Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ F____ M______

Judecător P____ M______

Grefier S_____ O_____ P__

Pe rol fiind judecarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulată de apelant – pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S___ M___, cu sediul în mun. S___ M___, __________________, nr. 5A, jud. S___ M___, împotriva sentinței civile nr. 440/03.02.2014 pronunțată de către Judecătoria S___ M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat - contestatoarea F____ R_____, cu domiciliul în Negrești Oaș, ________________. 23, jud. S___ M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CIRCULAȚIE.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este completă.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este completă.

Totodată, se constată că judecarea cauzei a avut loc la data de 11 septembrie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la data de azi, 15 septembrie 2015.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 440/03.02.2015 pronunțată în dosar cu nr. de mai sus, Judecătoria S___ M___ a admis plângerea la contravenție formulată de petenta F____ R_____ , în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI S___ M___ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/19.05.2014 și în consecință a dispus anularea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 19.05.2014, Inspectoratul de Poliție al Județului S___-M___ prin agent constatator P__ A___, a reținut că petenta în ziua de 19.05.2014, ora 07:03, a condus autoturismul marca HYUNDAI, cu nr. XXXXXXXXX, pe DN 19 în localitatea Ciuperceni, cu viteza de 82 km/h, înregistrată de aparatul radar ROM 253.

Pentru fapta încadrată de agentul constatator la art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 rap. la art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, s-a aplicat petentei o amendă de 510 lei, echivalentul a 6 puncte-amendă, și 4 puncte de penalizare.

Instanța a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității.

Instanța a analizat în continuare procesul-verbal din punct de vedere al temeiniciei.

Conform art.101 alin.2 rap. la art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu sancțiunea complementară a aplicării a 4 puncte de penalizare, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a depăși cu 31-40 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța a reținut că valoarea L din clișeele foto (f. 17-18) și din înregistrarea video, care semnifică valoarea vitezei de deplasare în km/h a autovehiculului țintă în momentul în care s-ar fi constatat depășirea vitezei limită setate în aparatul radar sau la acționarea manuală a butonului LOCK, este de 82 km/h.

Pe de altă parte, potrivit clișeelor foto (f. 17-18) și înregistrării video, valoarea T, respectiv viteza de deplasare în km/h a autovehiculului țintă care este măsurată de aparatul radar, nu are niciodată valoarea egală cu L. Mai mult decât atât, valoarea T este mult mai mică decât valoarea L, respectiv 50 km/h, 47 km/h, 55 km/h, 38 km/h, 31 km/h . În același timp, în decursul aceleiași secunde, potrivit clișeelor foto de la fila 17, s-a fi produs o reducere a vitezei autoturismului vizat de la 82 km/h la 50 km/h.

S-a mai reținut că valoarea L trebuie să fie cel puțin o dată egală cu valoarea T în decursul unei înregistrări video a faptei, mai precis la momentul acționării tastei LOCK, sau la momentul depășirii vitezei limită setate în aparatul radar.

În cazul de față, așa cum s-a menționat, niciodată valoarea L nu este egală cu T. Aceasta înseamnă, ținând cont și de faptul că viteza L se memorează și se menține pe monitor, respectiv pe înregistrarea video, până la o nouă acționare a tastei LOCK sau trecerea unui interval de timp de 15 minute, că valoarea L poate să aparțină și altui vehicul a cărui viteză a fost înregistrată înainte de ora specificată pe înregistrarea video.

Față de cele de mai sus, instanța a constatat că există un dubiu cu privire la valoarea vitezei 82 de km/h reținută în procesul-verbal (f.16), dubiu care profită petentei F____ R_____.

Având în vedere cele prezentate, instanța a admis plângerea formulată de petenta F____ R_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului S___-M___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx, încheiat la data de 19.05.2014, și a anulat procesul-verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI S___ M___ solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea plângerii.

În motivarea căii de atac exercitate apelantul arată că, în baza procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/19.05.2014, petenta-contravenientă F____ R_____, a fost sancționată cu amenda contravenționala pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. 1 din ROUG privind circulația pe drumurile publice.

În fapt, arată că la data de 19.05. 2013 în jurul orelor 07.03 petenta-contravenientă F____ R_____ a condus autovehiculul marca Hyundai cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 19A în localitatea Ciuperceni cu o viteza de 82 km/h depășindu-se viteza maxima admisa pentru sectorul de drum respectiv, motiv pentru care a fost sancționată contravențional, conform art.101 alin.2 din OUG nr.195/2002.

După întocmirea procesului verbal de contravenție și aducerea la cunoștința petentei contraveniente a conținutului acestuia, acesta a semnat procesul verbal cu obiecțiuni. Din clișeele foto anexate si explicațiile agentului constatator rezulta fără niciun dubiu că petenta a circulat cu viteza de 82 km/h în localitate.

Împotriva procesului-verbal de contravenție, petenta a depus plângere la Judecătoria S___ M___ solicitând anularea acestuia.

