Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA RĂDĂUȚI
Sentința civilă Nr. 3654/2015
Ședința publică de la 6 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE U_______ M______
Grefier N_____ T_____
Pe rol, pronunțarea plângerii formulată de petenta _______________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.04.2015 de către agentul constatator R___ L_____ din cadrul Poliției Municipiului Rădăuți.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față , constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 30.04.2015, petenta _______________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, a solicitat în principal anularea procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.04.2015 de către agentul constatator R___ L_____ din cadrul Poliției Municipiului Rădăuți, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment și restituirea sumei de 4500 lei achitată cu titlu de amendă prin Ordinul de plata din data de 16.04.2015 prin internet banking BCR S - Voucher xxxxxxxxxxxxxxxx - Referința plații 150416Sxxxxxxxxx.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la descrierea faptei reținute în procesul verbal contestat s-a arătat că la data de 18.12.2014, în jurul orelor 23:55, a fost oprit si verificat autovehiculul proprietatea societății, autovehicul având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX condus de angajatul societății petente conducătorul auto M______ D____ C_________, însă societatea nu deține în proprietate vreun autovehicul având acest număr de înmatriculare, flota fiind compusa din autocarele cu numerele XXXXXXXXX, XXXXXXXXX si XXXXXXXXX.
In atare situație a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție contestat, susținând că agentul constatator a încălcat prevederile imperative ale art.16 alin.l din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea." S-a susținut în motivarea plângerii că din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art.16 alin.l din O.G.nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului, a datei comiterii faptei și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o, precum și a justeței sancțiunii aplicate.
A mai subliniat petenta că procesul verbal constituie unicul act probator al săvârșirii unei contravenții, el trebuind să conțină toate elementele pe baza cărora să se poată cerceta de către instanța de judecată dacă, în realitate, s-a comis o asemenea faptă și dacă, în concret, se poate angaja răspunderea contravențională a unei persoane.
S-a susținut că în cazul de față procesul verbal contestat nu conține locul săvârșirii contravenției menționându-se generic „pe direcția MILIȘĂUȚI - RĂDĂUȚI" si de asemenea fiind menționat ca fiind oprit in trafic un autocar ce nu aparține societății cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, precum si faptul ca administratorul societății nu este C_____ A_____ N______ - persoana care are doar calitatea de manager de transport, ci C_____ N______, după cum reiese din actele constitutive ale societății și statut, aspecte fata de care invocă nulitatea procesului - verbal de contravenție prin prisma art.17 din O.G.2/2001. Rațiunea instituirii de legiuitor a acestei sancțiuni a nulității fiind tocmai prevenirea încălcării arbitrare a proceselor verbal de contravenție, in esența împiedicarea săvârșirii abuzurilor de către agenții constatatori.
Pe fondul cauzei, a arătat că societatea efectuează transport rutier național de persoane pe ruta BUCUREȘTI - FĂLTICENI si retur. In săvârșirea contravenției reținute de agentul constatator societatea nu are nici o culpa, vinovăția aparținând in totalitate șoferului societății care a efectuat fără știrea societății un transport de persoane spre Rădăuți, cele 8 persoane transportate fiind rude ale conducătorului auto care, deși avea obligația de lăsa autocarul la garaj, nu a respectat-o. Daca acesta ar fi fost un transport realizat de societatea petentă, ar fi fost un transport ocazional de persoane, întocmindu-se în acest sens o foaie de parcurs, cursa ocazionala fiind raportata la ARR.
In atare situație s-a apreciat că nu subzistă în sarcina societății contravenția reținută, aceasta și în condițiile în care nici unui reprezentant al societății nu i s-au cerut lămuriri cu privire la această situație, fiindu-i comunicat procesul verbal de contravenție, de altfel din lectura procesului verbal de contravenție rezultând faptul ca, contravenția a fost săvârșita de numitul M______ D____ C_________.
