R O M A N I A

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ASIGURĂRI SOCIALE ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 368

APEL

Ședința publică din data de 10 septembrie 2015

Tribunalul compus din :

Președinte - N________ M____

Judecător – T_________ I__

Grefier - B______ C______

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ TELEORMAN, cu sediul în A_________, ___________________, jud. Teleorman împotriva sentinței civile nr. 517/31.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în contradictoriu cu intimata-petentă _________________., CUI: xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXX, cu sediul în Călmățuiu, _____________________________, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-petentă, avocat N________ N_______ G___, în baza împuternicirii avocațiale nr. 83/08.09.2015, lipsă fiind apelantul-intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Codul de Procedură Civilă, republicat, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, republicat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, apelul se află la primul termen de judecată, intimata-petentă a depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură al instanței, la data de 18.06.2015, întâmpinare, în 2 exemplare, iar apelantul-intimat a depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură al instanței, la data de 07.07.2015, răspuns la întâmpinare, în 2 exemplare după care:

Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, republicat, a constatat terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 392 Cod procedură civilă, republicat a declarat deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.

Avocat N________ N_______ G___, pentru apelanta-petentă solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, învederând că în urma controlului efectuat s-a constatat că numitul Z_____ I__ a desfășurat activitate la punctul de lucru al societății fără a avea încheiat contract individual de muncă, în realitate acesta desfășurând o activitate pentru tatăl administratorului societății.

De asemenea, apărătorul ales al intimatei-petente precizează că societatea intimată nu a mai fost sancționată contravențională, astfel că solicită respingerea apelului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

TRIBUNALUL:

Prin sentința civilă nr. 517/31.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede s-a admis, în parte, plângerea formulată de petenta _________________. în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ TELEORMAN, s-a modificat procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/11 noiembrie 2014 încheiat de I____________ T_________ de Muncă Teleorman, în sensul că s-a înlocuit amenda contravențională de 10.000 lei aplicată petentei în baza art. 260 al.1 lit. e din Legea nr. 253/2003 ® (Codul muncii), cu sancțiunea avertisment.

Prin aceeași sentință, s-a pus în vedere petentei dispozițiile art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, modificată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxx/11 noiembrie 2014 încheiat de I____________ T_________ de Muncă Teleorman, petenta _________________. a fost sancționată, în baza art. 260 alin. 1, lit. e din Legea nr.53/2003®, cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că la data 06.11.2014, ora 12³⁰, la punctul de lucru, moară de uruială, din _______________________________, județul Teleorman, aparținând petentei, a fost identificat desfășurând activitate în folosul _________________. din data de 25.10.2014 fără a avea încheiat contract individual de muncă numitul Z_____ I__, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003®” – Codul muncii.

Verificând legalitatea procesului verbal, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nu pot fi reținute motive de nulitate a procesului verbal sub acest aspect.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003® prevăd obligația angajatorului de a încheia, în baza consimțământului părților, în formă scrisă, contract individual de muncă, precum și faptul că, în raport de toate probele administrate în cauză, petenta a săvârșit contravenția prev. de art. 16 al. 1 și sancționată de art. 260 al.1 lit. e din legea nr. 53/2003 ®, cu atât mai mult cu cât din declarația martorului N____ A_____ rezultă că îl ajuta pe administratorul petentei, fiul său, să uruiască cereale la diverse persoane, când acesta nu putea, deși nu s-a făcut dovada că ar avea încheiat contract individual de muncă.

Referitor la individualizarea sancțiunii, față de circumstanțele comiterii faptei și de urmările produse, instanța a apreciat că fapta petentei are o gravitate redusă, numitul Z_____ I__ prestând activitate doar câte 2 ore pe zi și primind un salariu lunar de doar 200 lei.

De asemenea, instanța a avut în vedere că petenta nu a mai fost sancționată anterior, având o activitate restrânsă, limitată numai la exploatarea acelei mori de uruială, obținând venituri lunare mici, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu adeverința nr. 2/17.02.2015 eliberată de _______________ – Călmățuiu, județul Teleorman, dar și împrejurarea că a fost încheiat contract individual de muncă martorului Z_____ I__, în aceleași condiții reținute în fișa de identificare, după încheierea procesului verbal de contravenție, în aceeași zi.

