Acesta nu este document finalizat

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA nr. 2061

Ședința publică din 28 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_____ I____ T_______

Judecător I__ S_________

Grefier A____ C______ C____

Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent S_____ C_____ împotriva sentinței civile nr. 2134 din 26.03.2015, pronunțată de Judecătoria TG-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, apelantul petent fiind reprezentat de avocat G_____ Vasii F______.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul în cauză a fost îndeplinită procedura prealabilă, apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, timbrat și declarat în termen, iar intimata I__ nu formulând întâmpinare.

Nemaifiind cereri de formulat și noi probe de administrat , instanța a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a trecut la soluționare, acordând cuvântul asupra apelului.

Avocat G_____ Vasii F______ pentru apelantul petent având cuvântul solicită admiterea apelului, fără obligarea la cheltuieli de judecată, arătând că petentul nu a fost singur în mașină.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 2134 din 26.03.2015, pronunțată de Judecătoria TG-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S_____ C_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în comuna B______, __________________________ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 22.11.2014, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G___.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J__ sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, petentul S_____ C_____, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G___, să se dispună nulitatea procesului verbal avându-se în vedere încălcarea dispozițiilor art. l6 alin. 7 din OG 2/2001 și ale art. 180 alin.5 din HG 1391/2006, iar în subsidiar anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plată și repunerea sa în situația anterioară de drept sau reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment și repunerea sa în situația anterioară de drept.

În motivarea plângerii a arătat petentul că, la data de 22 noiembrie 2014, se deplasa cu autoturismul proprietatea sa, marca Audi, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe direcția Plopșoru – Rovinari, respectiv pe DN66.

A observat în fața sa echipajul de poliție și a redus viteza corespunzător zonei în care se afla, fiind o zonă cu indicator de viteză cu 70 km/h. În momentul în care a observat echipajul de poliție, trecuse de o curbă și ca atare adaptase viteza pentru înscrierea în curba respectivă.

Că, organul de poliție i-a făcut semn să oprească și că s-a conformat acestei indicații, aducându-i-se la cunoștință că mașina era dotată cu aparat radar și că ar fi circulat cu viteza de 105 km/h, într-o zonă de restricție de 50 km/h.

Petentul a menționat că, la data la care a fost oprit, nu era singur în mașină, fiind însoțit de încă trei persoane, cărora nu li s-a solicitat să fie martori, pentru a se observa porțiunea de drum unde a fost oprit, viteza cu care se putea circula pe acea porțiune și viteza înregistrată de aparatul radar indicat în procesul verbal.

Fiind o zonă în care limita de viteză era de 70 km/h și în care putea să circule cu o viteză de până la 80 km/h, depășirea limitei în conformitate cu cele menționate în procesul-verbal nu putea duce la suspendarea permisului, ci la aplicarea unei alt regim sancționator în ceea ce privește numărul punctelor de penalizare aplicabile, astfel că se impune anularea procesului verbal, pentru încălcarea principiului legalității, care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.

A solicitat nulitatea procesului-verbal contestat, avându-se în vedere că în momentul încheierii acestui act, agentul constatator era obligat să - i aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Conform dispozițiilor legale invocate, obiecțiunile trebuie consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal.

Cum procesul-verbal contestat cuprinde la această rubrică faptul că "`posed permis și nu îl am la mine`", fără a se menționa nimic cu privire la obiecțiunile pe care le-a avut referitoare la restricția de viteză, nu i-a fost asigurat dreptul de a menționa aceste obiecțiuni, drept menit să-i garanteze dreptul al apărare.

În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe prevederile pe disp. art. 118 și urm. din O.U.G. 195/2002.

In dovedirea plângerii a depus la dosar în copii: carte de identitate ________ nr. xxxxxx, procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx.

În cauză intimatul a formulat întâmpinare (fila 20), prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent și menținerea procesului - verbal de contravenție ca temeinic și legal, motivat de faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, iar procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

A anexat întâmpinării raportul agentului constatator, CD-ul cu înregistrarea video-radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul operatorului radar.

În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 din Codul de procedură civilă, iar în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.

Prin rezoluția din data de 07.01.2015 s-a fixat de către instanță primul termen de judecată la data de 29.01.2015.

În ședință publică din data de 29 ianuarie 2015, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și cu doi martori. La același termen de judecată, instanța a dispus emiterea unei adrese către CNADNR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C______, pentru a comunica la dosarul cauzei limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum DN 66 Izvoarele km 20.