S-a mai susținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul - verbal de contravenție în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialității și pe baza probelor apreciate ca fiind concludente și suficiente, doar astfel fiind exclusă apariția arbitrariului (cauza N____ c. României). Potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Așa cum prevăd si dispozițiile Codului Civil „ cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească". Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Ozturk vs. Germania, Salabiaku vs. Franța și Pham Hoang vs. Franța) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție. In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/2003, 197/2Q03 si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidența art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situația în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate. Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărare.
In subsidiar,în situația în care se va aprecia ca totuși ca faptele descrise in procesul-verbal de contravenție au fost săvârșite de societatea petentă și în cauză poate fi reținută vinovăția societății a solicitat petenta a înlocuirea sancțiunii amenzii in cuantum de 9000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat cu sancțiunea avertisment, cuantumul amenzii aplicate fiind disproporționat de mare față de pericolul social concret al faptei săvârșite, sub aspectul individualizării pedepsei prin raportare la prevederile art.21 din O.G. 2/2001 sancțiunile aplicându-se gradual în limitele prevăzute de actul normativ, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de împrejurarile in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientei. S-a susținut că amenda în cuantum de 9.000 lei este disproporționat de mare si împovărătoare pentru societatea petentă, aceasta și în condițiile în care șoferul societății a acționat fără acordul administratorului sau a directorului societății
Plângerea contravențională nu a fost precizată în drept.
În susținerea plângerii contravenționale petenta a depus copia procesului verbal de contravenție și copia comunicării suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și obligației de a preda certificatul de înmatriculare al vehiculului menționat anterior.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că la data de 18.12.2014, în jurul orei 23.55, agentul de poliție rutieră R___ L_____ a oprit pentru control autocarul mai Scania Irizar cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce se deplasa dinspre orașul Milișăuți spre centrul Mun. Rădăuți. Deoarece în autocar se afla un număr de 8 călători, agentul de poliție rutieră i-a soliei conducătorului auto să-i prezinte documentele care atestă legalitatea transportului rutier efectuat. În aceste condiții, conducătorul auto identificat în persoana numitului M______ D____ C_________ i-a declarat verbal agentului de poliție că nu poate prezenta licența de traseu întrucât nu o găsește la bordul autovehiculul . Agentul a procedat la identificarea tuturor călătorilor stabilind că majoritatea sunt îmbarcați din Mun. București, urmând ca în după efectuarea verificărilor prin intermediul ARR – Agenția Suceava să stabilească dacă autocarul în cauză circula legal pe traseul menționat, permițând apoi continuarea deplasării autocarului spre centrul municipiului.
La data de 02.04.2015, în urma răspunsului parvenit de la ARR - Agenția Suceava, agentul constatator a stabilit că autocarul în cauză avea licență de traseu doar pentru ruta București - Fălticeni neavând dreptul de a efectua curse regulate de transport persoane pe ruta Fălticeni-Rădăuți, în consecință, lucrătorul de poliție rutieră R___ L_____ a întocmit în lipsă procesul verbal contravenție ________ nr. xxxxxxx în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 din HG nr. 69/2012. art. alin. 1 din același act normativ, considerând oportună sancționarea operatorului de transport cu amendă de 9000 lei, cu posibilitate de plată a 4500 lei în două zile lucrătoare.
Totodată în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din HG nr. 69/2012 a comunicat către _______________ suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX pentru o perioadă de 6 luni .
În concluzie, având în vedere probele administrate, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea procesul verbal întocmit și implicit sancțiunea aplicată.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale pertinente precum și a probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.04.2015 de către agentul constatator R___ L_____ din cadrul Poliției Municipiului Rădăuți, petenta _____________ fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 9000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 1 din HG 69/2012. F___ imputată petentei constă în aceea că la data de 18.12.2014, în jurul orelor 23:55, în mun. Rădăuți, ____________________________ D____ C_________, în calitate de conducător auto al autocarului marca Scania Irizar cu nr. XXXXXXXXX aparținând _____________ fost depistat conducând autocarul pe direcția Milișăuți-Rădăuți, în timp ce transporta 8 persoane, fără a deține licență de transport pe ruta Suceava-Rădăuți.
