R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

SECȚIA CIVILĂ

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3117 / 2015

Ședința publică din data de 10 decembrie 2015

Instanța constituită din :

Președinte : R____ M__________

Grefier : M________ G______ M_____

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul O___ N______ D____, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul, personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc. civ., verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 94 pct. 3 Cod proc. civ. raportat la art. 10¹ din O.G nr. 15/2002.

Petentul declară că nu are alte cereri și solicită cuvântul pe fond.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, incidente de soluționat și probe de administrat, în baza art. 244 al. 1 Cod proc. civ. declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, față de disp. art. 392 Cod proc. civ.

Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, cu consecința anulării acestuia și exonerării sale de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire, iar în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu ce a avertismentului, pentru motivele arătate în cuprinsul plângerii. Fără cheltuieli de judecată.

În baza art. 394 al. 1 Cod proc. civ, instanța închide dezbaterile pe fond și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii de față constată:

Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria D___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 11 august 2015, petentul O___ N______ D____, cu domiciliul în D___, C__. Zarandului, ______________________________, a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6 ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/2015 iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional deoarece a fost surprins circulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare nr. XXXXXXXXX, la data de 23.02.2015, ora 10.40, pe DN 7, km 411+865 m, în loc. Săcămaș, jud. Hunedoara, fără a avea rovinietă valabilă. A arătat că achiziționase o rovinietă în data de 16.02.2014 cu o valabilitate de 12 luni, respectiv până la data de 15.02.2015, iar la data de 05.03.2015 a achitat rovinieta, cu o valabilitate de 12 luni, respectiv până la data de 04.03.2016.

În drept au fost invocate dispozițiile O.G nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat și dovada comunicării acestuia.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că la data de 23.02.2015, pe DN7, km. 411+865m, pe raza localității Săcămaș, jud. Hunedoara, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a fost depistat circulând fără a avea rovinietă valabilă. A mai arătat că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, fiind semnat olograf de agentul constatator, iar din extrasele din baza de date privind valabilitatea rovinietei reiese, în mod indubitabil, faptul că la data săvârșirii contravenției – 23.02.2015 – petentul nu deținea rovinietă valabilă pentru autovehiculul menționat.

În drept, au fost invocate disp. O.G nr. 2/2001, O.G nr. 15/2002, Ordinul M.T.I nr. 611/2015.

Intimata a depus în probațiune planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator, dovada comunicării procesului verbal, extras din baza de date SIEGMCR și autorizația de control a agentului constatator.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, anulată la dosar.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșa foto.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13 iulie 2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 3² din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 23.02.2015 a circulat cu autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, pe DN 7, km 411+865 m, în loc. Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare ,, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că atâta timp cât petentul nu a probat împrejurarea că la data săvârșirii faptei deținea rovinietă valabilă, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acestuia. Astfel, din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe drumurile publice la data de 23 februarie 2015, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 7, km 411+865 m, în loc. Săcămaș. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

În speță, petentul nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție.

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci dor un mijloc prin care se protejează relațiile sociale și se formează un spirit de responsabilitate.

Ca si natură, avertismentul reprezintă o sancțiune pur morală ce se aplica în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, instanța putând dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului pentru plângerea contravențională prin care se invocă netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.

În consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, apreciind că scopul aplicării sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii celei mai ușoare. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere unicitatea faptei, conduita și persoana contravenientului, lipsa unor pagube minime constatate, deținerea anterior și ulterior datei săvârșirii contravenției – 23 februarie 2015 – a unor roviniete pentru autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale.

Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea formulată de petent și va înlocui amenda de 250,00 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/2015, cu avertisment.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001 pentru executarea sancțiunii avertisment, se va atenționa petentul asupra pericolului social al faptelor și i se va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul O___ N______ D____, cu domiciliul în mun. D___, C__. Zarandului, ______________, jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6 și, în consecință:

Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/2015, încheiat de către intimată, și înlocuiește amenda contravențională aplicată prin acest proces verbal cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Atenționează petentul asupra pericolului social al faptelor și recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2015.

Președinte, Grefier,

R____ M__________ M________ G______ M_____

RM/MGM, 4 ex./ 08.01.2016