ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 389 R

Ședința publică din data de 14 mai 2013

Președinte : E______ I______

Judecător : I___ D____

Judecător : C______ Șianțiu

Grefier : C_______ S_______

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta petentă ___________, împotriva sentinței civile nr. 1903 din 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei C_______ A___ Vivian din Baroul A___ și reprezentanta intimatului – consilier juridic B_____ L____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

S-a făcut oral referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar prin Serviciul registratură al instanței la data de 08.05.2013 întâmpinare formulată de intimatul I____________ T_________ de Muncă A___, în două exemplare, un exemplar al întâmpinării se comunică reprezentantului recurentei.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea probei cu înscrisuri și depune înscrisuri care reprezintă un extras din contul contabilității pe ultimii doi ani, un exemplar al înscrisurilor se comunică reprezentantei intimatului.

Reprezentanta intimatului depune la dosar delegație și arată că nu se opune față de cererea de probațiune solicitată de reprezentantul recurentei.

Instanța admite cererea de probațiune formulată de reprezentantul recurentei, prin depunerea probei cu înscrisuri, prin care face dovada soldului evidențiat în contul societății.

Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatului solicită respingere recursului ca nefondat.

T R I B U N A L U L

Constată că prin Sentința civilă nr. 1903 din 06.03.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX Judecătoria A___ a respins plângerea contravențională formulată de petenta ___________, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă A___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/25.01.2011.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxx/25.01.2011, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 100.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 260 alin. 1 lit. e) Codul muncii, întrucât în perioada 15.10.xxxxxxxxxxxxx11 a primit la muncă 44 de persoane, fără a le încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, pentru persoanele respective petenta prezentând doar convenții civile încheiate în baza Codului civil.

Totodată, prin același proces-verbal de contravenție, petentei i s-a aplicat și sancțiunea avertismentului pentru nerespectarea prevederilor art. 4 raportat la art. 8 alin. 1 lit. a) din HG nr. 161/2006, întrucât, în cazul a doi salariați, nu a transmis către ITM A___ modificările intervenite în conținutul registrului de evidență a salariaților, însă această contravenție nu a fost contestată prin plângerea de față.

Examinând legalitatea actului sancționator, conform art. 34 din OG 2/2001, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Descrierea faptei contestate, inclusiv a datei și locului săvârșirii, a fost făcută în mod corespunzător de agenții constatatori, aceștia consemnând în cuprinsul procesului-verbal toate elementele esențiale privind starea de fapt și încadrarea legală, atât pentru individualizarea contravenției cât și pentru ca instanța să poată exercita controlul jurisdicțional.

În ceea ce privește temeinicia, prestarea de către cele 44 persoane a activității în beneficiul societății, în lipsa unor contracte de muncă încheiate în formă scrisă anterior începerii activității, a fost constatată personal de inspectorii de muncă și a fost confirmată de convențiile civile și statele de plată aflate la dosar (f.47-57), starea de fapt nefiind de altfel contestată de petentă.

Criticile petentei care vizează existența convențiilor civile, natura juridică și valabilitatea acestora, precum și inaplicabilitatea în speță a prevederilor Codului muncii nu au fost avute în vedere, întrucât actul sancționator s-a încheiat în baza procesul-verbal de control nr. xxxxx/25.01.2011, care a fost atacat în contencios administrativ, acțiunea petentei fiind însă respinsă de Tribunalul A___ prin sentința civilă nr. 1501/14.06.2011 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, rămasă irevocabilă, instanța de contencios reținând în esență că societatea avea obligația legală de a încheia contracte de muncă și nu convenții civile (f.79-81).

Așadar, câtă vreme persoanele identificate nominal în anexa procesului-verbal de contravenție prestau activitate în folosul societății, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă, în raport de prevederile art. 16 din Codul muncii, fapta petentei constituie contravenția prevăzută de art. 260 lit. e) din același act normativ (forma în vigoare la data constatării faptei), fiind sancționată cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a se putea depăși suma de 100.000 lei.

