Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 816/A/2015

Ședința publică de la 13 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O___ G_______ P______

JUDECĂTOR C_______ C______ S_______

GREFIER R_____ B______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul M_______ G_______ împotriva Sentinței civile nr. 392/2015 pronunțată de Judecătoria B____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I__ B____ BIROUL RUTIER PV CP NR. xxxxxxx/18.08.2014, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine, au lipsit părțile din prezenta cauză.

Față de lipsa părților din cauza de față, la prima strigare a cauzei, instanța dispune lăsarea dosarului pentru a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, astfel încât părțile să aibă posibilitatea de a fi prezente în instanță la strigarea cauzei.

La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra prezentei cauze de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită.

Instanța constată că apelanta a solicitat în probațiune, prin cererea de apel, proba cu înscrisurile, dar nefiind depuse alte înscrisuri, respinge, în deliberare această solicitare în probațiune.

Față de actele depuse la dosar și față de faptul că nu au mai fost formulate alte cereri, instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față :

I. Obiectul cauzei

Prin ____________.01.2015, pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea formulată de petentul M_______ G_______ în contradictoriu cu intimatul I__ B____ împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/18.08.2014.

II. Considerentele primei instanțe

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

,, Prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 18.08.2014 de către I.P.J. B____ s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 360 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006. S-a reținut în sarcina petentului că în data de 18.08.2014, ora 1450 a condus autovehiculul marca „Ford”, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ municipiul B____ și la trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător cu indicator și marcaj lizibil amplasată în dreptul imobilului „Romtelecom” nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care se angajaseră regulamentar în traversarea străzii, de pe sensul de mers al conducătorului auto, pietonul numindu-se P_____ I_____.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se de asemenea și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenție.

Examinând în acest context cu prioritate legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 15-20 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în ceea ce privește modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un astfel de înscris, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu. Instanța nu poate reține apărarea petentului că fapta nu este suficient descrisă, dat fiind că în procesul-verbal sunt indicate elemente suficiente, chiar dacă succinte pentru determinarea faptei contravenționale reținute în sarcina acestuia.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că deși în lumina jurisprudenței CEDO, procedura contravențională este asimilată celei penale, totuși Convenția nu interzice incidența prezumțiilor câtă vreme, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și o limită rezonabilă până la care pot opera acestea, asigurându-se dreptul la apărare sub toate aspectele. Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, revenindu-i petentului sarcina să răstoarne această prezumție cu caracter relativ.

În acest context, instanța a audiat atât martorii propuși de petent – L____ Carmena și M____ D__, precum și martorul indicat în procesul-verbal ca fiind pietonul căruia nu i s-a acordat prioritate.

Instanța nu va reține depoziția martorei L____ Carmena, dat fiind că nu se coroborează nici cu declarația martorului P_____ I_____, dar nici cu declarația martorului propus de petent, M____ D__. Astfel, martora L____ Carmena a arătat că petentul a oprit înainte de trecerea de pietoni din fața clădirii Romtelecom și a acordat prioritate de trecere pietonilor și abia apoi s-a pus în mișcare, afirmație care este contrazisă de declarațiile celorlalți martori care au învederat instanței că petentul rula deja pe stradă și nu se oprise anterior înaintea trecerii de pietoni.

Din declarația martorului P_____ I_____ a reieșit că acesta se afla împreună cu prietena sa pe sensul de deplasare a petentului, aflându-se pe banda I, în timp ce petentul era pe banda a II-a și pentru că i s-a părut că mașina are viteză s-a oprit și a oprit-o și pe prietena sa pentru a-i da voie petentului să treacă. Și martorul M____ D__ a făcut referire la o fată care a pășit de pe trotuar pe stradă, după care s-a întors, ceea ce formează convingerea instanței că fata respectivă este chiar prietena martorului P_____ I_____, iar întoarcerea acesteia nu poate avea drept cauză decât faptul că nu a fost sigură că petentul îi va acorda prioritate. Mai mult decât atât, acordându-i-se posibilitatea de a formula obiecțiuni, petentul a menționat că „au sărit în fața mașinii” ceea ce presupune că existau pietoni pe trecere, ceea ce înlătură depoziția martorului M____ D__ care a arătat că nu era nici un pieton.

Potrivit art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar prin acordare de prioritate se înțelege, potrivit art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. Câtă vreme, martorul P_____ I_____ a arătat că atitudinea petentului l-a determinat să se oprească, instanța consideră că acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligația de a acorda prioritate, procesul-verbal de contravenție fiind legal și temeinic întocmit.