Procesul-verbal a fost încheiat ulterior, în absența contravenientului, aspectul fiind confirmat de martorul C_______ P______ D_____.
În termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001 petentul a formulat plângere contravențională, fiind atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, cf, art. 19 din OUG 80/2013.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din același act normativ, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.
Potrivit art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal , nulitate ce se constată și din oficiu.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată legalitatea formală a actului sancționator întocmit de către intimată.
Contrar susținerilor petentului contravenient, instanța constată că i-a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni, câtă vreme a făcut personal mențiuni cu privire la acest aspect în actul constatator, iar pe de altă parte și-a exercitat acest drept și prin plângerea contravențională formulată .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, invocând încălcarea disp. art. 16 din OG 2/2001 în sensul că în procesul verbal nu au fost consemnate toate mențiunile prevăzute de articolul menționat.
Petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 1 din HG 69/2012. Potrivit articolului menționat, constituie încălcare foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție , dacă acestea nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.
Instanța mai reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are un astfel de caracter, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana acuzată de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate care este permisă de Convenție, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul CEDO.
În lumina celor expuse, instanța apreciază că prezumția potrivit căreia situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde realității, nu a fost răsturnată prin administrarea de probe contrare, prin urmare, actul constatator reprezintă o dovadă deplină de legalitate și temeinicie, din înscrisurile depuse de către intimat rezultă că fapta există și a fost săvârșită de către petentă, autocarul acesteia, condus de M______ D____ C_________, la data de 18.12.2014, pe ________________________ mun. Rădăuți a fost depistat efectuând un transport de persoane fără a deține licență de transport pe traseul respectiv.
Contrar susținerilor petentei contraveniente, instanța reține că în procesul verbal a fost menționat nr. de înmatriculare ca fiind XXXXXXXXX, iar nu XXXXXXXXX. Că așa stau lucrurile rezultă și din comunicarea efectuată odată cu actul sancționator în sensul că s-a dispus suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX comunicându-se și obligația de a preda certificatul de înmatriculare al vehiculului menționat anterior.
Instanța nu poate reține apărarea petentei contraveniente în sensul că din cele consemnate în procesul verbal rezultă că fapta ar fi fost săvârșită de către conducătorul autocarului, descrierea faptei este apreciată ca fiind corespunzătoare și completă, iar din descriere rezultă că fapta de natură contravențională este imputabilă petentei.
Un ultim aspect ce va analizat privește individualizarea sancțiunii aplicate, iar pentru aceasta instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001,.
Față de criteriile stabilite de legiuitor în art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora, la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, față de gravitatea faptei, cunoscute fiind evenimentele rutiere în care au fost implicate autovehicule care efectuau transport de persoane în condiții ilegale , cu consecința unor vătămări ale sănătății, distrugeri de bunuri sau chiar pierderi de vieți, precum și atitudinea de nerecunoaștere a petentei, instanța apreciază că sancțiunea constând în amendă în cuantum stabilit a fost judicios individualizată și corespunde gradului de pericol social al faptei.
Pentru toate cele expuse în precedent, urmează a fi respinsă plângerea contravențională, procesul verbal de contravenție contestat satisface exigențele de legalitate și temeinicie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul _________________ A_____, cu sediul în ____________________, jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în mun. Suceava, _______________. 9, Cod postal xxxxxx, J____ SUCEAVA împotriva procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.04.2015 .
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Rădăuți.
Pronunțată în ședință publică la data de 6 noiembrie 2015
Președinte, Grefier,
U_______ M______ N_____ T_____
Red.UM/Tehnored.NT/07.12.2015
Ex.5