Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Apel – Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 10 septembrie 2015

Instanța compusă din:

Președinte - P_______ M_____ M______

Judecător - H________ G___ A____

Grefier - F______ G___________ G______

DECIZIA NR. 6 9 1

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul – petent L______ A_____, în contradictoriu, cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 03.11.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 28.08.2013, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul L______ A_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx/27.08.2014 încheiat de intimat și exonerarea de la plata amenzii aplicate, restituirea plăcuțelor, precum și a certificatului de înmatriculare.

În fapt, a arătat petentul că organele de poliție i-au reținut plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul de înmatriculare ale autoturismului, motivat de faptul că asigurarea auto pe care o avea nu era valabilă, aceasta fiind făcută în România, iar autoturismul fiind înmatriculat în Spania. A mai arătat acesta că societatea de asigurări i-a învederat că polița astfel încheiată este valabilă, motivat de faptul că suntem în Uniunea Europeană. Referitor la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina sa, petentul a precizat că așa a cumpărat autoturismul, învederând totodată că foliile respectiv aveau ștampile omologate la RAR din Spania.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie: proces verbal contestat (fila 5), dovada _________ nr. xxxxxx din care rezultă că acesta nu are drept de circulație (fila 6), chitanța și poliță asigurare (filele 7-8), copie pașaport privind pe numitul O____ N______ (fila 9).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 31.07.2014 intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat, cu toate măsurilor dispuse prin acesta.

În fapt, a arătat intimatul că, în sarcina petentului s-a reținut că la data de 27.08.2013, ora 01.50, a condus autoturismul marca Peugeout cu nr. de înmatriculare 8733-CTK pe raza localității Corni, având aplicate folii pe geamurile laterale spate și lunetă, fără a avea documente de omologare și certificare și fără a avea poliță de asigurare tip „Cartea V____" valabilă pentru autoturismul înmatriculat în Spania.

Relevă intimatul că faptele săvârșite de petent au fost constatate direct de agentul constatator, astfel că, procesul verbal întocmit se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forța probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptelor săvârșite până la proba contrarie.

În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.

În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, intimatul a depus, la dosar: originalul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat (fila 22) și raportul agentului constatator (fila 23).

Petentul a depus la dosar precizări scrise, prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal contestat și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 2720 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

A arătat petentul că în luna iulie 2013 a cumpărat din Spania autoturismul marca Peugeot, pe care l-a adus în România, înstrăinându-l ulterior mamei sale, care urma să îl înmatriculeze în România. La data de 26.07.2013, asigurarea autoturismului a expirat, motiv pentru care mama sa a încheiat polița de asigurare RCA ________/02/X1/SP nr. xxxxxxxxx, poliță valabila de la data de 26.07.2013 până la data de 25.01.2014.

Ulterior, la data de 27.08.2014, învederează petentul că a fost oprit pe raza localității Corni de un agent de poliție, care a considerat că polița de asigurare încheiată cu ASTRA Asigurări nu ar fi una valabilă, motiv pentru care i-au fost reținute plăcuțele și certificatul de înmatriculare. Invocă petentul incidența în cauză a prevederilor art. 48 alin. 1 și ale art. 64 alin. 1 din Legea 136/1995, potrivit cărora poate avea calitatea de subiect activ al contravenției persoana fizica sau juridică care are în proprietate vehicule suspuse înmatriculării, ori în cauză proprietar al autoturismului este mama sa.

Mai susține petentul că, în ceea ce privește poliță de asigurare tip „Cartea V____”, odată cu _____________________ Directivei 2009/103/EO a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009 cade obligativitatea încheierii și controlului disponibilității unui certificat valid "Cartea verde” pentru țările U.E., premisă pentru libera circulație fiind numai valabilitatea unui număr de înmatriculare a mijlocului de transport motorizat, valid pentru țările-membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, printre statele SEE (Spațiul Economic European) pentru care nu este obligatoriu certificatul "Cartea verde" fiind și România. În consecință, autoturismele înmatriculate în statele membre ale Uniunii Europene nu mai au nevoie de „Cartea V____”, pentru a circula în alte state ale Uniunii Europene.

Cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina sa, invocă Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2132/2005, susținând că geamurile laterale din spate si luneta nu sunt esențiale pentru vizibilitatea din interior, când autoturismul este echipat cu oglinzi retrovizoare exterioare pe ambele părți, însă în cazul în care acestea au o transparenta modificată față de cea stabilită prin marcajul de omologare se urmărește ca stratul aplicat ulterior să fie uniform și să nu creeze distorsiuni. Mai mult, modificarea transparenței geamurilor nu se înregistrează în cartea de identitate a autovehiculului, însă atelierele autorizate pot efectua operațiunea de aplicare a foliei colorate, trebuind să elibereze un document privind certificatul de conformitate și licență emisă de Organismul de Certificare Produse al Registrului Auto R____.

Mai arată petentul că este adevărat că autoturismul în cauză are aplicate folii pe geamurile laterale spate și luntetă, însă aplicarea foliilor a fost făcută în Spania, de către fostul proprietar, acestea fiind omologate și marcate corespunzător, au aplicat timbrul de valabilitate și corespund cerințelor prevăzute în Ordinul ministrului nr. 2135/2005.

În subsidiar, a solicitat petentul înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, învederând cuantumul foarte mare al amenzii și situația sa familială.

În dovedire, petentul a depus la doar înscrisuri, reprezentând practică judiciară (filele 32-36).

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința 1480 din 3.11.2014, s-a respins ca nefondată plângerea contravențională.

Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 27.08.2013, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 27.08.2013, în jurul orei 13:50, a condus autoturismul, marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare 8733-CTK, pe raza localității Corni, având aplicate folii pe geamurile laterale spate și lunetă, fără a avea documente de omologare și certificare. Totodată, s-a reținut că acesta nu avea polița de asigurare tip „Cartea V____”, valabilă pentru autoturismul înmatriculat în Spania.

Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, pentru fapta prevăzută de art. 148 pct. 11 din H.G.nr.1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 35 din O.U.G. 195/2002 și cu amendă în cuantum de 2000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 48 din Legea 136/1995.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea ” am asigurarea valabilă plătită în România”.

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001 și că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.

De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului L______ A_____ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile 148 pct. 11 din H.G. 1391/2006, art.102 alin. 1 pct.35 din O.U.G. nr.195/2002, art. 10 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 art. 48 din Legea 136/1995, art. 64 din Legea 136/1995 și ale art. 112 din O.U.G. 195/2002.

Astfel, potrivit art. 148 pct. 11 din H.G.nr.1391/2006, ”se interzice conducătorului să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă”, iar conform art. 102 alin.1 pct. 35 din O.U.G. nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice (...) 35. aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale cu excepția celor omologate și /sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător.

Potrivit art. 10 alin. 1 O.U.G. 195/2002: „(1) este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație”.

Totodată, conform dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 136/1995: (1)persoanele fizice și cele juridice, care dețin autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol: ”(2) persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții: a) posedă documentele internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României; b) numărul de înmatriculare atestă existența asigurării potrivit convenției bilaterale încheiate între Biroul asigurătorilor de autovehicule din România și Biroul asigurătorilor de autovehicule din țara de origine”.

De asemenea, art. 64 din Legea nr. 136/1995 prevede că: „încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

Potrivit art. 112 din O.U.G. 195/2002: „(1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri: (...) s) vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii”; iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol: „(3) în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), o), p), r) și s), odată cu reținerea certificatului de înmatriculare polițistul rutier retrage și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare”.

În ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentului, respectiv fapta prevăzută de art. art. 148 pct. 11 din H.G.nr.1391/2006, instanța de fond a reținut că potrivit Ordinului Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 2132/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor, condițiile de vizibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un autovehicul care circulă pe drumurile publice din România sunt: autovehiculele trebuie echipate cu geamuri ce sunt omologate conform Regulamentului nr. 43 CEE-O__ sau în conformitate cu Directiva 92/22 CEE cu modificările ulterioare, având transparența de min. 75% pentru parbriz și min. 70% pentru luneta și geamurile laterale; marca de omologare conform acestor reglementari, marcă care trebuie să existe pe geamuri, atestă faptul ca inițial acestea au avut transparenta de min. 75% pentru parbriz și min. 70% pentru luneta și geamurile laterale; foliile de protecție aplicate pe geamuri trebuie să fie certificate și marcate corespunzător, iar aplicarea acestora este permisa numai în atelierele autorizate; modificarea transparenței geamurilor nu se înregistrează în cartea de identitate a autovehiculului, însă atelierele autorizate să efectueze operațiunea de aplicare a foliei colorate, trebuie să elibereze un document privind certificatul de conformitate.

Din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 22 din dosar și din raportul agentului constatator din data de 18.07.2014, aflat la fila 23 din dosar, s-a constatat că la data de 27.08.2013, în jurul orei 13:50, petentul a condus autoturismul, marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare 8733-CTK, pe raza localității Corni, având aplicate folii pe geamurile laterale spate și lunetă, fără a avea documente de omologare și certificare.

De altfel, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată, petentul a recunoascut faptul că, în momentul în care a fost oprit de agentul de poliție, autoturismul avea aplicate folii pe geamurile laterale spate și lunetă. Referitor la susținerea petentului în sensul că, aplicarea și omologarea foliilor s-a făcut în Spania de către fostul proprietar, acestea fiind omologate și marcate corespunzător, având aplicat timbrul de valabilitate, și prin urmare corespund cerințelor Ordinului ministrului nr. 2135/2005, Judecătoria a constatat că acesta nu a făcut dovada celor susținute, nedepunând la dosar niciun înscris din care să rezulte că foliile aplicate sunt omologate și certificate corespunzător.

Cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, referitoare la lipsa poliței de asigurare tip „Cartea V____”, Judecătoria a reținut că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea 136/1995, întrucât petentul a intrat în țară cu un autoturism înmatriculat în Spania, aspect ce rezultă atât din procesul verbal de constatare a contravenției contestat, din raportul agentului constatator, cât și din susținerile petentului. Astfel, potrivit acestui articol: ”persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții: a) posedă documentele internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României; b) numărul de înmatriculare atestă existența asigurării potrivit convenției bilaterale încheiate între Biroul asigurătorilor de autovehicule din România și Biroul asigurătorilor de autovehicule din țara de origine”.

Față de aceste dispoziții instanța de fond a apreciat că susținerea petentului în sensul că, nu are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa este neîntemeiată. Astfel, după cum se poate observa alin. 2 al art. 48 din Legea 136/1995, nu face nicio distincție după cum persoana în cauză are sau nu calitatea de proprietar al autoturismului. Mai mult, Judecătoria a reținut că, deși petentul a susținut că proprietarul autoturismului în cauză este mama sa, acesta nu a depus la dosar înscrisuri în dovedirea acestui fapt.

În ceea ce privește invocarea de către petent a faptului că, potrivit Acordului Multilateral pentru România, aprobat de Consiliul Comunităților Europene Directiva nr. 72/166/CEE și Decizia nr. 2007/482/CE, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană s-a dispus eliminarea controlului documentelor privind asigurarea de răspundere civilă „cartea verde”, și prin urmare aceasta nu este obligatorie, Judecătoria a reținut următoarele:

Scopul semnării acestui Acord Multilateral a fost acela de a facilita circulația vehiculelor între statele semnatare, prin eliminarea controlului documentelor privind asigurarea de răspundere civilă „Cartea V____”, aspect ce rezultă în mod expres atât din Decizia 2007/482/CE, cât și din art. 2 alin. 1 din Directiva 72/166/CEE. În urma modificării conținutului art. 2 alin. 1 din Directiva nr. 72/166/CEE prin Directiva 2005/14/CE, s-a revenit într-o oarecare măsură asupra problemei verificării documentelor de asigurare, arătându-se că se permite totuși verificarea acestora, dar nu în mod discriminatoriu și nu în cadrul unor controale care să vizeze în mod special aceste documente.

