R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 513/R DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 26 aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M_____ Deteșanu

JUDECĂTOR – A_____ T______ V________

JUDECĂTOR – S_____ C___

GREFIER – C______ I___

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ împotriva sentinței civile nr.xxxxx pronunțată de Judecătoria B_____ la data de 14.11.2012, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă T_______ A__ M____ și intimata intervenientă F______ C______ R_____, având ca obiect „ anulare proces verbal de contravenție ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care ;

Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 28 iunie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 01 iulie 2013 când a pronunțat hotărârea de mai jos.

TRIBUNAL

Asupra recursului de față:

Constată că prin Sentința civilă nr. xxxxx/14.11.2012 Judecătoria B_____ a admis plângerea formulată de partea petentă T_______ A__ M____ cu în contradictoriu cu partea intimată organ constatator POLITIA MUNICIPIULUI BRASOV, BIROUL RUTIER BRASOV, PRIN REP. LEGAL, intervenienta F______ C______ R_____, asigurător SOCIETATEA COMERCIALĂ DE ASIGURARE-REASIGURARE ASTRA SA și, în consecință a desființat procesul verbal de contravenție ________ xxxxxxx/2011 întocmit de partea intimată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

„Prin procesul-verbal de contravenție ________ xxxxxxx/2011 s-a reținut în sarcina petentei T_______ A__ M____, faptele prevăzute de dispozițiile art. 54 din OUG 195/2002 .

În cuprinsul procesului verbal agentul constatator a consemnat că din declarațiile conducătorilor auto reiese că petenta a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX , iar în intersecție a efectuat viraj stânga fără a se asigura corespunzător față de autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de F______ C______ R_____ care efectuase aceeași manevră și se afla în fața sa, lovind-o în spate.

Instanța constată că procesul verbal întrunește condițiile de formă impuse de art.16 din OG 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din același act normativ.

Totodată, procesul verbal prin care contravenientul a fost sancționat face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, până la proba contrarie, probă ce revine conform art.1169 Cod civ., petentului.

Potrivit art. 54 din OUG 195/2002

(1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

(2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.

Din declarația conducătorului auto T_______ A__ M____, care circula cu auto XXXXXXXXX, rezultă că, acesta era oprită în intersecție pentru a se asigura la ieșirea dintr-un drum secundar și fiind începătoare i-a luat mai mult timp să se asigure pentru a putea pătrunde pe drumul principal.

După o vreme intervenienta F______ C______ R_____ a oprit în spatele său așteptând ca petenta să facă manevra de virare stânga pe drumul principal. Pentru că petenta practic staționa și nu se punea în mișcare pentru a intra pe drumul principal intervenienta s-a pus in mișcare și a oprit în dreapta mașinii condusă de petentă , s-a asigurat și s-a pus în mișcare efectuând virajul la stânga.

Deși intervenienta susține că petenta s-a pus în mișcare ulterior , iar petenta susține că ea este cea care s-a pus în mișcare prima instanța constată că petenta se afla pe banda de langa axul drumului , încadrată corespunzător pentru a efectua manevra viraj stânga, iar intervenienta nu avea dreptul să facă manevra viraj dreapta , având obligația de a acorda prioritate petentei.

Chiar dacă efectuarea manevrei de către petentă a durat excesiv instanța nu poate reține culpa exclusivă a acesteia în producerea accidentului și nu poate aprecia că intervenienta este lipsită de orice vină în producerea aciidentului.

Astfel petenta potrivit art. 57 din OUG 195/2002 avea obligația de a acorda prioritate autovehiculelor care se deplasau pe drumul principal și veneau din partea dreaptă, iar nu și autovehiculelor care o depășeau în mod nelegal pe partea dreaptă.

Potrivit ART. 59

(2) În intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă.

(3) În intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare de prioritate, regula priorității de dreapta se respectă numai în cazul în care două vehicule urmează să se întâlnească, fiecare intrând în intersecție de pe un drum semnalizat cu un indicator având aceeași semnificație de prioritate sau de pierdere a priorității.

Intervenienta a efectuat practic manevra de depășire a mașinii condusă de petentă cu încălcarea disp. ART. 45 ce prevede că:

(1) Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.

(2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră.

(3) Atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire.

(4) Nu constituie depășire, în sensul alin. (1), situația în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în același sens de circulație.

(5) Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă.

În privința prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, garanție fundamentală conferită prin art. 6 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului, Curtea EDO a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).

Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate.

Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil , sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206 C.civ.

Din toate acestea se desprinde concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.

Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

În cauză instanța analizează dacă există o culpă exclusivă a petentei în producerea accidentului, iar din declarațiile celor doi șoferi implicați în accident rezultă că petenta nu s-a asigurat suficient de bine și nu a văzut mașina condusă de intervenientă , care , la rândul ei nu a respectat OUG 192/2002 în ceea ce privește depășirea și s-a băgat în fața petentei pentru a efectua manevra de viraj stânga pentru că avea mai multă experiență în șofat.

