Completul compus din:

PREȘEDINTE : V_______ M______ N____

Judecător : S_____ C______

Grefier : I_____ C_____

Pe rol fiind soluționarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulat de apelantul-petent S____ I__ D_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POOLITIE JUDETEAN SATU M___, împotriva Sentinței civile nr.729/28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere la contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, la prima și a doua apelare a cauzei nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- apelul este la primul termen de judecată în urma derulării procedurii administrative;

- procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată, după care;

Președintele completului de judecată, constată că apelul este la primul termen de judecată după derularea procedurii administrative, este corespunzător timbrat, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru termenul de azi.

Considerând apelul lămurit, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 729/28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul S____ I__ D_____ în contradictoriu cu intimatul IPJ SATU M___, ca neîntemeiată, menținând procesul-verbal de contravenție, ________ nr. xxxxxxx/15.07.2014, emis de Serviciul Rutier Satu M___, ca temeinic și legal.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Inițial plângerea a fost înregistrată sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în cadrul Judecătoriei Cluj-N_____, iar prin sentința civilă nr. 86/09.01.2015 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Carei, în acest sens, la data de 20.01.2015 cauza s-a înregistrat sub același nr. de dosar în cadrul Judecătoriei Carei și s-a continuat administrarea probatoriului.

Instanța de fond a constatat că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/15.07.2014, emis Serviciul Rutier Satu M___, a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 810 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006, privind aprobarea ROUG 195/2002 republicată, deoarece în data de 15.07.2014, în jurul orei 13:04, petentul condus autovehiculul marca Audi cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea Acâș din J____ Satu M___ cu o viteză de 103 km/h, depășindu-se viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv ( 50 km/h)- fila 9 dosar, Judecătoria Cluj-N_____.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța a acordat acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În temeiul art. 249 C.pr.civ. „acela care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege” în acest sens fiind și decizia nr. 1927/17.06.2014 a ICCJ.

Petentul nu a administrat nici o probă prin care să fie răsturnată prezumția simplă de legalitate a procesului-verbal de contravenție.

Mai mult, din probatoriul administrat de intimată, respectiv nota explicativă, atestat operator, buletin verificare metrologică, planșe foto și înregistrare CD (filele 1-7 dosar) rezultă cu certitudine că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, iar cele consemnate în acest proces-verbal sunt conforme cu stare de fapt.

Petentul a circulat cu viteza de 103 km/h în localitate, depășind astfel viteza admisă pe acel sector de drum, respectiv 50 km/h, fiind un pericol real atât pentru viața sa, cât și pentru ceilalți participanți la trafic, cu viteza de 103 km, /h petentul efectuând și o manevră de depășire a unui biciclist aflat în deplasare, în momentul în care pe sensul opus, în dreptul acestora se afla în mers, un alt autoturism.

Ca un corolar al celor arătate mai sus, instanța de fond, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 actualizată, raportat și la art. 2 din OG 2/2001 actualizată, precum și art. 16 alin. 2 Constituție (nimeni nu este mai presus de lege), a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal de contravenție, ________ nr. xxxxxxx/15.07.2014, emis de Serviciul Rutier Satu M___, ca temeinic și legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S____ I__ D_____, solicitând instanței de control judiciar ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză sa se dispună schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale astfel cum a fost ea formulată:

- în principal, să se dispună constatarea nulității absolute a procesului

verbal de contravenție,

- în subsidiar anularea procesului verbal de contravenție și pe cale de

consecință exonerarea de la obligația de plata a amenzii în cuantum de 810 Iei și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile,cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de atac,apelantul-petent arată că instanța de fond nu a analizat susținerile privind nerespectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 în încheierea procesului verbal de contravenție atât raportat la ilizibilitatea actului administrativ sancționator cât și a neindicării actului normativ incident,pe care le-a reiterat astfel:

I. În primul rând a precizat că ilizibilitatea aduce o gravă atingere dreptului la apărare, împrejurarea aceasta fiind reținuta preliminar chiar și de către instanța de fond care i-a pus în vedere să depună la dosar o copie lizibilă a procesului verbal contestat; mențiunile agentului constatator cu privire la numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care a fost amplasat aparatul radar,tipul de aparat radar și ______________ sunt ilizibile, de natură a împiedica identificarea cu certitudine a acestora, motiv pentru care instanța de fond nu ar fi putut face o apreciere justă a valabilității înregistrării video atâta timp cât nu se putea stabili cu certitudine numărul de înmatriculare a autospecialei pe care era montat aparatul radar; de asemenea a precizat că și consemnările referitoare la prevederile legale în baza căruia a fost sancționat sunt ilizibile, fiind imposibilitate să formuleze, o apărare completă fața de fapta contravențională imputată.

