Plângerea nu este întemeiată.

Potrivit art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula. Prevederile art. 102 alin. 3 din OUG 195/2002 arată că, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Aparatul radar utilizat la constatarea faptei contravenționale a fost verificat metrologic, fiind autorizat să măsoare viteza în regim staționar și de deplasare (fila 27 dosar), iar agentul constatator deține atestatul pentru operarea radarului.

Conform înregistrării video a faptei depuse pe suport DVD, auto înmatriculată sub nr. XXXXXXXX, a fost înregistrată cu o viteză de deplasare de 103 km/h în localitate.

Constatarea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 3.5.1. din ORDINUL nr. 301 din 23 noiembrie 2005, privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, înregistrările efectuate cuprinzând data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autoturismului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Totodată, instanța reține că dispozițiile art. 3.1.1 din Ordinul 301/2005 privind eroarea în măsurarea vitezei, nu pot fi interpretate în favoarea petentului întrucât aceste mențiuni privind erorile înregistrate de cinemometre nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a aparatului ci numai cu ocazia evaluării lui în vederea verificării metrologice, astfel cum s-a reținut în mod constant de către INM.

Jurisprudența CEDO privind aplicabilitatea prezumției de nevinovăție, este de asemenea incidentă în cauză. Astfel, potrivit cauzei Mariu H______ împotriva României (Decizia dată cererii 7034/07 și alte 16 cereri), Curtea a reținut faptul că, sancțiunile prevăzute de Codul rutier roman au un caracter preventiv, punitiv și disuasiv, astfel că garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală, printre care se numără și dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile procedurilor referitoare la contestarea procesului verbal ce au atras sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare sau suspendarea dreptului de a conduce. Aceasta însă nu împiedică statele membre să recunoască existența unei prezumții de legalitate și temeinicie a proceselor verbale, fără de care ar fi imposibilă pedepsirea încălcării legislației rutiere.

Ca atare, instanța trebuie să verifice dacă IPJ a făcut dovada acuzației aduse petentului. Astfel cum s-a arătat mai sus, agentul constatator a respectat prevederile legale în materie, iar fapta a fost înregistrată cu mijloace tehnice verificate metrologic potrivit cărora limita de viteză pe sectorul respectiv de drum era de 50 km/h, astfel, că toate garanțiile prevăzute de lege în materie au fost respectate iar elementele constitutive ale contravenției au fost întrunite. Petentul a avut posibilitatea de a contesta mijloacele de probă ce i-au fost comunicate în timpul derulării prezentei proceduri, astfel că dreptul său la apărare a fost de asemenea respectat.

Împrejurarea potrivit căreia petentul a semnat procesul verbal fără mențiuni/obiecțiuni, faptul că acesta lucrează în respectiva zonă în care s-a constatat fapta, respectiv mențiunea sa din plângere potrivit căreia se afla pe șoseaua de centură a orașului Baia M___, determină în aprecierea instanței faptul că petentul nu a fost în eroare de fapt cu acel prilej (dacă e/nu în localitate) și a încălcat cu știință dispozițiile legale în virtutea cărora a fost sancționat contravențional. Așadar, existența/nu a indicatorului rutier de semnalizare a intrării în localitate, în contextul în care petentul cunoștea împrejurarea că se află în localitatea Baia M___, nu are relevanță din punct de vedere a întrunirii elementelor constitutive ale faptei.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că nu se impune anularea actului atacat.