Prin sentința civila menționata mai sus, plângerea petentei a fost admisă, iar procesul verbal a fost anulat, iar în cuprinsul hotărârii atacate s-a menționat ca motiv de admitere a procesului-verbal existenta unui dubiu cu privire la valoarea vitezei măsurate.

Învederează că fapta contravențională a fost constatată de către agentul constatator cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic. Pe parcursul judecații s-au comunicat explicații cu privire la înregistrările depuse în probațiune, inclusiv o copie a manualului de utilizare. Cu toate acestea instanța de fond a procedat la o interpretare eronată a probelor existente la dosar conchizând că deoarece niciodată valoarea vitezei L nu este egală cu valoarea vitezei T valoarea vitezei L poate să aparțină și altui autovehicul a cărui viteză a fost înregistrata înainte de ora specificata pe înregistrarea video. Ori, în mai multe rânduri în manualul de utilizare a aparatelor radar este precizat că - vitezele precedate de cele două litere „L" și respectiv „T" sunt în mod normal diferite deoarece reprezintă valori ale vitezei autovehiculului țintă luate la momente diferite de timp și nicidecum obligativitatea ca aceste valori să fie egale așa cum a consemnat instanța de fond.

Raportat la posibilitatea ca viteza înregistrată să aparțină altui autovehicul, precizează că potrivit înregistrării video depuse dar și a clișeelor foto anexate și are în vedere afișajul (timpii-ora, minut, secunda) este imposibilă o asemenea confuzie. Stabilirea unui minim special într-un cuantum ridicat duce la concluzia că fapta este considerata de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită. În condițiile în care pericolul social concret nu este unul redus (fapta de a conduce cu o viteza mai mare decât viteza maxima admisă pe sectorul respectiv de drum), admiterea plângerii contravenționale nu este legală. Petenta nu a avut o atitudine sinceră, nerecunoscând în niciun moment abaterea contravenționala, nici cu ocazia întocmirii procesului verbal și nici ulterior pe parcursul judecării cauzei.

În aceste condiții, apreciază că instanța de fond în mod greșit a apreciat admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal și solicită admiterea apelului în sensul formulat.

În drept, invocă art.466 din Codul de procedură civilă.

Analizând sentința civila atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art.476 și 479 din Noul Cod proc.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție ________, nr.xxxxxxx încheiat la data de 19.05.2014 de către intimată, petenta fost sancționată pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006, reținându-se că în data de 19.05.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , în localitatea Ciuperceni, cu viteza de 82 km /h, cu depășirea vitezei maxime admise pe acel sector de drum.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de control judiciar reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute .

Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile HG nr.1391/2006 și a OUG nr. 195/2002, acte normative ce au stat la baza constatării contravenției și aplicării sancțiunii aferente.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul mai reține că potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existența în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus într-o situație dezavantajoasă față de autorități pentru simplu fapt că regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

Instanța de apel apreciază că instanța de fond a administrat probele care sunt utile pertinente și concludente cauzei, și în urma analizării acestui probatoriu în mod corect a apreciat că au rezultat elemente care să formeze convingerea instanței că procesul verbal atacat ar fi netemeinic.

Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută în sarcina petentei- contraveniente, instanța de apel a apreciat că acesta a învederat suficiente argumente, argumente întărite de probe, pentru a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.

Argumentele de fapt invocate de către petentă prin plângere nu sunt suficiente prin ele însele pentru a înlătura probele administrate în susținerea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator, dar petenta a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

Astfel, din planșele foto și înregistrarea video nu rezultă cu certitudine dacă mașina condusă de apelanta petentă rula cu o viteză ce depășea viteza legală admisă pe acel sector de drum , existând un dubiu cu privire la vinovăția petentei în comiterea contravenției prev. de art. art.121 alin.1 din HG 1391/2006.

Potrivit art.1 din OG nr.2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. În condițiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine și fără nici un dubiu că apelanta a condus autovehiculul cu viteaza de 82 km /h, instanța de fond în mod corect a admis plângerea contravențională cu consecință anulării actului constatator.

Pentru cele ce preced, instanța în lumina principiului in dubio pro reo, va respinge apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI S___ M___, cu consecința menținerii sentinței apelate.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul- intimat INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI S___ M___, cu sediul în S___ M___, __________________.5/A, jud. S___ M___, cod fiscal nr.xxxxxxx, în contradictoriu cu intimata F____ R_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu dom. în Negrești-Oaș, _______________.23 județul S___ M___, împotriva Sentinței civile nr.440/03.02.2015, pronunțată de Judecătoria S___ M___, în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

DEFINITIVĂ.

Fără cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2015.

Red. M.P./28.09.2015

Tehnored_BER /28.09.2015

Ex.4

- _____________.cu: I__ S___ M___, F____ R_____

Jud.fond: C_____ R____