Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 29 Octombrie 2015

PREȘEDINTE - P_____ C______ D________

JUDECĂTOR B_______ D______ G________

Grefier M______ I____ P_____

DECIZIE Nr. 1519/2015/CA

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios contravențional privind pe apelantul J____ A____ și pe intimatul I____________ De Poliție Județean Iași, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul a solicitat judecare cauzei și în lipsă, după care

Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, că apelantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și încuviințează pentru apelant administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Constatând apelul în stare de judecat, nefiind formulate alte cereri, și văzând că s-a solicitat judecare cauzei și în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1274 din 15.05.2015 pronunțată de Judecătoria P______ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul J____ A____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.02.2015 de intimatul IPJ Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.02.2015, petentul a fost sancționat deoarece la aceeași dată, a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare BT xxxxxx pe DE 583 km 39+800 m cu viteza de 106 km/h pe un sector de drum limitat la 50 km/h prin indicator rutier, fiind surprins de către aparatul radar utilizat de operatorul radar U________ I_____.

Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Referitor la contestarea modului de reținere a vitezei vehiculului condus invocată prin concluziile scrise, instanța de fond apreciază că înregistrarea video este clară și neîndoielnică față de viteza maximă de 106 km/h cu care circula petentul, precum și situarea sa în raza de acțiune a indicatorului de restricție a vitezei în momentul surprinderii de către aparatul radar.

Se reține de asemenea că, faptul că procesul verbal de contravenție ar fi fost întocmit de către un alt agent de poliție decât cel care a utilizat aparatul radar nu reprezintă un motiv de nulitate a actului de constatare de vreme ce abaterea a fost reținută conform legii prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și nicidecum prin propriile simțuri ale agentului constatator. Chiar dacă procesul verbal de contravenție ar fi fost întocmit de către agentul de poliție care îndeplinea atribuțiile de operator radar, depășirea propriu zisă a vitezei legale nu ar fi fost constatată prin propriile simțuri ale acestuia, ci tot prin intermediul aparatului radar, motiv pentru care susținerile petentului nu sunt fondate raportat la specificul abaterilor la regimul vitezei maxime admise de circulație.

Constatarea personală și încheierea de către același agent de poliție a procesului verbal aferent sunt valabile doar în cazul unor contravenții care nu presupun utilizare unor mijloace tehnice speciale verificate și omologate metrologic, precum neacordarea priorității de trecere, oprirea sau staționarea neregulamentară, lipsa unor documente sau a dotărilor obligatorii.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, raportându-se și la practica instanței de contencios al drepturilor omului referitoare la dreptul la un proces echitabil și la prezumția de nevinovăție, prima instanță reține că, fapta reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității, a fost comisă cu vinovăție de către petent, iar sancțiunile contravenționale principale și accesorii aplicate se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind absolut necesare și utile pentru crearea unei atitudini corecte a petentului față de respectarea pe viitor a prevederilor OUG 195/2002 privind viteza maximă admisă pe sectoarele de drum cu limitări de viteză.

În baza acestor considerente, a fost respinsă plângerea și s-a menținut ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul J____ A____, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

În motivarea apelului, după expunerea rezumată a situației de fapt și a soluției primei instanțe, petentul a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală în primul rând pentru că, în mod greșit s-a apreciat că procesul verbal este legal, în condițiile în care, procesul verbal a fost încheiat de un alt agent constatator.În motivarea acestui punct de vedere, petentul susține că, încheierea procesului verbal de către altă persoană decât cea care a constatat fapta, atarge sancțiunea nulității prevăzută de art. 17 din același act normativ.

Apelul nu a fost întemeiat în drept.

Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță .

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.02.2015, petentul a fost sancționat deoarece la aceeași dată, a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare BT xxxxxx pe DE 583 km 39+800 m cu viteza de 106 km/h pe un sector de drum limitat la 50 km/h prin indicator rutier, fiind surprins de către aparatul radar utilizat.

Dispoziții legale incidente :

OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată: art. 49 alin 1 „ (1) Limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h.;.. „art. 102 alin 3 lit. e: „ Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:..e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;”.

HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice : art. 181 alin 1 : „ (1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul..”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.

Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelelantului fiind nefondate.

Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță . Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale. Trebuie reținut de asemenea că, lizibilitatea procesului nu este motiv de nulitate al acestuia cu atât mai mult cu cât, din analiza acestuia reiese că este suficient de lizibil ( fila 10 dosar Judecătoria Iași).

În ceea ce privește susținerea apelantului cu privire la încheierea procesului verbal de alt agent constatator decât operatorul radar, instanța de control judiciar reține în primul rând că, acesta nu este un motiv de nulitate al procesului verbal. Nu în ultimul rând, nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001, este o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal.

