DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ nr. 1458/R

Ședința publică din data de 02.06.2014

Tribunalul constituit din:

P_________ – C_______ D_______

JUDECATOR – N___ P_________ G______

JUDECĂTOR – M_____ E_____

Grefier - V_______ F_________ A___

Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul petent G_______ D______ împotriva sentinței civile nr. 2522 din data de 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, partile nu au raspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul constatand ca s-a solicitat judecarea in lipsa, conform art.242 alin.2 Cod de procedura civila, reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 30.08.2011, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul G_______ D______ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18.08.2011.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este netemeinic deoarece manevra de depășire pe care petentul a efectuat-o a fost realizată înainte de a intra în zona de acțiune a indicatorului care o interzicea.

În drept petentul a invocat OUG nr.195/2002 și OUG nr.2/2001.

În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori, și a depus la dosar înscrisuri.(f.3-5)

În privința timbrajului, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

La data de 09.10.2012 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

La termenul din data de 13.12.2012 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, și , la solicitarea petentului, a emis o adresă către intimat pentru a comunica dacă există înregistrare video cu privire la procesul verbal contestat.

La data de 21.03.2013 intimatul a depus punctul de vedere al agentului constatator iar la data de 28.03.2013 intimatul a depus o adresă prin care arătat că fapta a fost constatată personal de către agentul de poliție, nefiind înregistrată foto sau video.

Prin sentința civilă nr. 2522/11.04.2013 Judecătoria Cornetu a respins plângerea contravențională și a menținut procesul verbal contestat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 18.08.2011, se reține faptul că, în aceeași dată, la ora 13.40, pe Șoseaua de Centură-B________, petentul a condus auto nr. XXXXXXX, pe Șoseaua de Centură, dinspre Domnești către B________ și a efectuat manevra de depășirea auto cu nr.XXXXXX pe sectorul de drum unde se afla indicatorul „Depășirea interzisă”.

Astfel, s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prevăzute de art. 100/3 din OUG nr.195/2002.

Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.

a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin 3 din OUG nr.195/2002 .

Potrivit art. 100 din OUG nr.195/2002 „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea”.

De asemenea, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002 depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial, iar conducătorul auto este obligate să reintre pe banda sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic (art. 118 lit. d din H.G. nr. 1391/2006).

De asemenea, conform art. 120 din HG nr.1391/2006 “(1) Se interzice depășirea vehiculelor: (…) h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".

Susținerile petentului potrivit cărora acesta nu a săvârșit fapta reținută în actul contestat și manevra de depășire pe care petentul a efectuat-o a fost realizată înainte de a intra în zona de acțiune a indicatorului care o interzicea, nu au putut fi reținute de instanță deoarece petentul nu a făcut proba acestora.

Prin urmare, având în vedere că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, deși conform art. 129 alin. 1 teza finală C.proc.civ. îi incumba sarcina acestei probe, astfel cum s-a arătat anterior, instanța a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție atacat.

Ca atare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumțiile de legalitate și temeinicie instituite de lege în favoarea sa.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002 .

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 268 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva sentinței civile nr.2522/11.04.2013, a formulat recurs petentul G_______ D______, cerere inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 28.06.2013, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului.

În motivare, a arătat petentul că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei și nu a încuviințat și administrat probatoriul solicitat.

A mai arătat că instanța de fond nu putea pronunța o hotărâre doar pe baza prezumției relative de veridicitate și autenticitate pe care o are procesul verbal iar având în vedere că fapta nu a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic iar probele astfel obținute, nu se poate avea certitudinea că subsemnatul a depășit linia continuă iar potrivit art.6 paragraful 2 din CEDO, se bucură de prezumția de nevinovăție.

A menționat că în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor tehnice, înregistrările fac parte integrantă din procesul verbal, astfel că, întrucât cele consemnate de agentul constatator nu sunt dovedite cu înregistrarea video sau foto, instanța de fond trebuia să observe că există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin existența procesului verbal

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299-316 Cod de procedură civilă, OG 15/2002 și OG 2/2001.

În temeiul art.242 alin.2 Cod de procedura civila a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Intimatul, legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.

Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18.08.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 268 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul verbal a fost semnat de petent căruia i s-a comunicat o copie, petentul încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, tribunalul, analizând conținutul acestuia, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută. Mențiunile agentului constatator sunt lizibile, clare și complete, acesta consemnând în mod corect și complet toate împrejurările de natura a individualiza fapta, potrivit OG nr.2/2001.

Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.

Tribunalul nu poate reține apărările petentului cu privire la nevinovăția sa întrucât acestea nu sunt susținute de nici un mijloc de probă. De asemenea nu pot fi primite criticile vizând omisiunea primei instanțe de a încuviința proba cu testimonială, petentul solicitând la termenul din data de 13.12.2012 doar proba cu înscrisuri și înregistrare video. Înregistrări video nu au fost efectuate, fapta fiind constată direct de agent, iar petentul a depus doar procesul verbal și copia cărții de identitate.

Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.

În concluzie, întrucât recurentul petent nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța reține că procesul-verbal este legal și temeinic.

F___ de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul petent G_______ D______ împotriva sentinței civile nr. 2522 din data de 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2014.

PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECĂTOR

C_______ D_______ N___ P_________ G______ M_____ E_____

Grefier

V_______ F_________ A___

Concept red. gref. A.V.F. – 30.06.2014

Red. Jud: C.D./2 exemplare/28.07.2014

Jud. fond: S_____ I____ - Jud. Cornetu