II. Instanța de fond nu a verificat dacă aparatul radar cu care s-a înregistrat viteza de deplasare era omologat și funcționa cu respectarea prevederilor legale incidente,respectiv Normei de Metrologie Legală NML 021-005,intimata nedepunând la dosar toate înscrisurile doveditoare.

III. Instanța de fond a reținut în mod greșit ca sarcina probei aparținea în mod exclusiv petentului, ignorând principiul aplicării prioritare a dreptului unional privind calificarea dreptului contravențional ca făcând parte din materia penala, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sens in care a fost citată cauza A_____ vs. România.

IV. Instanța de fond nu a făcut o analiză a susținerilor privind marja de eroare a vitezei înregistrate de aparatul radar,conform prevederilor art. 3.1.1. litera b) din Normele Metrologice NML 021 – 05.

In drept a invocat dispozițiile legale la care a făcut referire în cuprinsul cererii de apel.

Prin întâmpinarea formulată (fila 81), intimatul I____________ de Poliție al Județului Satu M___,a solicitat respingerea apelului.

În motivare intimatul arată că fapta contravențională a fost constatată de către agentul constatator cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic.

Din probatoriul depus de I.P.J. Satu M___ (clișee foto, DVD, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar pe numele agentului constatator) rezultă cu certitudine că înregistrarea contravenției pusă în sarcina petentului a fost determinată cu respectarea prevederilor legale.Din clișeele foto anexate și explicațiile agentului constatator rezultă fără nici un dubiu că apelantul a circulat cu viteză peste limita legală.

Ori autoturismul condus de către petent este clar pus în evidență (marcă, număr de înmatriculare, detalii ale autoturismului etc.) conform probatoriului anexat.

Față de gradul de pericol social al faptei comise, intimatul precizează că aceasta nu are un grad de pericol redus (s-a desfășurat pe un drum intens circulat creându-se astfel posibilitatea producerii unui eveniment rutier).

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art. 479 Cod.pr.civ., instanța a apreciat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a interpretat corect probele administrate, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act (Înalta Curte de Casație si Justiție, Decizia XII/19.03.2007 publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 833/05.12.2007).

În speță, petentul-apelant nu a făcut dovada în acest sens, caracterul ilizibil al copiei xerox depusa la dosar fiind înlăturata astfel cum rezultă din exemplarul 2 al procesului verbal ________ nr.xxxxxxx/15.07.2014 (f.18 din dosarul instrumentat de Judecătoria Cluj-N_____).

Conform actului de sancționare contestat,fapta contravenționala reținută în sarcina petentului de a conduce autoturismul marca Audi cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea Acâș din J____ Satu M___ cu o viteză de 103 km/h, depășindu-se viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv ( 50 km/h) a fost înregistrata cu aparatul radar _________ 253 montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, pentru care a fost emis buletinul de verificare metrologică nr.xxxxxxx/16.04.2014 (f.36 din dosarul instanței de fond).

Prin urmare fapta contravenționala a fost constata cu respectarea dispozițiilor art.5 din Norma de Metrologie Legală nr.021-05,există și prezintă elementele actului de sancționare,viteza cu care a fost surprins autoturismul marca Audi cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX,condus de petent in localitate, fiind de 103 km/h,conform planșelor foto și inregistrarii DVD depuse la dosarul de fond (f.32-33,37).

Cât despre marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar -

invocată de către petentul apelant - tribunalul consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2015 rezultă că fiind vorba de erori tolerate,care nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de acest act normativ.

Cu privire la forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, tribunalul arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenție în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialității și pe baza probelor apreciate ca fiind concludente și suficiente, doar astfel fiind exclusă apariția arbitrariului (cauza N____ c. României).Instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În speță, starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul constatărilor personale a agentului constatator ,întemeiate pe valorile de viteză furnizate de aparatul radar,organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal,iar veridicitatea acestora nu pot fi puse sub semnul întrebării în lipsa unor indicii minime că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de partea care contesta actul de sancționare, care susține temeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. O abordare contrara ar lipsi de conținut instituția răspunderii contravenționale și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Prin urmare, constatând că apelul este neîntemeiat, în temeiul art.480 alin.1, art. 453 C.proc.civ., art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, tribunalul va respinge apelul declarat în cauză, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul S____ I__ D_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. Cluj-N_____, __________________, _________________, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POOLITIE JUDETEAN SATU M___, având cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în Satu M___ ______________ nr. 5/A, jud. Satu M___, împotriva Sentinței civile nr. 729/28.05.2015 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi,16 Octombrie 2015.

Red.S..C.- jud./12 .11.2015

Tehnored_LI /12 .11.2015

Ex. 4

______________. cu: S____ I__ D_____ și I____________ DE POOLITIE JUDETEAN SATU M___

Jud.fond: S_______ C_______ A_______