R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

SECȚIA CIVILĂ

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2289 / 2015

Ședința publică din data de 17 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: R____ M__________

Grefier: M________ G______ M_____

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul J____ I___ D____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că a fost executat mandatul de aducere al martorului.

Se constată că intimatul a depus, prin serviciul Registratură, înregistrarea video efectuată cu ocazia săvârșirii faptei reținute în sarcina petentului, pe suport CD.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, incidente de soluționat și probe de administrat, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înreistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 25 februarie 2015, petentul J____ I___ D____, cu domiciliul în mun. A___, _______________________, _________________________________, a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18 februarie 2015 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că ar fi condus cu viteza de 75 km/h pe un sector de drum limitat la 50 km/h, aspect ce nu corespunde adevărului întrucât locul unde a fost oprit în trafic de către reprezentanții intimatului nu era în interiorul unei localități.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7 în localitatea I___, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h. Sub aspectul legalității, intimatul a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001. În ceea ce privește netemeinicia procesului-verbal, a învederat că acesta se bucură de prezumția relativă de adevăr, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care-l contestă, prezumție care nu este în contradicție cu jurisprudența CEDO. Referitor la dovada calificării agentului constatator pentru a utiliza aparatul radar, a arătat că aceasta nu mai este necesară față de dispozițiile Ordinului 167/14 iulie 2009 prin care s-a modificat Ordinul 301/2005 care prevedea această obligativitate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimatul a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator, copia verificării metrologice a aparatului radar, fotografiile realizate cu aparatura din dotare și procesul-verbal de constatare a contravenției.

În baza art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșe fotografice.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18.02.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390,00 lei și avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 și a celei prevăzute de art. 147 alin. 3 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 99 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 reținându-se în sarcina acestuia că în data de 18 februarie 2015 ora 16,37 a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7 în localitatea I___, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h în localitate față de 50 km/h maxim admis și nu și-a verificat instalația de lumini, respectiv faza de întâlnire stânga față nu funcționa.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din planșele foto depuse la dosar nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul a fost surprins în localitate cu viteza de 75 km/h. Astfel, lipsește menționarea coordonatelor GPS din planșele fotografice depuse la dosar astfel că instanța nu poate verifica dacă înregistrarea fost efectuată pe raza vreunei localități.

În ceea ce privește a doua faptă reținută în sarcina contestatorului, instanța va reține că intimatul nu a probat în nici un fel lipsa verificării sistemului de lumini al autoturismului.

Astfel, din probele administrate în cauză, instanța apreciază că există dubii în ceea ce privește existența faptelor și a vinovăției contestatorului, sens în care va face aplicarea principiului in dubio pro reo.

Față de considerentele mai sus expuse urmează ca instanța să admită plângerea dedusă judecății cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal și exonerării petentului de la executarea sancțiunilor aplicate.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petentul J____ I___ D____, cu domiciliul în mun. A___, _______________________, _______________, ________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara și, în consecință:

Anulează procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18.02.2015.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.

Președinte, Grefier,

R____ M__________ M________ G______ M_____

RM/MGM, 4 ex./25.09.2015