privește sancțiunea complementară constând în ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului aparținând petentei, această măsură a fost dispusă în temeiul art. 2 din HCL nr. 103/2011 și are un caracter imperativ, impunându-se aplicarea acestei sancțiuni ori de câte ori autovehiculele se află în situațiile prevăzute de norma legală. Aplicarea măsurii complementare a fost necesară pentru restabilirea situației nesocotite prin săvârșirea contravenției, față de împrejurarea că autoturismul s-a aflat totuși într-o zonă în care parcarea era interzisă tocmai pentru a nu împiedica vizibilitatea participanților la trafic și accesul în gangul din dreptul imobilului cu nr. 6.

Împotriva sentinței civile nr. 4899/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria S____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a declarat apel petenta Mația R_____ la data de 28.10.2015 prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței și, rejudecând, să se admită plângerea contravențională, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, apelanta-petentă a arătat în esență că, cu privire la încadrarea juridică a faptei contravenționale, în mod neîntemeiat, instanța respinge argumentele petentei, cu motivarea ca "fapta descrisă în procesul verbal ________ nr. xxxxx a fost corect încadrată în drept". Agentul constatator a încadrat în mod eronat fapta în prevederile art. 10 lit. l din Anexa 3 la H.CL nr. 303/2011, întrucât fapta săvârșita contravine prevederilor art. 63 alin 5 si art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Cu privire la excepția necompetenței materiale a agentului constatator de a aplica sancțiunea contravențională, inclusiv măsura complementară de ridicare auto, instanța o respinge neîntemeiat, deși în art. 1 pct. 1 din Regulamentul care constituie Anexa 3 la H.C.L. nr. 103/2011 se arată că pentru aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de ridicare a autovehiculelor staționate sau oprite în zone nepermise în conformitate cu OUG 195/2002 competența aparține agenților constatatori din cadrul Serviciului de Politie Rutiere - dispoziție legală ce denotă o competență materială exclusivă. Personalul Serviciului Public de Poliție Locală nu se încadrează în categoria limitativă a organelor competente a constata și sancționa această faptă, motiv pentru care procesul-verbal atacat este lovit de nulitate absolută. S-a mai arătat că s-a apreciat de Înalta Curte de Casație si Justiției prin decizia 9/2015 că procedura de aplicare a măsurii de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale. S-a mai precizat că instanța a respins, în mod neîntemeiat, solicitarea formulată în subsidiar, cu privire la înlocuirea amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare cu sancțiunea avertismentului.

În drept, s-au invocat prevederile art. 453, art. 466 și urm. C. proc. civ.

Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

La data de 15.12.2015, intimata _________________ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, arătând în esență că, în ceea ce privește soluționarea recursului în interesul legii, acesta produce efecte doar pentru viitor, că decizia nr. 9/2015 nu anulează HCL-urile prin care s-au reglementat procedurile privind ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, că ÎCCJ a statuat că nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă și că, în ceea ce privește sancțiunea complementară a ridicării autovehiculului, instanța de fond a reținut corect că aceasta a fost aplicată în mod legal, fiind o măsură tehnică cu caracter instantaneu, că s-a urmărit îndeplinirea scopului preventiv al sancțiunii și anume înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege prin îndepărtarea provizorie a autovehiculului staționat de pe domeniul public sau privat al Municipiului S____.

În drept, s-au invocat prevederile art. 201, art. 480 C. proc. civ., OG nr. 2/2001, HCL nr. 210/2001, HCL nr. 103/2011.

Intimatul SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ A MUNICIPIULUI S____ a formulat întâmpinare la data de 11.12.2015 prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, arătând că probele administrate demonstrează vinovăția petentului și răstoarnă prezumția de nevinovăție a acestuia. S-a mai precizat că, în ceea ce privește soluționarea recursului în interesul legii, acesta produce efecte doar pentru viitor, că decizia nr. 9/2015 nu anulează HCL-urile prin care s-au reglementat procedurile privind ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, că ÎCCJ a statuat că nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă și că trotuarul nu face parte din partea carosabilă. S-a mai arătat că nu există nicio contradicție între art. 144 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 și art. 22 lit. h din HCL nr. 210/2001, administratorul drumului public având doar posibilitatea, nu și obligația de a permite staționarea autovehiculelor pe trotuar. S-a mai precizat că, referitor la competența agenților intimatului de a dispune ridicarea autovehiculelor, aceasta a fost dispusă prin HCL nr. 103/2011.

