Acesta nu este document finalizat

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXX DECIZIE NR. 1559/R-C___

Ședința publică din 24 Septembrie 2015

Curtea compusă din:

Președinte: I____ B______, judecător

Judecător A___ A______ T_____

Judecător A______ T_____

Grefier I______ P____

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul D_______ M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Rm. V_____, Copăcelu, _____________________, județul V_____, împotriva deciziei nr. 449/9.03.2015 pronunțată de Tribunalul V_____ - secția a II-a civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXX, intimat fiind pârâtul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN V_____, cu sediul în Rm. V_____, Calea lui T_____ nr. 95, județul V_____.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat, cu taxă de timbru în cuantum de 100,00 lei, achitată conform chitanței nr. xxxxxxxxx/18.06.2015 emisă de Primăria Rm. V_____ (fila 10).

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea ia în discuție excepția inadmisibilității recursului, raportat la art. 34 din O.U.G. nr. 32/2001 rap. la art. 483 alin. 2 teza finală, la art. 508 alin. final și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

C U R T E A

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.8059/31.10.2013 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Rm.V_____ a respinsă plângerea contravențională formulată de petentul D_______ M_____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/14.05.2013.

Împotriva hotărârii, în termen legal a declarat apel petentul, instanța de control judiciar constatând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin decizia nr.708/7.10.2014 a Tribunalului V_____.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/14.05.2013, apelantul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) din H.G. nr.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.c) din O.U.G. nr.195/2002 întrucât în data de 14.05.2013 a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, și la trecerea de cale ferată nu a oprit la barierele ce se aflau în curs de coborâre, forțând trecerea căii ferate.

Apelantul chiar în motivele de apel recunoaște săvârșirea faptei contravenționale, însă invocă existența cazului fortuit motivat de faptul că intrase deja pe calea ferată când barierele au început să fie coborâte.

S-a reținut că în cauză nu ne aflăm în prezenta unei cauze exoneratoare de răspundere, reprezentată de cazul fortuit întrucât pentru existența acestuia cerându-se a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții: rezultatul acțiunii sau inacțiunii ilicite a contravenientului să fie consecința unei împrejurări străine de cunoașterea și voința acestuia, împrejurarea care a determinat producerea rezultatului să nu fi putut fi prevăzută și contravenția săvârșită ca urmare a întâmplării neprevăzute să fie sancționată de un act normativ.

Apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor menționate anterior, din declarația martorului audiat de instanța de fond coroborat cu imaginile înregistrate video rezultând că autoturismului apelantului, marca Skoda, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, la data și ora reținute în procesul verbal, nu a oprit la barierele ce se aflau în curs de coborâre, la nivel cu calea ferată situată pe ____________________ Rm.V_____, forțând trecerea căii ferate, astfel că rezultatul faptei contravenționale nu este străin de voința apelantului care a urmărit producerea acestuia.

Atât sub aspectul temeiniciei, cât și sub aspectul legalității procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța de fond în mod corect a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu fapta săvârșită, dat fiind faptul că acest gen de fapte, de natura celei săvârșite de apelant, sunt deosebit de grave prin riscul de accidente pe care îl implică.

Împotriva deciziei nr.708/7.10.2014, pronunțată de Tribunalul V_____, petentul D_______ M_____ a formulat cerere intitulată cerere în anulare.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la termenul de judecată din 7.10.2014 când s-a judecat cauza era imobilizat de pat și nu a avut cunoștință de termenul de judecată, iar când a primit hotărârea a aflat că se judecare în lipsă.

Raportat la motivele invocate, cererea în anularea a fost calificată în contestație în anulare, în temeiul art.503 Cod procedură civilă.

Prin decizia nr.449/9.03.2015, Tribunalul V_____ a respins, ca tardiv formulată, contestația în anulare, reținând următoarele:

Conform art.506 Cod procedură civilă, contestația în anulare poate fi introdusă în termenul de 15 zile de la comunicare, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive.

Conform actualului Cod de procedură civilă, art.427 alin.1 hotărârea se comunică din oficiu părților în copie chiar dacă hotărârea nu este definitivă, ceea ce explică faptul că, termenul pentru exercitarea contestației în anulare curge de la comunicarea hotărârii atacate. Termenul limită de un an este preluat din vechea reglementare a Codului de procedură civilă, dar acest termen nu are semnificația de a lăsa la latitudinea părților să formuleze contestația în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii . Astfel, dacă termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depășit contestația în anulare va fi respinsă ca tardivă, chiar dacă nu s-a epuizat termenul de un an de la rămânerea sa definitivă.

Tribunalul a apreciat că pot exista situații, când hotărârea este definitivă de la pronunțare și dacă prin ipoteză comunicarea va avea loc după împlinirea termenului de un an, partea ar fi în situația de a nu mai putea introduce contestație în anulare, atunci putând să se prevaleze de termenul de 15 zile de la comunicare.

În situația în care decizia civilă nr.708/7 octombrie 2014 prin care s-a respins apelul formulat de petent a fost comunicată apelantului-petent la data de 29.10.2014, iar calea de atac extraordinară a fost înregistrată la 5 ianuarie 2015, cu depășirea termenului legal de 15 zile, instanța a constatat că este tardiv formulată contestația în anulare.

În situația în care hotărârea se comunică părților, acestea au cunoștință de hotărârea redactată și în termenul legal de 15 zile pot exercita calea de atac, după expirarea acestui termen intervenind decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac a contestație în anulare.

Împotriva deciziei nr.449/9.03.2015 a Tribunalului V_____ a formulat recurs D_______ M_____, solicitând admiterea acestuia.

IPJ V_____ a formulat întâmpinare, invocând excepții și solicitând respingerea recursului.

La termenul din 24.09.2015, văzând obiectul cererii, plângere contravențională în domeniul O.U.G. nr.195/2002, Curtea a pus în discuție inadmisibilitatea recursului, față de dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, art. 483 alin. 2 și art. 508 alin. 4 C.proc.civ.

Curtea constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. V_____ la 16.05.2013, reclamantul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal prin care a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor O.U.G. nr.195/2002.

Potrivit art. 32 alin. 2 teza I din O.G. nr. 2/2001, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea contravențională poate fi atacată numai cu apel, iar potrivit art. 483 alin. 2 teza finală din C.proc.civ. „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

De asemenea, conform art. 508 alin. final C.proc.civ. hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, ceea ce determină concluzia că decizia dată în contestație în anulare în cazul de față, nr.449/9.03.2015, este definitivă.

Or, împotriva unei hotărâri definitive nu se poate exercita recurs, față de prevederile art. 634 alin. 1 pct.4 C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 32 alin. 2 teza I din O.G. nr. 2/2001 rap. la art. 483 alin. 2 teza finală, la art. 508 alin. final și la art.634 alin. 1 pct.4 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D_______ M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Rm. V_____, Copăcelu, _____________________, județul V_____, împotriva deciziei nr. 449/9.03.2015 pronunțată de Tribunalul V_____ - secția a II-a civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXX, intimat fiind pârâtul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN V_____, cu sediul în Rm. V_____, Calea lui T_____ nr. 95, județul V_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red.A.T./29.09.2015

GM/4 ex.

Jud.fond: S.E.D___, S.P_____