R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 506

Ședința publică din 08 aprilie 2015

Instanța constituită din:

Președinte : B____ C_________

Judecători: B_____ I___ D___

Grefier : H____ A___ O___

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de petentul S_______ D______, împotriva sentinței civile nr. 1924 din 09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06.04.2015 și ulterior, mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08.04.2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1924 din 09.05.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S_______ D______ în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție Județean Suceava, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimată la data de 02.11.2013.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 02.11.2013 întocmit de către intimata I____________ de Poliție Județean Suceava, petentul S_______ D______ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile constatându-se că în data de 02.11.2013, ora 07⁴³, în mun. Suceava, _____________________ calitate de conducător auto al autoturismului marca VW Golf cu nr. de circulație provizoriu SV xxxxxx fiind oprit în trafic la ora 07.36 pentru încălcarea normelor de circulație nu a respectat indicațiile și dispozițiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu prin aceea că nu a rămas în autoturism penttru a i se încheia procesul verbal de constatare a contravenției și s-a deplasat la autospeciala de poliție pentru a face presiuni asupra agentului constatator. S-a reținut în procesul verbal menționat că fapta săvârșită de petent reprezintă contravenția prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 02.11.2013 nu a fost semnat de către petent și s-a făcut mențiunea de agentul constatator că petentul refuză să semneze procesul verbal în prezenta martorului asistent B_______ I____ A_______.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 02.11.2013 instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 320 lei și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce a petentului pe o perioadă de 30 de zile aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de care se bucură procesul verbal contestat se impune cu forță superioară. Totodată, atâta timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 02.11.2013, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.

Astfel, cele menționate în procesul verbal sunt susținute de mențiunile agentul constatator din raportul depus la filele 22-23 dosar pe care instanța le apreciază ca fiind reale. Conform raportului agentului constatator în timp ce agentul constatator îi întocmea petentului procesul verbal pentru faptul că a depășit limita de viteză legală, nu avea asupra sa documentele personale și nu a utilizat centura de siguranță petentul a venit la mașina agentului constatator pentru a-l întreba dacă nu poate să treacă cu vederea peste abaterile sale, moment în care agentul constatator i-a solicitat petentului să se ducă la mașina sa până când întocmește procesul verbal. De asemenea, conform aceluiași raport petentul l-a întrebat pe agent câte puncte îi dă, iar la auzul răspunsului petentul i-a precizat agentului “fac ceva pe punctele tale” și a izbit portiera de la mașina agentului. Totodată, agentul arată că i-a solicitat din nou petentului să meargă la mașina sa pentru că altfel îi va fi suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru nerespectarea indicațiilor polițistului rutier, dar petentul i-a menționat că nu merge și că agentul nu îi poate suspenda dreptul de a conduce întrucât nu i-a înmânat permsiul de conducere.

Instanța a constatat că petentul neagă situația de fapt reținută în procesul verbal și menționează că nu a înțeles ce i-a spus agentul constator în momentul în care a plecat de la mașina lui și vâzând că timpul trece s-a deplasat la agentul constatator pentru a-l întreba dacă mai durează mult și care sunt consecințele pentru abaterile sale moment în care agentul i-a spus că a mai săvârșit o contravenție și anume nu a respectat dispozițiile agentului de poliție aflat în exercițiul funcțiunii.

Din probatoriul administrat instanța a reținut că petentul nu a probat în niciun mod susținerile sale și mai mult în fața instanței prin apărător a renunțat la proba cu martorul B_______ I____, martorul asitent care a semnat procesul verbal.

Instanța a apreciat că este neîntemeiată susținerea petnetului în sensul că agentul constatator i-a înscenat faptul că nu i-a respectat indicațiile în condițiile în care este contrazisă de mențiunuile din procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 02.11.2013 și de raportul agentului constatator. Mai mult, este greu de crezut susținerea petentului în sesul că nu a înțeles ce i-a spus agentul constatator și de aceea s-a dus la mașina agentului constatator în condițiile în care este unanim cunoscut de către orice șofer că în momentul în care agenții de poliție solicită actele adresează conducătorului auto și solicitarea de a rămâne în mașină. De asemenea, versiunea petentului nu este una credibilă în condițiile în care agentul constatator nu ar fi avut niciun motiv să-i însceneze petentului faptul că nu i-a respectat dispozițiile.

În același timp, față de susținerile petentului instanța a arătat că reiese în mod clar din cuprinsul procesului verbal care dispoziție a agentului constatator nu a fost respectată de către petent, respective aceea de a rămâne în autoturism pentru a i se încheia procesul verbal de constatare a contravenției. De asemenea, instanța a arătat că fapta săvârșită de petent a fost constatată direct de agentul constatator nefiind necesară, conform dispozițiilor legale, proba cu înregistrarea video pentru dovedirea acesteia.

