Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din 05 octombrie 2015

Președinte – U________ M______

Judecător – R_____ M______

Grefier – U________ G_______

DECIZIA NR. 865 A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I____________ T_________ de Muncă B_______ cu sediul în B_______, Calea Națională nr. 83 A, județul B_______, în contradictoriu cu intimata petentă S.C. B___ S____ PROMOTION S.R.L., cu sediul în D______, _______________________, _______________________, împotriva sentinței civile nr. 993 din 29.01.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 993 din 29.01.2015, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. B___ S____ PROMOTION S.R.L., cu sediul în D______, _______________________, _______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, cu sediul în B_______, Calea Națională, nr. 147 bis, județul B_______ și pe cale de consecință a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxxx, din data de 30.07.2014 întocmit de intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de xxxxx lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului. Totodată a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale. S-a menținut în rest procesul-verbal atacat și s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxx/30.07.2014, intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, a reținut că, la controlul inopinat efectuat în data de 28.07.2014, la punctul de lucru al petentei din Uvertura Mall- B_______ și în data de 30.07.2014, la sediul ITM B_______, s-a constatat că petenta nu a transmis în termenul prevăzut de lege, la inspectorat în registrului de evidență al salariaților în format electronic, elementele obligatorii enumerate la pct. 3, alin. 2 lit. a-g, din contractul individual de muncă încheiat cu angajatul M________ B_____, care a început activitatea în data de 05.06.2014. Așadar, contractul a fost transmis cu întârziere, respectiv în data de 28.07.2014 și nicidecum în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, astfel cum prevede art. 4 alin. 1 din H.G nr. 500/2011.

Pentru fapta reținută în sarcina sa, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de xxxxx lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 alin.1 lit. a din H.G. 500/2011.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx din data de 30.07.2014 a fost semnat de către petentă, cu mențiunea că ”voi formula obiecțiuni în termenul legal”.

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, prima instanță, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Prima instanță a reținut că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx, din data de 30.07.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Prima instanță a constatat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011 și ale art. 9 alin. 1, 2 lit. a din H.G. 500/2011.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. 2, și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.

Conform art. 9 alin. 1 din H.G. 500/2011: (1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, iar potrivit art. 9 alin. 2 din H.G. 500/2011: Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a) cea prevăzută la lit. a), cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei;

Reprezentantul petentei s-a prezentat la instanța de fond și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

De asemenea, prima instanță a reținut că aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO, referitor la prezumția de nevinovăție, care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de ,, materie penală, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.

Raportat la acest ultim criteriu, Curtea a stabilit că sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 parag. 2 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului atât timp cât, sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator (Cauza Ziliberberg contra Republicii M______).

Față de această interpretare, instanța de fond a reținut că fapta pentru care a fost sancționată petenta intră sub incidența noțiunii de materie penală datorită faptului că, amenda contravențională aplicabilă în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ nu este destinată acoperirii vreunui prejudiciu, ci are rolul unui mijloc de constrângere a contravenientei prin micșorarea patrimoniului său. Mai mult, în prezenta cauză instanța are în vedere și cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor art. 9 alin. 2 lit. a din H.G. 500/2011, respectiv amendă contravențională în cuantum de xxxxx lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă

Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat, care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că procesul-verbal a fost încheiat de către agentul ITM B_______ pe baza constatărilor personale ale acestuia, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO tocmai prin aceea că inversează sarcina probei.

Cu toate acestea, dreptul garantat de art. 6 par 2 din CEDO nu este un drept absolut, iar în jurisprudența constantă a Curții s-a stabilit că prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 paragraf 2 din CEDO este compatibilă cu folosirea de către state a unei prezumții contrare, în măsura în care prezumția are o justificare și se menține în limite rezonabile (Cauza Salabiaku contra Franței , cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).

Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni contra Franței).

Totodată, instanța de fond a reținut că, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În aceste condiții, luând în considerare și faptul că în probațiune intimatul a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției contestat, instanța de fond a apreciat că sunt incidente prevederile art. 249 Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, astfel încât societatea petentă care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.

În prezenta cauza, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxx din data de 30.07.2014 întocmit de intimat, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurare în măsură a întări prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal.

Din cuprinsul procesului verbal rezultă că petenta a transmis contractul individual de muncă la I____________ T_________ de Muncă B_______ în registrului de evidență al salariaților în format electronic, însă cu întârziere, faptă pe care o recunoaște atât prin plângerea formulată cât și prin susținerile reprezentantului legal prezent în instanță, precizând doar că acest lucru s-a datorat neglijenței contabilului societății, care a efectuat cu întârziere demersurile privind înregistrarea contractului de muncă în aplicația Revisal, aspect pe care nu l-a cunoscut.