Instanța constată că, în speță, principiul proporționalității a fost respectat și nu a fost adusă atingere drepturilor petentului. Astfel procesul verbal se bucură prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrarie, proba care a fost făcută în cauză, iar petenta a făcut dovada faptului că nu are o culpă exclusivă în producerea accidentului , iar în cazul în care nu s-a asigurat suficient la punerea în mișcare, acesta nu avea cum să prevadă că intervenienta o va depăși pe partea dreaptă și se va angaja într-o manevră similară de virare stânga, pe care o va efectua mai rapid decât petenta având în vedere faptul că acesta era începătoare”.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs organul constatator I____________ de Poliție al Județului B_____, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a consemnat greșit în cuprinsul sentinței numărul procesului verbal de contravenție contestat, întrucât s-a consemnat ________ nr. xxxxxxx, iar procesul verbal de contravenție încheiat numitei T_______ A__ M____ pentru evenimentul rutier din data de 01.11.2011 este ________ nr. xxxxxxx.

Instanța de fond este în eroare de fapt cu privire la manevrele efectuate de numita F______ C______ R_____, întrucât intervenienta a efectuat manevra de viraj stânga și nu viraj dreapta, așa cum a constatat instanța de fond.

De asemenea, instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 45 din OUG 195/2002, făcând aplicabile doar prevederile tezei I a alineatului 5, când, în acest caz, erau aplicabile prevederile tezei a II a a alineatului 5, respectiv „vehiculul al cărui conducător auto a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă”. Numita T_______ A__ M____ s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga, iar numita F______ C______ R_____ a depășit autoturismul petentei prin partea dreaptă, fiind vorba despre o intersecție dirijată prin semne de circulație, această manevră era permisă.

Intervenienta F______ C______ R_____ a efectuat manevra de depășire, după care manevra de viraj la stânga, intrând în fața petentei T_______ A__ M____, iar înainte de momentul impactului chiar s-a încadrat corespunzător cu tot autoturismul pe drumul principal, fără a deranja vreun conducător auto.

Petenta T_______ A__ M____ s-a pus în mișcare, a efectuat aceeași manevră de viraj la stânga pe drumul principal, fără a se asigura corespunzător, moment în care a lovit cu partea dreaptă a mașinii sale partea stângă spate a autoturismului condus de numita F______ C______ R_____.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304¹ C.pr.civ., tribunalul a constatat că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din schițele accidentului întocmite de cele două conducătoare auto și din declarațiile testimoniale ale acestora, administrate în cauză, conducătoarea autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, F______ C______ R_____, a depășit pe partea dreaptă autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de petenta T_______ A__ M____, cu intenția de a intra pe drumul principal prin încadrarea pe aceeași bandă de mers pe care petenta T_______ A__ M____ semnalizase anterior că intenționează să o ocupe, încadrându-se corespunzător, prin efectuarea manevrei de viraj stânga.

Recurentul a susținut în cuprinsul motivelor de recurs faptul că în speță sunt aplicabile prevederile tezei a II a a alineatului 5 al art. 45 din OG nr. 195/2002, respectiv „vehiculul al cărui conducător auto a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă”, însă aceste susțineri nu pot fi primite.

Este adevărat că aceste dispoziții stabilesc condițiile în care, prin excepție, autovehiculele pot fi depășite pe partea dreaptă, însă, textul legal invocat este aplicabil în situația în care autovehiculul care depășește prin partea dreaptă își continuă deplasarea în direcția sa de mers și nu în situația în care intenționează să efectueze de asemenea manevra de schimbare a direcției de mers spre stânga și să se încadreze pe aceeași bandă pe care autoturismul pe care îl depășește semnalizase anterior că intenționează să o ocupe.

Mai mult, potrivit art. 118 din HG nr. 1391/2006, cu modificările ulterioare, „conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că cel pe care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus”.

Prin urmare, în condițiile în care petenta T_______ A__ M____ a semnalizat intenția de a vira la stânga pentru a intra pe drumul principal, intervenienta F______ C______ R_____ avea obligația de a aștepta în spatele autoturismului petentei ca aceasta să execute acest viraj și abia apoi să se angajeze în efectuarea aceleiași manevre.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului potrivit cărora prima instanță a reținut greșit starea de fapt, consemnând că intervenienta F______ C______ R_____ nu avea dreptul de a efectua manevra de viraj la dreapta, întrucât este vorba despre o evidentă eroare materială, soluția pronunțată fiind consecința unui raționament juridic corect.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. recursul va fi respins, soluția primei instanțe urmând a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ împotriva Sentinței civile nr.xxxxx/14.11.2012 a Judecătoriei B_____, pe care o menține.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică azi, 26.04.2013 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M_____ DETEȘANU A_____ T______ V________ S_____ C___

GREFIER,

C______ I___

Red.M.D./10.06.2013.

Tehnored. Cl.I./20.06.2013.

- 2 ex –

Jud. fond: C.M_______