De altfel, acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII din 19.02.2007, admițând recursul în interesul legii, s-a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.”

Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale. De asemenea, nefondat este și motivul de nulitate referitor la lipsa din procesul verbal a datelor de identificare ale cinemometrului, deoarece, acesta conține toate mentiunile arătate de lege, inclusiv mentiunile speciale prevazute în Anexa 1D.

Contrar susținerilor apelantului, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în speță, faptei contravenționale s-a efectuat pe de o parte cu mijloace tehnice omologate ( viteza) iar pe de altă parte, în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.

Din analiza sentinței atacate, se observă că instanța de fond a apreciat temeinicia plângerii în ansamblul său, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, conform situației de fapt reținută în considerentele expuse anterior acestei analize, indicând probele relevante care au determinat-o să adopte această soluție . De asemenea, contrar susținerilor apelantului, instanța de control judiciar remarcă faptul că, prima instanță, a analizat procesul verbal prin prisma tuturor criticilor invocate de către petent și în ceea ce privește legalitatea procesului verbal și în ceea ce privește temeinicia acestuia, expunând motivele pentru care a apreciat că plângerea nu este întemeiată.

În acest sens, instanța de control judiciar reține din jurisprudența Curții EDO, cauzele Albina împotriva României, B______ împotriva României și D___ împotriva României, D_______ împotriva României – paragraful 50 dar și decizia nr. 1846/1956 a Tribunalului Suprem, colegiul civil .

Pe de altă parte, valorificarea de către instanța de fond a probatoriului administrat de către intimat este în concordanță cu practica CEDO potrivit căreia: „Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea, a contrario, A_____ citat anterior, pct. 62), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.” cauza H______ împotriva României ( cererea nr. 7034/07), decizia din 13 martie 2012, paragraf 17, teza a treia.

De asemenea, este de reținut că petentul nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.

Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Totodată, instanța de control judiciar reține că, în speță, constatarea faptei contravenționale s-a efectuat pe de o parte cu mijloace tehnice omologate ( viteza) iar pe de altă parte, în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.

Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .

Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar ________________ situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu circula cu o asemenea viteză.

Constatarea faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic întăresc această prezumție, prevederile art. 109 alin 2 fiind lipsite de echivoc, acesta stabilind că orice contravenție poate fi constatată cu unul din mijloacele menționate anterior.

În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.

Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către apelant, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimate, respective că nu avea viteza cu care a fost înregistrat și că nu se afla într-o zonă în care viteza era limitată, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că la data de 10.02.2015, pe DE 583 km 39+800, apelantul a condus autovehiculul VW cu nr. de înmatriculare BT xxxxxx, cu viteza de 106 km/h, limită legală fiind de 50 km/h.

De asemenea, din înregistrarea video, rezultă că pe sectorul de drum pe care circula apelantul, era incidentă limita de viteză de 50 km/h. La minutul 08.13.30, cadrul 8582, apelantul este înregistratcu viteze mai mari decât cea reținută, respectiv cu viteza de 114 km/h, iar la minutul 08.13.30, cadrul 8595, apelantul este înregistrat cu viteza de 114 km/h. Din acest punt de vedere, criticile apelantului ce privesc planșele foto sunt total nefondate în condițiile în care, în înregistrarea video sunt configurate elementele invocate în plângere: data și ora la care a fost efectuată măsuratoarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului cu număr de înmatriculare vizibil, viteza auto poliției, direcția de deplasare a auto poliției.

Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.

Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul a circulat cu viteză peste limita legală, într-o zonă cu limită de viteză, urmările unei astfel de conduite putând fi din cele mai grave.

Soluția de respingere a plângerii este conformă și cu practica instanței de contencios al drepturilor omului. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile (a se vedea A_____, citată anterior, pct. 58 și 59)..„ paragraf 30.

De asemene, în cauza H______ împotriva României ( cererea nr. 7034/07) s-a reținut: „ Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea, a contrario, A_____ citat anterior, pct. 62), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar. Faptul că interpretarea legislației interne revine în primul rând autorităților naționale și, în mod special, instanțelor judecătorești [Tejedor Garica împotriva Spaniei, hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, pct. 31, și Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr. xxxxx/96, pct. 28, CEDO 1999-I] .paragraf 17, tezele III și IV..”
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de petentul J____ A____ împotriva sentinței civile nr. 1274 din 15.05.2015 pronunțată de Judecătoria P______, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2015.

Președinte, P_____ C______ D________		Judecător, B_______ D______ G________
	Grefier, M______ I____ P_____

M.P. 30 Octombrie 2015

Red/tehnored. D.P.C. – 4 ex/16.11.2015

Judecătoria P______ - V_____ B____