În consecință, instanța a considerat că este suficientă pentru sancționarea petentei, aplicarea sancțiunii avertismentului, măsură proporțională cu gradul de pericol social al contravenției, apreciat în funcție de criteriile prev. de art.21 al.3 din OG nr.2/2001, modificată.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art.5, art.7, art.21 alin.3 și art.34 din O.G. nr. 2/2001 modificată, instanța a admis, în parte, plângerea formulată și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 10.000 lei, aplicate petentei, prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/11 noiembrie 2014 încheiat de I____________ T_________ de Muncă Teleorman, cu sancțiunea avertisment, atrăgând, totodată, atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și va pune în vedere acesteia dispoz. art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind respectarea pe viitor a dispozițiilor legale în vigoare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel apelantul-intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ TELEORMAN, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei aprecieri a probatoriului existent la dosarul cauzei.

Astfel, apelantul a arătat că, în cauză, fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere că o persoană a prestat activitate fără forme legale la angajare, iar pentru perioada în care contravenienta a folosit această muncă, statul a fost prejudiciat prin neîncasarea impozitelor și a contribuțiilor la fondurile sociale datorate de contravenientă pentru utilizarea muncii.

De asemenea, apelantul a susținut că, în mod greșit, instanța a reținut că petenta și-a îndreptat conduita, încheind contract persoanei găsite prestând activitate fără forme legale de angajare, înțelegând să se conformeze rigorilor legii, întrucât această împrejurare nu este de natură a susține concluzia că aplicarea avertismentului poate atinge scopul sancțiunii, cu atât mai mult cu cât înscrisurile depuse de petentă la dosarul cauzei nu permit aprecierea că fapta săvârșită ar avea un grad scăzut de pericol social.

Prin urmare, apelantul a arătat că măsura avertismentului nu este suficientă pentru realizarea scopului aplicării sancțiunii contravenționale, așa încât a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale, formulată împotriva procesului-verbal contestat.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 53/2003, O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 500/2011, air în susținerea apelului a depus înscrisuri.

Intimata-petentă _________________. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat în cauză de apelantul-intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ TELEORMAN, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fapta neprezentând un gard ridicat de pericol social.

Examinând hotărârea apelantă prin prisma celor invocate, dar și în temeiul dispozițiilor art. 476 din Codul de Procedură Civilă, republicat, Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxx/11 noiembrie 2014 încheiat de I____________ T_________ de Muncă Teleorman, petenta _________________. a fost sancționată, în baza art. 260 alin. 1, lit. e din Legea nr.53/2003®, cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că la data 06.11.2014, ora 12³⁰, la punctul de lucru, moară de uruială, din _______________________________, județul Teleorman, aparținând petentei, a fost identificat desfășurând activitate în folosul _________________. din data de 25.10.2014 fără a avea încheiat contract individual de muncă numitul Z_____ I__, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003®” – Codul muncii.

Situația de fapt reținută de prima instanță a fost corect stabilită, petentul nefăcând dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel că primirea la muncă a unor persoane pentru care nu a încheiat contract individual de muncă, îndeplinește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003R.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că aprecierea primei instanțe, în sensul că sancțiunea aplicată în raport de prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ceea ce justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, este corectă, fiind însușită de tribunal.

Astfel, din dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, rezultă că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Ori, în cauză, în raport de împrejurările în care fapta a fost comisă, în sensul că persoana primită la muncă, fără contract individual de muncă încheiat a prestat servicii o perioadă redusă de timp și că petenta, ulterior controlului, s-a conformat prevederilor legale în materie, încheind contract individual de muncă, se apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii sub aspectul individualizării sancțiunii dispuse, cu atât mai mult cu cât, în cauză, nu s-a dovedit că anterior petenta ar mai fi fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte.

În aceste condiții, în mod corect, în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță, față de conduita anterioară, cât și de cea ulterioară aplicării sancțiunii, față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și de lipsa antecedentelor, a apreciat că, în cauză, se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, toate aceste împrejurări fiind atât de natură a conferi faptei săvârșite de intimata-petentă un grad scăzut de pericol social, cât și de natură a forma convingerea instanței că scopul educativ și preventiv al sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertisment.

Față de considerentele expuse, Tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 517/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-petentă _________________..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ TELEORMAN, cu sediul în A_________, ___________________, jud. Teleorman împotriva sentinței civile nr. 517/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-petentă _________________., CUI: xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXX, cu sediul în Călmățuiu, _____________________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

N________ M____ T_________ I__ B______ C______

Red: N.M. / 21.09.2015

Dact: B.I.C. / 21.09.2015 / 4 ex

_____________________________________>

Dosar fond/jud. fond: XXXXXXXXXXXXX/LFD