Din perspectiva individualizării sancțiunilor, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și la apărările formulate în cauză, instanța reține că, că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu pericolul social al faptelor, iar petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări care să atragă diminuarea pericolului social al faptei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul P__ D_____ V_____ solicitând admiterea apelului cu consecința modificării sentinței dată de instanța de fond pentru următoarele motive:

In fapt, prin sentința civila nr. xxxxx/19.12.2014 pronunțata de Judecătoria Baia M___ in dosar nr. XXXXXXXXXXXX mi-a fost respinsa plângerea formulata de către petent împotriva procesului verbal seria xxxxxxx/17.01.2014 întocmit de Agent P__ C_______ din cadrul Inspectoratului Județean de Politie Maramureș - Serviciul Rutier, prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii in cuantum de 765 lei și suspendarea permisului de conducere pentru o perioada de 90 de zile. În motivare, instanța de fond a arătat că petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni și că nu a fost în eroare cu privire la viteza de circulație pe drumul respectiv, având în vedere că acesta cunoaște zona respectiva, lucrând în acea zona a orașului. Această motivare a instanței de fond nu i se pare întemeiată, atâta timp cât și martorul audiat în cauză cât și în adresa de la administratorul drumului, Municipiul Baia M___, au arătat în mod foarte clar că în acea zona nu exista nici un indicator de intrare în localitate.

Se arată că petentul a contestat faptul că nu a depășit limita de viteza așa cum se menționează în procesul verbal atacat, și că limita de viteză pe __________________________ centura a orașului Baia M___, este alta, decât in localitate, acel drum petentul cunoscând că este înafara localității și nu în localitate. Se știe foarte bine că limita de viteza în localitate diferă de cea dinafară localității.

Petentul a susținut faptul că pe drumul pe care a fost surprins cu radarul, nu exista la acea dată nici un indicator din care să rezulte că acel drum se afla în localitate, iar viteza cu care a depășit limita de viteză nu este cea consemnată în procesul verbal. Se arată că susținerile petentului au fost confirmate de martorul audiat și de către administratorul drumului.

Se susține că în procesul verbal de constatare a contravenției s-a arătat faptul că petentul a fost sancționat întrucât a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 103 km/h,pe ______________________ M___, depășind limita de viteza cu 5Skm/h. Se arată că fapta a fost constatată de către aparatul radar montat pe mașina cu nr. MAI xxxxx, aspect pentru care petentul dorește să arate faptul că, după cum rezultă și din înregistrarea depusa la dosar de către pârâtă, în fața petentului au fost înregistrate și alte autovehicule, de diferite tonaje, toate circulând cu viteze cuprinse intre 70-100 km/h. Așadar nu se poate ca toți conducătorii auto să se afle în eroare cu privire la faptul că se afla în localitate și nu pe șoseaua de centura a orașului. Un lucru foarte important este că la aceasta dată pe __________________________ centură, se afla amplasate indicatoare de limitare a vitezei, la 70 km/h.

În ceea ce privește fapta pentru care am fost sancționat arat ca aceasta nu este conforma cu realitatea. Motivele pentru care am atacat procesul verbal le susțin in continuare.

În drept a invocat dispozițiile art. 466 si urm din noul Cod de Procedura Civila si pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.

Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, dar prin reprezentantul său prezent în instanță a solicitat respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală.

Se suusține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din OUG nr. 195/2002, deoarece la data de 17.01.2014 a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în care se afla singur, pe ___________________________ Baia M___, cu viteza de 103 km/h, fiind înregistrat pe aparatul video radar verificat și omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

Analizând apelul formulat prin raportare la prevederile art.480 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în raport de motivele invocate, Tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat.

Contrar susținerilor apelantului hotărârea judecătoriei este temeinică și legală, Tribunalul subscriind întrutotul considerentele ei.

În fapt lucru dovedit cu înregistrarea video radar depusă la dosar, la data de 17.01.2014, petentul a fost surprins și înregistrat conducând auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________________ Baia M___ cu viteza de 103 km/h.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ce nefondat apelul declarat de petentul P__ D_____ V_____, domiciliat în __________________________, nr. 158, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___, jud. Maramureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi, 28.09.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

N___ B________ D____ D____ V______ B__

Red. D.D./12.10.2015

Tehnored. V.B./15.10.2015/4 ex.-

Judecător la fond: S______ T______ N______