În ședința publică din data de 26 februarie 2015, instanța a prorogat discuția cu privire la revenirea asupra probei cu martori, până ce va fi vizionat CD-ul cu înregistrarea video a faptei contravenționale reținute prin procesul verbal de contravenție încheiat petentului, a încuviințat cererea de amânare formulată de apărătorul petentului, pentru a fi petentul personal prezent la termenul ce se va acorda.

În ședința publică din data de 12 martie 2015, s-a procedat la vizionara CD-ului nr. 2000/68/20 din 07.01.2015, înaintat de intimatul I.P.J. G___, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal stat la fila nr. 29 dosar. La același termen de judecată, s-a dispus revenirea cu adresă către CNADR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C______, pentru a comunica la dosarul cauzei limitele de viteză admise pe raza localității Izvoarele DN 66, jud. G___.

În ședința publică din data de 26 martie 2015, s-au audiat martorii B_____ D__ și N____ I__, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (fila 36-37).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 22.11.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 810 lei, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru că în aceeași zi , la ora 09.44, a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 66, pe raza localității Izvoarele , km 20, în zona de restricție de viteză de 50 km/h , cu viteza de 105 km/h în localitate, fiind înregistrat de aparatul video radar PYTHON II, montat pe autospeciala cu nr. MAI xxxxx, caseta 1506 și pentru că nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Instanța observă că petentul a contestat procesul verbal de contravenție doar cu privire la fapta prevăzută de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, așa încât analiza procesului verbal se va circumscrie acestei fapte .

Trebuie observat că OUG 195/2002 are drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.

Așadar, potrivit art . 49 alin. 1 OUG nr.195/2002 , limita maximă de viteză în localitati este de 50 km/h, iar în cazul depășirii acestei limite cu mai mult de 50 km/h fapta constituie contravenție și se sancționează cu amenda din clasa a IV-a de sancțiuni și aplicarea a 6 puncte de penalizare potrivit art.102 alin.3 lit. e coroborat cu art.108 alin.1 lit.d pct.3 OUG nr.195/2002.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Petentul a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției arătând că agentul constatator nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni .

Instanța nu a putut reține ca motiv de nulitate omisiunea de a i se aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, acesta fiind un motiv de nulitate relativă care atrage consecințe legale doar în măsura în care se dovedește vătămarea, astfel cum prevede art.175 alin.1 C p c, iar aceasta să nu poată fi înlăturată altfel.

Pe de altă parte, petentul a invocat pe calea plângerii obiecțiunile, astfel că instanța a reținut că vătămarea a fost înlăturată, iar în cuprinsul procesului verbal sunt consemnate obiecțiunile petentului. Că, aceste obiecțiuni vizează doar fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, nu înseamnă că încheierea procesului a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG Nr. 2/2001, câtă vreme petentul a consemnat obiecțiunile sale în procesul verbal, având posibilitatea să facă referiri și la fapta contravențională prevăzută de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002.

Totodată, prin decizia nr. XXII din 19 martie 2007 cu privire la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (6) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța a avut obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art.249 C__, cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie sa o dovedească.

În cazul de față, petentul nu a dovedit o stare faptică care să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind răsturnată, ci doar întărită prin raportul agentului de poliție (f 21). De asemenea, înregistrarea video radar captată cu un aparat radar verificat metrologic de un agent constatator ce deține atestat operator ,,PYTHON II” și adresa nr. 811/17.02.2015 emisă de Secția de Drumuri Naționale Târgu-J__ susțin cele consemnate în procesul verbal atacat, respectiv că autoturismul condus de petent a atins viteza de 105 km/h, în localitate, la km 20 viteza maximă admisă fiind de 50 km/h. Totodată, instanța reține că petentul a semnat procesul verbal fără a face mențiuni cu privire la această faptă contravențională.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că zona în care a fost oprit petentul era marcată cu indicator ce limita viteza la 70 km/h, și nu zona în care a fost surprins de aparatul radar.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate a rezultat fără echivoc că petentul nu a respectat regulile privind limita de viteză în localitate. Așadar, fapta sa îndeplinește cumulativ cele patru trăsături extrase prin interpretare din dispozițiile art.1 din OG nr.2/2001 pentru a fi considerată contravenție. Astfel , s-a constatat că fapta petentului este tipică deoarece corespunde modelului abstract descris în norma de incriminare a contravenției, este antijuridică întrucât s-a adus atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală , este prevăzută de lege și săvârșită cu vinovăție.