În consecință, cu toate că petentul a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța a apreciat că petentul S_______ D______ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

Instanța a apreciat că este necesară păstrarea sancțiunii amenzii pentru ca petentul să înțeleagă gravitatea faptei pe care a săvârsit-o și pentru a preveni ca acesta să săvârșească astfel de fapte pe viitor. Instanța a avut în vedere faptul că atitudinea petentului nu a fost una de regret și de conștientizare a faptei sale, precum și faptul că petentul a încercat să inducă în eroare instanța de judecată prin prezentarea unei situații de fapt diferită de cea reală.

De asemneea, față de cele arătate, instanța a apreciat că nu se impune înlăturarea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile sancțiunea menționată este necesară pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic. În ceea ce privește susținerile petentului în sensul că își câștigă existența ca șofer acestea nu au fost probate, și chiar dacă ar fi fost așa acest lucru nu îi permite petentului să aibă o atitudine necorespunzătoare și sfidătoare la adresa agentului de poliție și să aștepte să nu fie trasă la răspundere pentru faptele sale.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S_______ D______, cu motivarea că instanța de fond nu se bazează pe probe pertinente și utile, principala dovadă a vinovăției constituind-o procesul – verbal de contravenție și raportul agentului constator, care în opinia sa nu poate fi considerat probă în accepțiunea legii, întrucât este o mărturie extrajudiciară, neautentică.

În temeiul dispozițiilor art. 477 Cod procedură civilă solicită admiterea apelului, rejudecarea fondului și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale formulate și anularea procesului verbal de contravenție.

În drept și-a a invocat dispozițiile art. 466, 477 Cod procedură civilă, art. 5, 21, 33, 34 din OG 2/2001, art. 100 alin.3 lit. f din OUG 195/2002.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de cu motivarea că susținerile din apelul formulat sunt nefondate, hotărârea atacată este temeinică și legală având în vedere că instanța de fond a analizat și s-a pronunțat motivat, sub toate aspectele, în baza probatoriului administrat în cauză, pronunțând o soluție temeinică și legală, confirmând astfel constatarea poliției.

În cauză fiind vorba despre o constatare directă a agentului constatator, nu există nicio îndoială că faptele constatate și consemnate în procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea.

Mai arată că actul de constatare în cauză beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care este un mijloc de probă suficient, sarcina probei contrare revenind petentului, care prin orice mijloc de probă poate face dovada că cele constatate de către agentul constatator nu corespund adevăratei situații de fapt.

Pe cale de consecință solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate și implicit a procesului verbal de contravenție cu sancțiunile aplicate.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 02.11.2013 întocmit de către intimata I____________ de Poliție Județean Suceava, petentul S_______ D______ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile constatându-se că în data de 02.11.2013, ora 07⁴³, în mun. Suceava, _____________________ calitate de conducător auto al autoturismului marca VW Golf cu nr. de circulație provizoriu SV xxxxxx fiind oprit în trafic la ora 07.36 pentru încălcarea normelor de circulație nu a respectat indicațiile și dispozițiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu prin aceea că nu a rămas în autoturism penttru a i se încheia procesul verbal de constatare a contravenției și s-a deplasat la autospeciala de poliție pentru a face presiuni asupra agentului constatator. S-a reținut în procesul verbal menționat că fapta săvârșită de petent reprezintă contravenția prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002.

În raportul agentului constatator din 21.12.2013, se reține că petentul a fost înregistrat de aparatul radar marca Autovision montat pe autospeciala MAI- xxxxx, circulând cu autoturismul VW GOLF VARIANT cu nr. de circulație provizorie SV xxxxxx cu viteza de 76 km/h unde limita maximă de viteză este de 50 km/h și, în timp ce îi încheia proces-verbal pentru încălcarea normelor de circulație, acesta nu a respectat indicațiile și dispozițiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu prin aceea că nu a rămas în autoturism pentru a i se încheia procesul verbal de constatare a contravenției și s-a deplasat la autospeciala de poliție pentru a face presiuni asupra agentului constatator.

Potrivit art. 17 din O.G nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se poate constata și din oficiu.

Tribunalul constată că fapta nu este suficient descrisă, în sensul că nu se indică în ce mod a încercat petentul să facă presiuni asupra sa și dacă în cele din urmă petentul s-a întors la autoturismul său, motiv pentru care apreciază că nu se poate stabili dacă petentul a săvârșit sau nu contravenția pentru care a fost sancționat.

Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 din C.pr.civilă, va admite apelul, va schimba sentința apelată, va admite plângerea și va anula procesul-verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul, declarat de petentul S_______ D______, cu domiciliul în ______________________, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1924 din 09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în Municipiul Suceava, ________________, județul Suceava.

Schimbă sentința apelată.

Admite plângerea.

Anulează procesul – verbal contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 08 aprilie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B____ C_________ B_____ I___ D___ H____ A___ O___

Red. B.I.D.

Jud. fond. T____ R_____

Tehnored. H.A.

Ex. 2/06.07.2015