ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXX/2013

DECIZIA CIVILĂ NR. 35

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015

PreședinteEugenia I______

JudecătorClaudiu Șianțiu

GrefierElena M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de intimatul Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România prin Direcția regională drumuri poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 638 din 09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul petentului intimat ___________, consilier juridic R____ V_____, lipsă fiind reprezentantul intimatului apelant C_____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 30 din OUG nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș aflată în circumscripția acestui tribunal.

Reprezentantul petentului intimat depune la dosar delegație.

Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul deschide dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentantul petentului intimat solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, realizând o temeinică și corectă individualizare a sancțiunii reținându-se buna credință a petentului care nu a încercat să supraîncarce autovehiculul. Învederează instanței faptul că nu i s-a eliberat bon de cântărire deși legea prevede că la momentul cântăririi se eliberează două bonuri, unul pentru echipajul de control și unul pentru contravenient; arată că apelantul recunoaște faptul că modul de cântărire a fost în trecere, în mers, și nu a fost confirmată împrejurarea că șoferul era în autovehicul. Referitor la valabilitatea cântarului, arată că s-a depus un bon fără a se menționa valabilitatea verificării metrologice. În concluzie, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate; nu solicită cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 638 din 09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta ___________, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA,; s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în valoare de 30.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției ______________ nr.xxxxxxxxxx din 8.07.2014, încheiat de intimată, cu sancțiunea avertismentului și s-a atras atenția petentei că fapta săvârșită are caracter contravențional, fiind pedepsită de lege și s-a recomandat acesteia ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale; s-au menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ______________ nr.xxxxxxxxxx din 8.07.2014, rezultă că, în fapt la data 8.07.2014, în punctul de trecere al frontierei ACI Vărșand – pe sensul de ieșire din România, a fost depistat autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/ XXXXXXXXX, circulând cu depășirea masei maxime admise pe axa 2, respectiv de 12,54 tone, față de 11,50 tone maxim admis, contrar dispozițiilor din O.G. nr.43/1997 cu modificările și completările ulterioare. În consecință, s-a constatat încălcarea prevederilor art.41 alin.1 din O.G. nr. 43/1997, sancționat potrivit art.61 alin.1 lit.p din O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu amenda în valoare de 30.000 lei.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de fond a constata că acesta conține toate mențiunile prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, fără a lipsi mențiunile prevăzute de art.17 din OG 2/2001, care atrag nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.

Susținerile contravenientei cum că procesul verbal de contravenție a fost afectat de nulitate, a fost neîntemeiată, motivele invocate neatrăgând nulitatea absolută a procesului verbal.

În aceste sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție în decizia nr.XXII/2007 asupra unui recurs în interesul legii, hotărâre obligatorie pentru instanțe, potrivit art.517 alin. 4 din Noul Cod de procedura civilă. Astfel, instanța supremă a reținut ca situațiile in care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din O.G nr. 2/2001, iar în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției; nulitate ce nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Încheierea procesului verbal de contravenție în absența martorului și fără a se pune în vedere posibilitatea formulării obiecțiunilor, nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute în art.17 din O.G. nr.2/2001. Fiind încheiat în lipsa reprezentantului contravenientei, nu i se putea aduce în mod obiectiv la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. Amenda aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege. Totodată contravenția a fost constatată cu mijloace tehnice de cântărire omologate și verificate metrologic, în acest sens, este înscrisul de la fila 25 dosar.

Instanța de fond a mai reținut ca fiind greșită susținerea contravenientei că avea dreptul să circule cu autovehiculului până la limita de tonaj permisă de cartea de identitate a vehiculului, în cazul de față fiind sancționată de către legiuitor depășirea tonajului autovehiculelor pe sectoarele de drum; nu se sancționează depășirea limitei de tonaj admisă în cartea de identitate a vehiculului, în cazul de față, limita de tonaj admisă fiind de 11,5 tone pe axa 2 (motrică), ori contravenienta a deplasat un autovehicul având 12,54 tone pe axa 2 a vehiculului.

La fel au fost greșite și susținerile contravenientei cum că tariful de despăgubire i-a fost calculat arbitrar, deoarece suma de 182,82 euro, a fost calculată în condițiile art. 61 al. 3 din OG 43/1997, conform anexei 5 din OG 43/1997; tariful în cauză calculându-se conform unor criterii prestabilite avându-se în vedere kilometrii parcurși și greutatea cu care s-a depășit tonajul maxim admis.