Cu toate acestea, prima instanță nu poate reține apărarea petentei în sensul că este culpa unui alt angajat, respectiv a contabilului societății, întrucât obligația legală îi revine exclusiv angajatorului, iar angajatorul este, în cazul de față, societatea petentă, astfel că motivele invocate de petentă nu se regăsesc printre cele limitativ enumerate de art. 11 din O.G. nr.2/2001 și nu pot conduce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei. Totodată, instanța reține că, fapta contravențională subzistă chiar dacă a fost îndeplinită ulterior obligația, nerespectarea termenului de transmitere a registrului general de evidență al salariaților constituind contravenția prevăzută de art. 4 alin.1 lit.a din H.G.nr. 500/2011.

Totodată, instanța de fond nu a reținut nici apărările petentei, în sensul că a avut o defecțiune la computerul societății, motiv pentru care a fost imposibil să înregistreze respectivul contract în aceeași dată, respectiv în data de 05.06.2014, precum și faptul că imediat după ce a fost reparat computerul societății a fost transmis contractul în cauză, dar această transmitere nu s-a realizat în mod conform cu cerințele sistemului informatic, astfel că în baza de date contractul nu apare ca fiind înregistrat, întrucât aceasta nu a făcut dovada celor susținute.

În consecință, având în vedere că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenției, deși acesteia îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ. instanța de fond a apreciat că procesul verbal ________, nr. xxxxxxxx, din data de 30.07.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de xxxxx lei aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011, instanța de fond a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia, având în vedere că petenta a recunoscut contravenția reținută în sarcina sa, că termenul prevăzut de lege pentru transmiterea registrului general de evidență al salariaților nu a fost depășit cu mult și că nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de xxxxx lei este disproporționată și a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea acesteia cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Totodată, instanța de fond a atras atenția petentei cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx din data de 30.07.2014 instanța de fond, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. B___ S____ PROMOTION S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de xxxxx lei aplicată, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca fiind nefondată și menținerea procesului – verbal de contravenție contestat, așa cum a fost încheiat ca fiind temeinic și legal.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că nu se justifică înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea de avertisment întrucât petenta a săvârșit fapta contravenționala cu vinovăție și nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, iar prin admiterea plângerii și înlocuirii sancțiunii ar însemna o grava sfidare la adresa celorlalți angajatori care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile și o primă de încurajare pentru societățile care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare activitatea, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.

Astfel, arată apelantul că în mod greșit instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, întrucât prin fapta comisă, petenta periclitează valori foarte importante pentru întreaga colectivitate, știut fiind că respectarea siguranței muncii reprezintă condiții fundamentale pentru existența unei societăți civilizate, iar faptul că petenta prezintă încălcările reținute ca fiind de mică importanță respectiv un fapt lipsit de importanță și sancțiunea vădit exagerată, din care denotă că nici măcar nu înțelege gravitatea faptelor săvârșite și motivul pentru care i s-a aplicat o sancțiune contravențională.

Susține apelantul că, la controlul inopinat efectuat în data de 28.07.2014 (interval orar 12,30-13,00) la punctul de lucru al petentei - insula cadouri personalizate situată în Uvertura Mall, cât și la sediul ITM B_______ în data de 30.07.2014, s-a verificat modul în care aceasta respectă prevederile legale din domeniul relațiilor de muncă referitoare la încadrarea în muncă a persoanelor, transmiterea modificărilor la Registrul de evidență al salariaților în formă electronică la I____________ T_________ de Munca B_______, evidența timpului de muncă prestat, timp în care s-au constatat o ________ neconformități care au fost consemnate în procesul verbal de control nr. 8325/30.07.2014 și pentru care s-au dispus măsuri cu termene de realizare.

Din verificarea fișei angajaților aflată în baza de date a ITM B_______ se reține că petenta a transmis Registrul general de evidență al salariaților privitor la datele specifice contractului individual de muncă încheiat cu M________ B_____ ce are data de 05.06.2014, ca dată de începere a activității, operațiune înregistrată în data de 28.07.2014, iar nu cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.

Astfel s-a constatat că petenta a încălcat prevederile art.4 alin. 1 lit. a din HGR nr. 500/2011, faptă ce constituie contravenție conform art. 9 alin. 1 lit. a din HGR nr.500/2011, pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin.1 lit. a din aceeași hotărâre.

Susține apelantul că, petenta a mai fost verificată de către organul de control, nefiind la prima abatere de acest gen. Așadar în procesul verbal de control nr. 0135/03.12.2012 sunt reținute trei constatări printre care și cea de nerespectare a dispozițiilor HGR nr.500/2011, privind încheierea și transmiterea în termen la inspectorat, a elementelor contractelor individuale de muncă respectiv modificările intervenite la contracte, potrivit legii având ca termen de realizare "Permanent".