În drept, s-au invocat prevederile art. 471 alin. 5, art. 480, art. 205 C. proc. civ., OG nr. 2/2001, HCL nr. 210/2001, HCL nr. 103/2011.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în condițiile art. 479 C.proc.civ., tribunalul reține că apelul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/11.05.2015 încheiat de un agent constatator din cadrul Serviciului Public de Poliție Locală a Municipiului S____, apelanta-petentă a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 100 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. l din Anexa 3 a HCL 103/2011, reținându-se că, la data de 11.05.2015, ora 12:20, a staționat cu auto marca Mercedes A180 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe zona de protecție ce delimitează parcarea amenajată pe ____________________________ imobilului cu nr. 6, zonă inscripționată cu hașuri oblice. Totodată, s-a dispus măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului conform art. 2 Anexa 3 a HCL nr. 103/2011, măsură executată de către _________________.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată că prima instanță în mod corect a reținut că petenta a săvârșit fapta constând în staționarea pe zona inscripționată cu hașuri oblice cu autovehiculul în cauză, care, de altfel, rezultă din înregistrarea video depusă de intimat, fapta fiind corect încadrată, astfel încât procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea amenzii fiind stabilită în limitele prevăzute de HCL 103/2011.

Însă, referitor la măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, se reține că, prin Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 526 din 15 iulie 2015, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.

Conform dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevederile acesteia se completează cu dispozițiile Codului penal, astfel încât dreptul material aplicabil contravențiilor este dreptul penal.

Alineatului 1 al art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră principiul legalității incriminării și pedepsei, iar, în jurisprudența CEDO, principiul legalității incriminării obligă autoritățile legislative ale statului să legifereze prin texte precise, lipsite de echivoc. Nu orice normă juridică poate fi considerată lege în sens convențional, ci, conform interpretării instanței europene, doar cea care îndeplinește criteriile calitative de accesibilitate și previzibilitate.

Or, conform considerentelor deciziei nr. 9/2015, autoritățile administrației publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare, normele art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 fiind lipsite de echivoc sub acest aspect. Prin urmare, în condițiile în care au fost adoptate hotărâri ale consiliilor locale pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.

Astfel, autoritatea administrativă publică locală nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.

Referitor la efectele deciziei pronunțate în cadrul soluționării recursului în interesul legii, instanța reține că data publicării deciziei în Monitorul Oficial este cea de la care hotărârea dată în interesul legii devine obligatorie pentru instanțe, ceea ce înseamnă că, de la acest moment, în soluționarea cauzelor care ridică problema de drept rezolvată prin decizia în interesul legii, instanțele vor trebui să țină seama de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia fiind aplicabilă atât cauzelor pendinte, cât și celor care se introduc ulterior pe rolul instanțelor.

Față de cele expuse anterior, ținând cont de Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul soluționării recursului în interesul legii dar și de principiul legalității incriminării și pedepsei, se constată că măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autoturismului aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/11.05.2015 este lovită de nulitate și, pe cale de consecință, în baza art. 480 C. proc. civ. și art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța va admite apelul, va admite în parte plângerea contravențională și va înlătura măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autoturismului aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/11.05.2015, cu obligarea intimatei _________________ la restituirea către petentă a sumei de 500 de lei achitată acesteia cu titlu de taxă de ridicare, transport și depozitare-bon fiscal nr. xxxxxx/11.05.2015, dar va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 451, 453 C. proc. civ., instanța va obliga intimații la plata către apelanta-petentă a sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite cererea de apel formulată de apelanta-petentă MAȚIA R_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B_____ R_____ din S____, _____________________, jud. S____, în contradictoriu cu intimații SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ A MUNICIPIULUI S____, CUI xxxxxxxx, cu sediul în S____, ______________________-3, jud. S____, și _________________, CUI xxxxxxxx, JXXXXXXXXXXX, cu sediul în S____, Calea Șurii M___, nr. 16A, jud. S____, împotriva sentinței civile nr. 4899/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria S____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o schimbă în parte în sensul că:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul MAȚIA R_____ în contradictoriu cu intimații SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ A MUNICIPIULUI S____ și _________________.

Înlătură măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autoturismului aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/11.05.2015.

Obligă intimata _________________ la restituirea către petentă a sumei de 500 de lei achitată acesteia cu titlu de taxă de ridicare, transport și depozitare-bon fiscal nr. xxxxxx/11.05.2015.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Obligă intimații la plata către apelanta -petentă a sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2016.

Președinte, I___ V___		Judecător, D____ D____
	Grefier, N_______ M______

red./tehnored. D.D.

5 ex.

jud. fond. B_____ D.M.