Petentul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, iar împrejurările rezultate din probele de la dosarul cauzei confirmă constatările agentului constatator, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

Potrivit art. 98 alin.1 OUG 195/2002R amenzile contravenționale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amenda aplicate, iar un punct-amenda reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Contravenția săvârșită de petent se încadrează în clasa a IV-a de sancțiuni căreia îi corespund de la 9 la 20 puncte-amenda.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere cuantumul sancțiunii contravenționale aplicate (minimul special-810 lei - 9 puncte amendă); gradul de pericol social al contravenției reflectat de modul de comitere al faptei , împrejurările în care a fost comisă fapta (în localitate) , consecința săvârșirii faptei (tulburarea ordinii de drept); precum și în raport de atitudinea petentului, care nu a dovedit că manifestă disponibilitate pentru respectarea dispozițiilor legale , aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, astfel că în cauză a fost aplicată cu respectarea limitelor legale, sancțiune pe care instanța o apreciază suficientă pentru a determina petentul ca pe viitor să își respecte obligațiile legale.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins plângerea petentului împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 22.11.2014, ca neîntemeiată și a menținut dispozițiile procesului verbal de contravenție atacat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul petent S_____ C_____ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate.

În motivare, apelantul a arătat că, prin plângerea contravențională a solicitat nulitatea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx avându-se în vedere încălcarea dispozițiilor art.16 alin.7 din OG 2/2001 și ale art. 180 alin.5 din HG1391/2006, iar în subsidiar anularea acestui proces verbal, exonerarea de plată, sau reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment și repunerea în situația anterioară de drept.

A arătat că în data de 22 noiembrie 2014, se deplasa cu autoturismul proprietatea sa marca Audi, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe direcția Plopșoru - Rovinari, respectiv pe DN66.

A observat în fața sa echipajul de poliție și a redus viteza corespunzător zonei în care se afla, fiind o zonă cu indicator de viteză cu 70 km/h, iar în momentul în care a observat echipajul de poliție, trecuse de o curbă și ca atare adaptase viteza pentru înscrierea în curba respectivă.

Organul de poliție i-a făcut semn să oprească, astfel, conformându-se acestei indicații.

I-a fost adus la cunoștință faptul că mașina era dotată cu aparat radar și că a fi circulat cu viteza de 105 km/h, într-o zonă de restricție de 50 km/h.

A menționat faptul că la data când a fost oprit nu era singur în mașină, fiind însoțit de încă trei persoane care nu au fost solicitate de organul de poliție să fie martori pentru a se observa porțiunea de drum unde a fost oprit, viteza cu care se putea circula pe acea porțiune și mai ales viteza înregistrată de aparatul radar indicat în procesul verbal.

În opinia sa fiind o zonă în care limita de viteză era de 70 km/h și putea să circule cu o viteză de până la 80 km/h, depășirea limitei în conformitate cu cele menționate în procesul verbal nu putea duce la suspendarea permisului ci la aplicarea unei alt regim sancționator în ceea ce privește numărul punctelor de penalizare aplicabile, astfel că se impune anularea procesului verbal, pentru încălcarea principiului legalității, care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.

A solicitat nulitatea procesului verbal contestat, avându-se în vedere că în momentul încheierii acestui act, agentul constatator era obligat să îi aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Conform dispozițiilor legale invocate, obiecțiunile trebuie consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal.

Cum procesul verbal contestat cuprinde la această rubrică faptul că "posed permis și nu îl am la mine", fără a se menționa nimic cu privire la obiecțiunile pe care le-a avut referitoare la restricția de viteză, nu i-a fost asigurat dreptul de a menționa aceste obiecțiuni, drept menit să îi garanteze dreptul la apărare.

După administrarea probatoriilor instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată, sentință pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Din probatoriul administrat, rezultă că petentul a fost oprit într-o zonă în care limita de viteză, era de 70 km/h, astfel că s-a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere.

De asemenea a considerat că motivul de nelegalitate a procesului verbal a fost înlăturat cu multă ușurință de către instanța de fond, avându-se în vedere că petentului nu i-a fost asigurat dreptul la apărare, prin obiecțiunile ce trebuiau consemnate, în acest act.