Controlul s-a finalizat prin încheierea procesului verbal de contravenție nr.xxxxxxxx încheiat în data de 30.07.2014 prin care petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii de 10.000 1ei, conform art.9 alin. 2 lit. a din HGR nr.500/2011, pentru inculcarea prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a din aceeași hotărâre.

Mai arată apelantul că, la stabilirea sancțiunii organul de control a avut în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2011, contractele individuale de muncă nu se mai înregistrează la I____________ de Munca, întrucât s-a abrogat prevederile Legii nr. 130/1999 republicată și în aceste condiții singura garanție că salariații nu vor fi prejudiciați este să se transmită la inspectorate modificările intervenite prin încheierea unui contract de muncă.

Arată apelantul că organul de control a ținut cont de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și amploarea de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientei precum și de gradul de pericol social, aplicând sancțiunea amenzii prevăzuta de art.9 alin.1lit.a din HG nr.500/2011, respectiv de 10.000 lei pentru fiecare persoana primită la munca fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă.

În concluzie, apelantul consideră că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de către organul de control, amenda contravențională fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit și urmările produse reflectându-se în gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, drept pentru care solicită admiterea apelului formulat, modificarea sentinței apelată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca fiind nefondată și să se mențină procesul verbal de contravenție contestat așa cum a fost încheiat, ca fiind temeinic și legal.

Intimata petentă S.C. B___ S____ PROMOTION S.R.L., în cadrul procedurii premergătoare fixării primului termen de judecată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe pentru următoarele motive:

Solicită intimata ca instanța de apel să constate că apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______ a solicitat sancționarea pecuniară a societății B___ S____ Promotion SRL de o manieră în care a exagerat prin vădita insistență pe aplicarea literei legii, mai puțin a spiritului acesteia.

Arată intimata că, I____________ T_________ de Muncă B_______ pune accent foarte mare pe abordarea dură a sancționării unui agent economic care a greșit și și-a recunoscut fapta, ba mai mult de atât, a făcut tot ce a stat în putință pentru a îndrepta situația, lucru pe care l-a luat în considerare Judecătoria B_______, dar pe care apelantul a încercat să îl minimalizeze ca importanță atât în primă instanță, cât mai ales în faza de apel. Dimpotrivă, consideră intimata că abordarea dură a situației nu este de folos societății pe ansamblu, nici angajatorului - aspecte reliefate de altfel și în motivarea Judecătoriei B_______ - și nu aduce măcar vreun beneficiu angajatului, doar apelantul fiind cel care va bifa la capitolul „realizări" încă o amendă, înscrisă ulterior în niște cifre din evidențele Inspectoratului T_________ de Muncă.

În situația de față, intimata solicită instanței să ia în calcul că, în spatele fiecărei cifre dintr-o evidență a unei instituții, inclusiv a apelantului, sunt situații mai complicate sau mai delicate și care nu pot fi abordate de maniera tăierii nodului gordian doar pentru că există și această variantă în legislație.

Arată intimata că fiind vorba de o sancțiune aplicată cu referire la Registrul General de Evidență ai Salariaților, prevederile legale avute în vedere țineau de HG 500/2011. întrucât aspectele juridice privitoare la plângerea față de procesul - verbal de constatare a contravențiilor din HG 500/2011 nu sunt detaliate în acel act normativ, la fel cum nici alte aspecte procesuale, atunci a fost necesară coroborarea cu prevederile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Această coroborare nu este nicidecum forțată, ci este chiar în baza HG 500/2011 care la art. 10 face trimitere explicită la prevederile OG 2/2001.

De asemenea, solicită intimata să se aibă în vedere și situația conform căreia este posibil, potrivit art. 38 alin. 3 și al art. 7 alin. 3 OG 2/2001 ca o instanță să înlocuiască măsura amenzii cu cea a avertismentului.

În lumina acestor prevederi legale evidențiate la paragrafele anterioare, consideră intimata că Judecătoria B_______ a abordat în mod corect cauza atât în litera, cât și în spiritul legii.

În plus, solicită instanței să aibă în vedere și situația societății în raport cu sancțiunea aplicată de I____________ T_________ de Munca B_______. Mai precis, că este un operator economic mic, fără o cifră mare de afaceri, cu un număr de 5 angajați. O astfel de sancțiune poate, inclusiv, periclita buna desfășurare a societății în viitor. Ori, scopul aplicării sancțiunii nu consideră că ar fi acela de a periclita situația angajatorului asupra posibilității de a rula activitatea.

Arată intimata că a înțeles că a greșit, însa nu a fost o fapta săvârșită cu intenție și în sensul a eluda anumite valori ocrotite de legiuitor.

