R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. xxxxx/221/2012

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2662/2013

Ședința publică din data de: 23.05.2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: Ș_____ D____ - M______ – judecător

Grefier: D_________ R_____

Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe petenta S.C. A___ & Q______ CONSULTING SPRL Filiala Hunedoara și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA, având ca obiect plângere civilă.

Dezbaterile în fond și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.05.2013, care este parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 23.05.2013, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. xxxxx/221/2012 din data de 07 noiembrie 2012, petenta S.C. A___ & Q______ CONSULTING SPRL Filiala Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, Aleea Salcâmilor, _____________, _________________________ a solicitat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, ____________________. H3, parter, județul Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 22 octombrie 2012 și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

Plângerea nu a fost inițial motivată în fapt și în drept.

Petenta a anexat plângerii copia procesului verbal de contravenție, dovada comunicării lui și delegația de avocat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă.

În motivarea întâmpinării, în esență, intimata a arătat că prin procesul-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 22 octombrie 2012, organele de control din cadrul AFP D___ au constatat că petenta, în calitate de lichidator al ________________. nu a depus, la termen, la sediul organului fiscal declarațiile fiscale prevăzute de lege.

A mai arătat că în vederea îndeplinirii obligației fiscale pentru ________________. petenta avea obligația de a depune declarațiile prevăzute de lege, conform art.219 din OG nr.92/2003, obligații cărora petenta nu i s-a conformat, fapt pentru care a fost sancționată contravențional cu minimul amenzii prevăzută de lege.

Cu privire la subsidiarul formulat, a susținut că se impune respingerea acestuia, întrucât petenta a fost notificată de către organul fiscal în vederea depunerii declarațiilor specificate în cuprinsul procesului-verbal, însă petenta nu s-a conformat.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și OG 92/2003.

La data de 13.02.2013, petenta a depus motivele plângerii, prin care în esență a arătat că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât a fost sancționat contravențional lichidatorul, cu toate că pentru nedepunerea declarațiilor la organul fiscal trebuia sancționată societatea debitoare care a fost dizolvată în baza dispozițiilor art. 237 din Legea 31/1990 încă din anul 2009 ca și sancțiune prevăzută de lege pentru nedepunerea situațiilor financiare la registrul comerțului. În aceste condiții, a subliniat că pentru nedepunerea declarațiilor la organul fiscal subiect activ al contravenției prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 poate fi numai societatea comercială care nu a depus declarațiile și nu ea în calitate de lichidator deoarece obligația declarativă revenea societății comerciale pentru activitatea desfășurată de către acesta.

Totodată, a subliniat că un al doilea motiv care impune anularea actului contestat este dat de faptul că a intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale conform art.13 din OG nr.2/2001.

Ca un al treilea motiv de nulitate a procesului verbal atacat, petenta a invocat, lipsa caracterul contravențional al faptei a fost înlăturat datorită erorii de fapt în care s-a aflat cu privire la nedepunerea de către societatea comercială a declarațiilor la organul fiscal. Astfel, a subliniat că deși a fost desemnat în calitate de lichidator, administratorul societății debitoare nu i-a predat nici în prezent actele contabile și celelalte documente ale societății, fapt pentru care nu a avut cunoștință dacă s-au depus declarațiile fiscale, acesta fiind și motivul pentru care a fost în imposibilitatea de a depune declarațiile fiscale, însă văzând că nu există posibilitatea să primească actele contabile a procedat la depunerea declarațiilor fiscale pe „O” deoarece nu avea cunoștință dacă în perioadele respective societatea comercială avea sau nu activitate.

Pe fond, a subliniat că procesul-verbal este nelegal pentru descrierea insuficientă a faptei contravenționale întrucât agentul constatator nu a menționat termenul limită până la care trebuiau depuse respectivele declarații. Tot astfel, a subliniat că în procesul-verbal la rubrica descrierea faptei nu este trecută data săvârșirii acesteia, contrar dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001. În final a subliniat că organul fiscal nu a observat nici faptul că societatea comercială a fost dizolvată în anul 2009 tocmai pentru nedepunerea raportărilor contabile la ORC Hunedoara și nici nu i-a aplicat la acel moment o sancțiune contravențională.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.

Petenta a anexat motivelor plângerii copii după încheierea nr.9587/2009 a ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara, declarațiile fiscale depuse.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

La motivele plângerii, intimata a depus o nouă întâmpinare, prin care, a răspuns punctual motivelor de nulitate invocate de către petentă, arătând că acestea nu sunt întemeiate, întrucât petenta a fost sancționată contravențional pentru nedepunerea declarațiilor 100 pentru lunile iunie, septembrie, decembrie a anului 2011 și lunile martie, iunie anul 2012, deci după numirea acesteia în calitate de lichidator al ____________, iar această obligație o avea potrivit dispozițiilor art.252 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.31/1990.

Totodată, intimata a mai reiterat și motivele invocate prim prima întâmpinare depusă în cauză

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri, fiind totodată solicitate de la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara datele societății Keron SRL.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 22 octombrie 2012, ora 09,00, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 și sancționată de art. 219 alin. 2 lit. d din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în urma controlului efectuat la data de 22 octombrie 2012, la evidențele fiscale la ________________. s-a constatat că începând cu data de 08 octombrie 2009 societatea a fost preluată în administrare de către lichidatorul persoană juridică S.C. A___ & Q______ CONSULTING SPRL Filiala Hunedoara care nu a depus următoarele declarații: declarația 100 privind impozitul pe profit pentru lunile 09,12 pentru anul 2009, declarațiile 100 pentru lunile 03, 06, 09, 12 din anul 2010, declarația 100 pentru lunile 03, 06, 09, 12 anul 2011, declarația 101 privind impozitul anual pentru anii 2009, 2010 și 2011, decontul TVA 300 pentru lunile 03, 06, 09, 12/2011, 03, 06, 07/2012.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Criticile formulate de petentă privind lipsa calității sale de subiect activ al contravenției, nu pot fi primite.