Prezența martorilor în mașina petentului atrăgea obligația agentului constatator de a consemna numele lor și eventualele declarații privind zona de restricție consemnată în actul contestat.

A solicitat instanței de apel să verifice aplicarea legii de către prima instanță și modul în care a fost reținută situația de fapt dovedită cu probatoriul administrat, urmând să fie admis apelul și pe fond să fie admisă plângerea contravențională formulată.

Legal citată, intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___ nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul de față, Tribunalul constată următoarele:

Prin sentința atacată, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S_____ C_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 22.11.2014, în contradictoriu cu intimata I.P.J. G___.

Prin respectivul proces - verbal, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda, în cuantum de 810 lei, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru că în acea zi, la ora 09.44, a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 66, pe raza localității Izvoarele, _____________________________, la km 20, în zona de restricție de viteză de 50 km/h, cu viteza de 105 km/h, în localitate, fiind înregistrat de aparatul video radar PYTHON II, montat pe autospeciala cu nr. MAI xxxxx, caseta 1506 și pentru că nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Instanța de fond a reținut că petentul a contestat procesul verbal de contravenție doar cu privire la fapta prevăzută de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, așa încât a analizat procesului verbal cu privire la respectiva faptă.

Tribunalul observă că, în cererea de apel, apelantul petent invocă nevinovăția sa, reiterând aproximativ aceleași considerente la cele din cuprinsul plângerii deduse judecății în fața instanței de fond.

În esență, el arată că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal, dar și faptul că, pe sectorul de drum unde s-a realizat înregistrarea autovehiculului condus de el, viteza maximă admisă era de 70 km/h și nu 50 km/h, cum a consemnat agentul de poliție în procesul verbal întocmit.

Însă, Tribunalul constată că din probele administrate rezultă o stare de fapt contrară celei explicate de apelantul petent, respectiv din adresa răspuns nr.811 din 17 februarie 2015, atașată la fila nr.27 din dosar rezultă că, pe sectorul de drum din Izvoarele, la km 20, menționate de agentul constatator, viteza maximă admisă era, la momentul opririi acestuia în trafic, de 50 km/h și nu de 70 km/h, așa cum afirmă petentul.

Acestea este confirmată și prin adresa nr. 9038 din 25 martie 2015, atașată la fila nr.33 din dosar.

Rezultă așadar netemeinicia acestui motiv de apel, referitor la fondul plângerii formulate și la vinovăția sa.

De asemenea, în ciuda motivării din cererea de apel, a apelantului petent, în sensul că procesul verbal este nul pentru faptul că agentul de poliție nu a consemnat în cuprinsul său obiecțiunile la conținutul acestuia, din actele dosarului nu rezultă că petentul apelant ar fi avut asemenea contestații cu privire la conținutul actului sancționator.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi omis a se consemna punctul său de vedere, de la momentul sancționării sale, în procesul verbal, acesta nu este un motiv de nulitate a procesului verbal, el neregăsindu-se printre cele enumerate expres și limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.

De asemenea, nu poate fi considerat motiv de anulare a actului în discuție, apelantul petent nefăcând dovada vătămării suferite prin neconsemnarea vreunei obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal, astfel nefiind de natură a conduce la anularea acestuia.

Nu se poate reține afirmația petentului, din cererea de apel, conform căreia i-a fost încălcat dreptul la apărare, din moment ce acesta a avut posibilitatea să conteste în fața instanței actul prin care a fost sancționat, să-și administreze toate probele prin care a considerat că puteau face dovada plângerii formulate, el nereușind însă să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.

Pentru aceste considerente, apelul de față apare ca nefondat, sub toate aspectele invocate motiv pentru care, în baza disp. art. 480 și urm. Cod procedură civilă, acesta va fi respins.

Corelativ, sentința de fond va fi menținută, ca legală și temeinică, nefiind identificate motive de schimbare sau de anulare a acesteia ori de rejudecare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul, declarat de apelantul petent S_____ C_____, domiciliat în comuna B______,__________________________, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat G_____ Vasii F______ din Tg-J__,_____________________ , județul G___, împotriva sentinței civile nr. 2134 din 26.03.2015, pronunțată de Judecătoria TG-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___, cu sediul în Târgu-J__, ____________________, județul G___, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, S_____ I____ T_______		Judecător, I__ S_________
	Grefier, A____ C______ C____

Red.S.I.T/tehnored.A.C.

Judecător fond. R.M.N______

4 ex/17 noiembrie 2015