Cu toate acestea, reținându-se că, contravenienta nu a urmărit încălcarea legii, că greutatea totală a autovehiculului a fost de 39.120 kg, sub limita maximă de 40 de tone admisă, ținând seama de împrejurările concrete ale comiterii contravenției, de atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile legale amintite și luând în considerare și scopul avut în vedere de legiuitor, acela de respectare a reglementărilor privind regimul drumurilor, instanța de fond a considerat că sancțiunea aplicată este disproporționat de mare, raportat la gravitatea faptei săvârșite, chiar dacă cuantumul său este corect stabilit și în limitele prevăzute de dispozițiile legale; astfel, individualizarea sancțiunilor s-a realizat cu respectarea criteriilor prevăzute de art.21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, și anume limitele prevăzute de actul normativ și proporționalitatea cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În general, sancțiunea nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unei atitudini de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, care în cazul de față este în cuantum ridicat de 30.000 lei, avertismentul fiind suficient pentru atingerea scopului educativ și preventiv în ceea ce o privește pe petentă.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, Secția Drumuri Naționale A___ solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul menținerii amenzii contravenționale de 30.000 lei ori de micșorare a acesteia până la minimum de 25.000 lei și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție.

În drept a invocat prevederile art. 466 și urm., art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 41 alin. 1, art. 60 alin. 1 lit. p, art. 61¹ alin. 1 din OG nr. 43/199

Prin întâmpinare intimata ___________ a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție în mod temeinic instanța de fond a reținut că apelanta petentă a săvârșit fapta contravențională prevăzută de art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997, din probațiunea administrată în cauză respectiv tichetul de cântar nr. xxxxx/08.07.2014 rezultând fără dubiu că petenta a efectuat transport de marfă cu depășirea greutății pe axa a II-a cu 12,54 tone față de norma admisă de 11,50 tone, marfa transportată fiind divizibilă.

Contrar criticii aduse de apelantă referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale respectiv că nu se impunea înlocuirea sancțiunii în cuantum de 30.000 lei cu avertisment, Tribunalul apreciază că susținerea acestuia privind netemeinicia și nelegalitatea hotărârii pronunțată de instanța de fond, nu este fondată, întrucât în speță nici nu se pune problema ca pe fondul cauzei să fi fost înlăturată forța probantă de act autentic a actului sancționator în ceea ce privește starea de fapt care a fost expusă în cuprinsul acestuia, dimpotrivă instanța de fond a apreciat corect cu privire la întrunirea elementelor constitutive a abaterii reținute în sarcina petentei, fapt săvârșită de către contravenientă fiind probată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei așa cum de altfel s-a și evidențiat în hotărârea atacată.

Tribunalul constată că instanța de fond în mod temeinic și legal s-a pronunțat în sensul menținerii obligației de plată a sumei de 801,98 lei reprezentând tarif de despăgubire, tarif care a fost achitat de petentă în ACI Vărșand, după cum Tribunalul constată că tot în mod temeinic și legal a apreciat și cu privire la sancțiunea amenzii aplicată în cuantum de 30.000 lei, aplicarea unei sancțiuni pecuniare în cuantum așa mare, fiind o sancțiune prea aspră în raport cu gradul scăzut de pericol social, cu împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, relevant fiind faptul că greutatea totală a încărcăturii se află în limitele prevăzute de lege, aspect care poate fi reținut ca o circumstanță reală în aplicarea sancțiunii, scopul sancțiunii contravenționale putând fi realizat și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului fără aplicarea amenzii contravențională, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social, dând astfel aplicabilitate art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, aplicarea sancțiunii avertisment este o sancțiune suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv în ceea ce o privește pe petentă.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de intimatul CNADN din România, împotriva sentinței civile nr. 638 din 09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21.01.2015.

Președinte Judecător E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

E____ M_____

Red EI./ tehnored. CF/ 4 ex/ 09.02.2015

sent. Judecătoria Chișineu Criș - Fl. M. D______

Se com. int.___________________>-D___ Timișoara - dom proc ales - A___, _______________________

„ pet. int ___________ - A___ I____ (Oarda de Jos), _____________________

2 __________________________>