Astfel, potrivit art. 81 alin. 3 lit. d din OG 92/2003, obligația lichidatorului de a depune la termenele legale declarații fiscale se menține și în situația în care pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligația declarativă, conform legii. Ori, având în vedere că din data de 08 octombrie 2009, petenta a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar pentru ________________., ocazie cu care s-a dispus și înregistrarea sa în registrul comerțului, se va reține că din acel moment, în calitate de lichidator, petenta a preluat toate drepturile și obligațiile societății în lichidare. Prin urmare, aceasta are calitatea de contravenient.

Nu pot fi primite nici susținerile petentei referitoare la existența unei erori de fapt datorată neintrării în posesia documentelor financiar-contabile ale firmei în faliment. Potrivit art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 – „(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul … erorii de fapt, dacă are legătura cu fapta săvârșită”. Or, din interpretarea teleologică a acestui text legal rezultă că eroarea de fapt constă în necunoașterea sau cunoașterea incompleta a unor date ale realității materiale. Însă, în speță, atâta timp cât în calitate de lichidator, petenta avea obligația de a depune diligentele necesare pentru a intra în posesia acelor documente în vederea îndeplinirii obligațiilor legale și de a verifica activitatea societății intrate în insolvență, susținerea ulterioară în sensul că s-a aflat în eroare cu privire la nedepunerea de către societatea comercială a declarațiilor la organul fiscal, este lipsită de fundament legal.

Cu privire la cel de-al doilea motiv vizat de către petentă, respectiv intervenția prescripției aplicării sancțiunii, instanța reține că acesta nu este justificat. Potrivit dispozițiilor art. 13 din OG nr.2/2001: (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.(2) În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”.

În speță, instanța constată că contravenția reținută în sarcina petentei face parte din categoria contravențiilor continue, acțiunea ei durând în timp, întrucât încălcarea obligației legale de a depune declarațiile fiscale a durat până la momentul la care aceasta și-a îndeplinit obligațiile legale, fapt pentru care constată că nu este incident cazul prescripției, termenul de 6 luni nefiind îndeplinit de la data epuizării faptei.

Referitor la motivul de nulitate al procesului verbal vis a vis de împrejurarea că fapta contravențională nu este suficient descrisă de către agentul constatator, în sensul că nu este indicat momentul comiterii, instanța apreciază că și acest motiv de nulitate nu este incident, având în vedere cele cuprinse în cadrul procesului verbal. Astfel, în cuprinsul procesului verbal se menționează concret care au fost faptele pentru care petenta a fost sancționată, iar termenele de depunere a declarațiilor 100 și 101 sunt defipte de lege. Petenta trebuia și putea să cunoască momentul la care trebuia să depună aceste declarații, ele fiind stabilite prin acte normative previzibile și accesibile, astfel că indicarea acestui amănunt în cuprinsul procesului verbal nu avea relevanță, raportat la modul în care obligațiile fiscale erau impuse. Pe de altă parte, instanța reține că intimata a indicat termenul la care fapta s-a considerat comisă, prin formularea „la termenele prevăzute de lege”, formularea suficientă pentru a respecta cerințele impuse de art.16 din OG nr.2/2001. Oricum, instanța apreciază că și pentru ipoteza că termenul nu ar fi fost indicat concret, nu se putea reține nulitatea procesului verbal, față de lipsa invocării și dovedirii unei vătămări în sarcina petentei, care să justifice anulare potrivit dispozițiilor art.105 Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 81 alin. 1 din OG 92/2003 – „ Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta”, iar potrivit art. 219 alin. 1 lit. b din același act normativ – „(1) Constituie contravenții următoarele fapte:… b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora”.

În ce privește temeinicia actului sancționator, în prealabil, instanța constată că atâta timp cât petenta nu a negat existența faptei reținute în sarcina sa și nu a probat împrejurarea că la constatării faptei, în calitate de lichidator a depus declarațiile fiscale pentru societatea în lichidare la organul fiscal competent, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acesteia. Astfel, întrucât în speță, petenta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 1.000,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut de art. 219 alin. 2 lit. d din OG 92/2003.

Cu toate acestea se va reține că, ulterior sancționării sale, petenta a depus la organul fiscal competent declarațiile fiscale.

Potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. În acord cu aceste dispoziții legale, se va reține că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Asemenea circumstanțe sunt considerate de instanță depunerea ulterioară a declarațiilor fiscale și lipsa unui prejudiciu creat, împrejurări care conduc la concluzia că petenta nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa.

În consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, apreciind că scopul aplicării sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii celei mai ușoare. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001 pentru executarea sancțiunii avertismentului, se va atenționa petenta asupra pericolului social al faptelor și i se va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Prin urmare, pentru cele ce preced, plângerea formulată de petenta va fi admisă în parte, în sensul că se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat, cu avertisment.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. A___ & Q______ CONSULTING SPRL, cu sediul în municipiul D___, _________________________.32, ___________, județul Hunedoara, în contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI HUNEDOARA – Admninistrația Finanțelor Publice D___, cu sediul în municipiul D___, ____________________.H3, parter, județul Hunedoara.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale stabilită și aplicată prin procesul verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx/22.10.2012, cu sancțiunea avertismentului.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca, în viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Menține, în rest, procesul verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx/22.10.2012 întocmit de intimată.

Respinge, în rest, plângerea.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.05.2013.

Președinte,Grefier,

Ș_____ D____-M______ D_________ R_____

ȘDM/DR

4 ex./3.06.2013