ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 702 R

Ședința publică din data de 04 decembrie 2013

Președinte : I___ D____

Judecător : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : C_______ S_______

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul intimat I____________ de S___ pentru Controlul in Transportul Rutier, ISCTR – Regiunea 5, împotriva sentinței civile nr. 446 din 05.09.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

S-a făcut oral referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,se constată că s-a depus la dosar prin Serviciul registratură al instanței la data de 04.12.2013 întâmpinare formulată de intimata petentă ___________________. Văzând că s-a cerut judecata cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Constată că prin Sentința civilă nr. 446 din 05.09.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Chișineu Criș a admis plângerea formulată de petenta ___________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I____________ Teritorial nr. 5 T____ și în consecință a anulat procesul verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxx încheiat de intimat la data de 16.10.2012 și a obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 3.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 5 pct. 18 din HG 69/2012, reținându-se în sarcina contravenientei, faptul că, operatorul de transport rutier nu a transmis Autorității Rutiere Române situația conducătorilor auto angajați, respectiv înscrierea electronică a acestora, de la data intrării în vigoare a OMTI 980/2011, faptă sancționată de art. 8 alin. 1 și alin. 2 lit. a din HG 69/2012, aplicându-i-se petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei – minimul special.

Prima instanță, analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, a constatat că acesta conține toate mențiunile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fără a lipsi mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001, care atrag nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, din starea de fapt prezentată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal nu a rezultat că ar fi întrunite condițiile de existență a ipotezei normei juridice, respectiv că ar fi survenit o modificare în privința conducătorilor auto, această modificare să fie dintre cele vizate de norma juridică (că, spre exemplu, conducătorul auto depistat la controlul efectuat în trafic a fost angajat cu contract de muncă), să fi trecut mai mult de 15 zile de la survenirea acestei situații (ceea ce presupune indicarea în concret a datei angajării) și să nu fi fost transmisă în format electronic intimatei, dimpotrivă, agentul constatator a sancționat o stare de fapt ce nu se regăsește în ipoteza normei juridice analizate și incidente în cauză, mai precis, agentul constatator a sancționat necomunicarea ab initio către ARR a datelor conducătorilor angajați ai petentei, or, această sancționare este complet nelegală câtă vreme textul de lege se referă doar la necomunicarea modificărilor survenite în situația angajaților societății de transport și nicidecum la necomunicarea tuturor datelor angajaților respectivei societăți și, chiar dacă art.5 pct.18 din H.G. 69/2012 a fost redactat lacunar, iar legiuitorul trebuia să acopere și situația necomunicării ab initio a tuturor datelor angajaților unei societăți de transport, instanța nu s-a putut substitui forului legislativ, ci ea a fost obligată să aplice actul normativ așa cum a fost el edictat, și, prin urmare, dacă art.5 pct.18 din H.G. 69/2012 sancționează doar necomunicarea modificărilor survenite în situația angajaților societății de transport, înseamnă că doar fapta de a nu comunica modificările respective este pasibilă de sancționare, orice altă faptă privind transmiterea tuturor datelor unei societăți de transport nu constituie contravenție, iar procesul verbal de contravenție, întocmit în asemenea condiții, este lovit de nulitate.

Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că art. 16 din O.G. nr. 2/2001, prevede printre elementele ce trebuie să le cuprindă procesul verbal contestat „descrierea faptei contravenționale (...) precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”, iar art. 17 din același act normativ sancționează cu nulitatea absolută nedescrierea faptei contravenționale, iar obligativitatea menționării în concret a ipotezei normei juridice ce se susține de către organul constatator a nu fi fost respectată, a rezultat din necesitatea verificării existenței faptei contravenționale săvârșite, prin raportarea stării de fapt concrete la prevederile legale pretins încălcate, și, este evident că, față de maniera în care a fost completat procesul verbal contestat nu s-a putut aprecia asupra existenței faptei contravenționale reținute, asupra pericolului social concret al acesteia, prin raportare la norma juridică pretins încălcată, astfel că, s-a impus constatarea nelegalității acestuia, iar completarea ulterioară a stării de fapt, prin indicarea în cuprinsul întâmpinării a motivului determinant al întocmirii procesului verbal – anume netransmiterea informației referitoare la angajarea conducătorului auto depistat, indicat în procesul verbal, nu a fost în măsură a acoperi nulitatea actului contestat, în aprecierea existenței contravenției, instanța de fond fiind ținută a se raporta la starea de fapt descrisă în cuprinsul actului sancționator.

Concluzionând, prima instanță, analizând legalitatea procesului verbal și constatând nelegalitatea acestuia, a omis a se pronunța cu privire la temeinicia sa, motiv pentru care, în temeiul art.16, art.17 și art.34 din O.G. nr.2/2001, a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție și a obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimatul I____________ de S___ pentru Controlul in Transportul Rutier, ISCTR – Regiunea 5, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și rejudecând cauza pe fond respingerea acțiunii formulate de contravenient ca netemeinică și nelegală, în motivarea recursului a arătat că sentința primei instanțe este criticabilă, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În drept a invocat prevederile art. 299-316 Cod procedură civilă, OG 2/2001, OG 27/2011, OMTI 980/2011și OMTI 1.007/2010, HG 69/2012 și Regulamentul (UE) 1213/2010.