În fine, sub aspectul individualizării sancțiunii, amenda pentru contravenția contestată a fost corect aplicată la maximum special prevăzut de lege, fiind corelată cu gradul de pericol social concret al contravenției date fiind numărul mare al persoanelor identificate și perioadă îndelungată în care acestea au prestat activitate cu încălcarea dispozițiilor legale, iar față de pericolul sporit care vizează protecția și siguranța socială a muncii, de lipsa dovedirii vreunei circumstanțe reale sau personale de natură a reliefa o gravitate redusă, precum și de atitudinea pasivă a petentei care nici măcar în cursul procedurii judiciare nu a intrat în legalitate, deși prin actul de control i s-a pus în vedere expres să încheie contracte de muncă, instanța a apreicat că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.

Cât privește considerațiile petentei cu referire la cuantumul mare al amenzii prevăzut de legiuitor sau eventuala incapacitate de plată a societății, acestea sunt lipsite de relevanță, astfel de motive neputând justifica ignorarea și înfrângerea unor dispoziții legale imperative. De asemenea, simplul fapt că societatea se află la prima abatere de acest gen nu a atras automat reindividualizarea sancțiunii și aplicarea avertismentului, iar câtă vreme amenda a fost aplicată la limita superioară peste care nu se poate trece nu se impunea nici precizarea amenzii pentru fiecare salariat (44x3.000=132.000 lei).

Ca urmare, reținând că fapta contestată corespunde realității și constituie contravenție, potrivit textelor legale menționate, și totodată că sancțiunea amenzii a fost corect individualizată, instanța a respins plângerea formulată în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petenta ___________, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.

În motivarea recursului petenta a arătat că intimata și prima instanță au reținut în mod netemeinic ca unic aspect al individualizării contravenției și stabilirea cuantumului amenzii raportarea la numărul de persoane cu convenții civile fără a avea în vedere și toate aspectele prevăzute de art. 21 din OG 2/2001, respectarea principiului proporționalității, modul și mijloacele folosite, urmarea minimă produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.

În drept a invocat art. 304 ¹ Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimatul I____________ T_________ de Muncă A___ a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, respectiv contravenția aplicată.

În motivare a arătat că sentința primei instanțe este legală, fiind dată cu aplicarea corectă și justă a legii, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate de recurentă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, dar și în raport de prevederile art. 304¹ al aceluiași cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

În mod temeinic și legal prima instanță a reținut caracterul contravențional al faptei săvârșite de către recurenta ___________ fapta descrisă în procesul verbal de contravenție contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 260 alin.1 lit.e din codul muncii.

Sub aspectul individualizării sancțiunii Tribunalul reține că în mod întemeiat instanța a înlăturat cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, contrar susținerilor recurentei că urmarea produsă de fapta contravențională nu este una minimă, chiar dacă sumele plătite persoanelor primite la muncă fără a avea întocmit contract individual de muncă anterior începerii activității sunt mici, întrucât în speță pentru 63 de persoane care au lucrat până la 12 luni s-a cauzat un prejudiciu efectiv prin neplata la bugetul de stat a contribuțiilor legal datorate începând cu anul 2010 până la data controlului, astfel că susținerea recurentei privitor la aplicarea sancțiunii avertisment nu se justifică față de pericolul social sporit care vizează protecția și siguranța socială a muncii.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus, întrucât în cauză nu se evidențiază motive de casare ori modificare și nici motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta petentă ___________, cu sediul în A___, ____________________.R, ___________, împotriva sentinței civile nr. 1903 din 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14.05.2013.

Președinte Judecător Judecător

E______ I______ I___ D____ C______ Șianțiu

Grefier

C_______ S_______

Red E.I.

Tehred.C.S.

2 ex/ 14.06.2013

Nu se comunică

Primă instanță – C_____ B____