Mai mult de atât, a efectuat operațiuni de remediere a situației, nefiind înregistrată o urmare a faptei față de bugetul de stat sau față de angajator, iar în circumstanțele descrise și probate cu înscrisuri medicale, societatea prin administrator, a căutat să își respecte obligațiile privind înscrierea la termen în aplicația REVISAL prin delegarea atribuțiilor.

În concluzie, intimata solicită respingerea apelului formulat, menținerea hotărârii apelată în sensul admiterii plângerii contravenționale prin modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxxx, din data de 30.07.2014 întocmit de I____________ T_________ de Muncă B_______, în sensul de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii de 10.000 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Tribunalul apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, că aceasta nu a infirmat cele reținute prin procesul verbal, ci doar a reapreciat sancțiunea, în funcție de împrejurările în care fapta s-a săvârșit, având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 21 din OG nr. 2/2001.

Prin urmare, instanța a respectat dispozițiile legale aplicabile în această materie, respectiv disp. art. 34 din OG 2/2001 care îi conferă competența de a hotărî și asupra sancțiunii aplicate, procedând la înlocuirea justificată a sancțiunii amenzii cu avertisment.

Circumstanțele săvârșirii contravenției, precum și inexistența unor contravenții similare anterioare, sunt aspecte care justifică aprecierea primei instanțe referitoare la reținerea unui pericol social redus al contravenției săvârșite, fiind posibilă aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Totodată tribunalul constată că, raportul juridic contravențional de răspundere are ca obiect sancțiunea juridică aplicată de către stat, prin intermediul agenților săi, subiectului pasiv al acestui raport.

Spre deosebire de sancțiunile aparținând altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv – educativ – scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Prin urmare, aplicarea unei sancțiuni mai grave, a amenzii, se justifică pentru combaterea săvârșirii contravențiilor - scop, însă, care poate fi considerat atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment, atunci când există premisele faptului că petentul a înțeles necesitatea respectării normelor legale încălcate, cu consecința respectării acestora pe viitor.

Operațiunea de aplicare a unei sancțiuni contravenționale trebuie însă să se facă cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv: limitelor sancțiunilor, proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, etc., nefiind înlăturată posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, contrar celor afirmate de către apelantă, chiar și în situația în care cuantumul amenzii stabilite de legiuitor este unul ridicat, cum este cazul în speță.

Această concluzie rezultă atât din cuprinsul actului sancționator aplicabil, respectiv art. 10 din HG nr. 500/2011, potrivit căruia: „Prevederile art. 9 se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”, nefiind astfel exclusă aplicarea dispozițiilor privind avertismentul - cât și din prevederile generale ale acestei ordonanțe care reglementează regimul juridic al contravențiilor – prin care este oferită posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, doar prin raportarea la pericolul social al faptei și nu la limitele sancțiunii amenzii prevăzute de lege pentru săvârșirea acesteia.

Totodată, deși, față de petentă, s-a mai întocmit anterior un proces verbal de control cu nr. 0135/03.12.2012 privind respectarea dispozițiilor prevăzute de HG nr. 500/2011, tribunalul constată că acest control a fost finalizat cu emiterea procesului verbal de contravenție nr. 4775/30.07.2014 – ce constituie obiectul cauzei de față. Având în vedere că acest proces verbal constituie obiectul judecății de față, tribunalul constată că petenta nu a mai fost sancționată anterior pentru săvârșirea unor contravenții similare, situație care ar fi putut să constituie o circumstanță agravantă a răspunderii sale contravenționale. Ca urmare, nu poate reține argumentația apelantei referitoare la săvârșirea de către aceeași petentă a unei contravenții similare, anterioară celei pentru care a fost sancționată prin prezentul proces verbal.

Ca urmare, având în vedere lipsa antecedentelor contravenționale, diligențele depuse de către contravenientă pentru ______________________________ și scopul sancțiunii contravenționale, tribunalul apreciază că prima instanță de judecată a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al contravenției săvârșite, procedând la înlocuirea justificată a sancțiunii amenzii cu avertisment.

Constatând astfel că nu sunt date motivele de apel de ordine publică invocate de către apelantă, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respins ca nefondat apelul formulat de apelantul intimat I____________ T_________ de Muncă B_______ cu sediul în B_______, Calea Națională nr. 83 A, județul B_______, în contradictoriu cu intimata petentă S.C. B___ S____ PROMOTION S.R.L., cu sediul în D______, _______________________, _______________________, împotriva sentinței civile nr. 993 din 29.01.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. R.M / 21.10.2015

Jud. fond Z____ A___ A______

Tehnored. U.G./Ex. 4