Instanța nu poate reține apărarea petentului că pietonul s-a oprit în considerarea obligației de a se asigura, prevăzută de art. 72 alin. 3 din O.U.G. nr. 185/2013, dat fiind că pe de o parte, această obligație îi revine pietonului doar atunci când este nevoit să traverseze pe la colțul străzii, în lipsa locurilor specializate și semnalizate corespunzător, iar pe de altă parte nerespectarea acestei obligații nu este sancționată, spre deosebire de nerespectarea obligației conducătorului auto de a acorda prioritate de trecere, care atrage atât sancțiunea amenzii cât și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce în considerarea gradului ridicat de pericol social al acestei contravenții.

Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată. ,,

Împotriva acestei hotărâri, petentul M_______ Gheoghe a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac, iar pe fond admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal.

III. Motivele de apel

Apelantul a criticat sentința primei instanțe, arătând în motivare că prima instanță a înlăturat nefondat declarația martorei L____ Carmena și că a interpretat eronat declarațiile martorilor M____ D__ și P_____ I_____ în sensul că pietonii s-ar fi oprit din traversare deoarece nu li s-ar fi acordat prioritate de trecere la traversare. În realitate, martorul P_____ I_____ a recunoscut nemijlocit că a pătruns pe trecerea de pietoni în timp ce se uita la ecranul telefonului mobil și vorbea cu prietena sa, nefiind deci atent la trafic. În opinia părții, conduita rutieră a pietonului martor și a persoanei care îl însoțea au fost de natură să inducă în eroare pe conducătorul auto, care, s-a trezit în situația de a avea de a face cu pietoni nehotărâți și care nu au continuat traversarea. Prioritatea pietonilor nu trebuie interpretată în sensul unui drept absolut.

Apelul a fost legal timbrat.

IV. Susținerile intimatului

Intimatul I__ B____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

V. Analiza instanței de apel

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx/18.08.2014 apelantul-petent a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în data de 18.08.2014, ora 14⁵⁰ a condus autovehiculul marca „Ford”, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ municipiul B____ și la trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător cu indicator și marcaj lizibil amplasată în dreptul imobilului „Romtelecom” nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care se angajaseră regulamentar în traversarea străzii, de pe sensul de mers al conducătorului auto.

Tribunalul constată în primul rând că nemulțumirile petentului în calea de atac, vizează temeinicia hotărârii judecătorești, în opinia sa prima instanță înlăturând nejustificat declarația martorului propus de el și interpretând eronat declarația martorului P_____ I_____, persoana căreia nu i s-ar fi acordat prioritate la traversare.

Analizând actele dosarului, Tribunalul apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, din declarațiile martorilor audiați, respectiv, declarația martorului asistent P_____ I_____, coroborată cu raportul agentului constatator și parțial cu declarația martorului propus de contestator, M____ D__(cel puțin cu privire la împrejurarea că pe trecere existau pietoni) reieșind că apelantul nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversare pe sensul său de mers.

În ceea ce privește declarația martorului L____ C_____, aceasta este contradictorie și relevă o situație de fapt diferită chiar de cea prezentată de petent în plângere susținând că partea ar fi oprit autoturismul și ar fi acordat prioritate la trecere pietonilor înainte de a ajunge la trecerea aflată în fața clădirii Romtelecom.

Practic nemulțumirile și criticile apelantului gravitează în jurul modului în care prima instanță a procedat la interpretarea probatoriului administrat.

Tribunalul mai reține că deși în materie contravențională în cadrul procesului, cel căruia i se impută săvârșirea unei contravenții beneficiază de o prezumție de nevinovăție, aplicarea acesteia nu înseamnă a anihila în totalitate prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal.

De altfel și Curtea Europeană ( cauza I___ P__ c. României cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), având din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, a stabilit ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. Așadar, Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei si prezumția de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție.

În speță, contravenția reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel tocmai constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal și, în acest context, veridicitatea acestora nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Înlăturarea prezumției de veridicitate nu pe poate realiza printr-o simplă negare a săvârșirii faptei. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Mai mult, în speță s-au administrat și probe care sprijină situația de fapt reținută de agentul constatator.

Față de aceste considerente, reținând că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art.480 C.proc.civ, Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, cererea de apel formulată de apelantul M_______ G_______ CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în mun. B____, ________________________, ____________, jud. B____ împotriva Sentinței civile nr. 392/2015 pronunțată de Judecătoria B____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I__ B____ cu sediul în mun. B____, _______________________. 2, județul B____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2015.

Președinte, O___ G_______ P______		Judecător, C_______ C______ S_______
	Grefier, R_____ B______

Red. Sent. Civ. M__ C_______ D_____

Red./Tehnored. Dec. Civ. C.S./ 27 Octombrie 2015

Tehnored. R.B./4 ex.