Prin întâmpinare petenta ___________________ a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele conform art.304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxx încheiat de intimat la data de 16.10.2012 s-a reținut că, în sarcina contravenientei, faptul că, operatorul de transport rutier nu a transmis Autorității Rutiere Române situația conducătorilor auto angajați, respectiv înscrierea electronică a acestora, de la data intrării în vigoare a OMTI 980/2011, faptă sancționată de art. 8 alin. 1 și alin. 2 lit. a din HG 69/2012, aplicându-i-se petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei – minimul special.

Recursul este fondat.

Prima instanță a reținut eronat starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a considerat că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenție imputate pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică ca urmare a interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.

În conformitate cu art.133 și art.134 din OMTI nr.980/2011 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe stabilite prin OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere, întreprinderile care efectuează transporturi rutiere în cont propriu și transport rutiere contra cost au obligația să transmită ARR prin completarea unui formular situația conducătorilor auto angajați.

În același timp Regulamentul UE nr.2010/1213 a Comisiei stabilește norme comune privind interconectarea registrelor electronice naționale ale întreprinderilor de transport rutier, regulamentul fiind general obligatoriu aplicându-se direct în statele membre.

Or dincolo de orice îndoială scopul reglementării în materie este acela de asigura o bază de date în ce privește situația conducătorilor auto angajați de întreprinderile rutiere în considerarea importanței deosebite a activității desfășurate de acestea.

Iar conform art.5 pct.18 din HG nr.69/2012 nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării constituie contravenție. Este astfel neechivocă intenția legiutorului ca în urma creării bazei de date la nivel național cu privire la conducătorii auto angajați la operatorii de transport de a avea situația actualizată a acestora iar prevederea raportat la orice modificare în termen de 15 zile are ca situație premisă tocmai baza de date inițială a acestora.

Astfel că interpretarea instanței de fond în sensul că legea specială nu sancționează decât modificarea în situația inițială a conducătorilor auto este eronată în condițiile în care legiuitorul a intenționat crearea unei baza de date cu conducătorii auto prin situația premisă și sancționarea acelor operatori de transport care nu actualizează situația conducătorilor auto pentru ca autoritatea în materie să aibă imaginea fidelă a acestora în considerarea importanței deosebite a activității desfășurate de aceștia.

Din actele de la dosar rezultă că petenta nu s-a conformat acestei obligații și nu a comunicat situația conducătorilor auto angajați, situație constatată de organul constatator prin consultarea bazei de date a ARR iar apărarea că nu era necesară comunicarea situației șoferului care era angajat de mai mult de 15 zile este nefondată tocmai în considerarea celor expuse având în vedere că petenta nu figura în baza de date a ARR cu șoferi înregistrați, aspect care rezultă din înscrisul de la f.18 verso, dosar prima instanță.

De altfel deși susține că nu era necesară comunicarea situației conducătorilor auto angajați petenta a depus conform înscrisului de la f.11 ulterior încheierii procesului verbal de contravenție dovada înregistrării conducătorilor auto în baza de date ARR.

Tribunalul constată astfel că sunt fondate criticile intimatului în sensul că este nefundamentată soluția adoptată de instanța de fond care a stabilit nelegalitatea procesului verbal de contravenție , a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție și a dispus în mod nelegal anularea sancțiunilor aplicate cu respectarea prevederilor din HG nr.69/2012.

Pe cale de consecință, pentru considerentele de mai sus, întrucât se evidențiază motivele de modificare de la art. 304 pct. 9 și art. 304¹ Cod procedură civilă, văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 312 alin. 1 – 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul in Transportul Rutier, ISCTR – Regiunea 5, cu sediul procesual ales în A___, _____________________, județ A___, împotriva sentinței civile nr. 446 din 05.09.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Modifică această hotărâre în tot în sensul că respinge plângerea contravențională a petentei ___________________, cu sediul în comuna Biharia, _____________________, județ Bihor, împotriva procesului verbal de contravenție nr. xxxxxxx din 16.10.2012 încheiat de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul in Transportul Rutier, ISCTR – Regiunea 5, cu sediul procesual ales în A___, _____________________, județ A___, împotriva sentinței civile nr. 446 din 05.09.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Modifică această hotărâre în tot în sensul că respinge plângerea contravențională a petentei ___________________, cu sediul în comuna Biharia, _____________________, județ Bihor, împotriva procesului verbal de contravenție nr. xxxxxxx din 16.10.2012 încheiat de intimat.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2013.

Președinte Judecător Judecător

I___ D____ C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

C_______ S_______

Red I.D.

Tehred.C.S.

2 ex/19.12.2013

Nu se comunică

Primă instanță – N_______ I____