Mai mult decât atât, a reținut instanța că, în paralel cu eliminarea verificării sistematice a controlului documentelor de asigurare, obligativitatea încheierii asigurării s-a menținut, fiind prevăzută în mod expres în art. 3 al Directivei 72/166/CEE. În baza unei prime unice de asigurare, asigurătorii sunt obligați să preia răspunderea asiguraților lor pe tot teritoriul Spațiului Economic European (art. 2 din Directiva 90/232/CEE modificată).

Într-adevăr, prin emiterea Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului au fost abrogate Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE, 90/232/CEE, 2000/26/CE și 2005/14/CE. Astfel, odata cu adoptarea acestei directivei europene polita de asigurare a dobandit în mod obligatoriu și rol de poliță ”Cartea V____„, ceea ce înseamnă că asigurații sunt protejați și pentru răspunderea civilă în cazul accidentelor produse din culpă și în afara granițelor tării unde și-au făcut asigurarea.

În consecință, chiar dacă nu mai este prevăzută și obligația deținerii unei polițe de asigurare tip „Cartea V____”, există totuși obligativitatea deținerii unei asigurări obligatorii de "Răspundere Civilă Auto".

În Directiva 2009/103/EU a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 se prevede explicit regula că la plata unei prime unitare de asigurare pentru asigurarea obligatorie de "Răspundere Civilă Auto" în oricare țară membră (în speță polița eliberată de asigurător în Spania – țară membră), la utilizarea mijlocului de transport motorizat asigurat, polița are validitate pentru întregul termen din contract și pe tot teritoriul Comunității, inclusiv și fiecare perioadă în care mijlocul de transport rezidează în altă țară-membră în perioada termenului de acțiune a contractului de asigurare.

Totodată, a reținut Judecătoria că, potrivit dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea 136/1995, persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, dacă posedă documentele internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României.

Prin urmare, pentru un autoturism înmatriculat în alt stat, nu există posibilitatea asigurării obligatorii RCA în România, în aceste cazuri asigurările RCA încheiate în România, nu au nicio valoare în situația producerii unui accident, ele fiind chiar ilegale.

În cauza de față, Judecătoria a reținut că, petentul nu a făcut dovada deținerii unor documente internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României, respectiv deținerea unei polițe de asigurare eliberată de o societate de asigurare din Spania, țară unde este înmatriculat autoturismul. Mai mult, în ceea ce privește polița de asigurare depusă la dosar de către petent, s-a reținut că aceasta este pe numele mamei sale, în cauză nefăcându-se dovada calității de proprietar a acesteia și, în plus, polița de asigurare nu conține numărul de înmatriculare al autoturismului.

Astfel, față de cele anterior expuse, instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută în cuprinsul actului constatator corespunde adevărului, întrucât din probatoriul administrat, reiese fără niciun dubiu că petentul nu avea polița de asigurare RCA, valabilă pentru autoturismul înmatriculat în Spania.

În consecință, întrucât contravenția contestată de către petent a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petentul, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Astfel, instanța de fond a considerat că petentul L______ A_____ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind restituirea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare al autoturismului nr. 8733-CTK, reținute în baza dovezii _________ nr. xxxxxx din data de 27.08.2013, instanța de fond l-a respins ca inadmisibil, deoarece această măsură nu poate fi dispusă în judecarea unei plângeri contravenționale, ci se face conform unei proceduri administrative, potrivit art. 202 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, potrivit art. 202 alin. 1 din H.G. 1391/2006, „certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare se restituie de către serviciul poliției rutiere care le are în păstrare proprietarului sau utilizatorului vehiculului, la prezentarea de către acesta a dovezii încetării motivelor prin care s-a dispus măsura tehnico-administrativă”.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 2720 lei aplicată petentului pentru contravențiile reținute în sarcina sa, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art. 5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța de fond a constatat că sancțiunile aplicate constând în amendă contravențională în cuantum de 720 lei și respectiv 2000 lei sunt corect individualizate. Instanța a mai reținut că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriilor fapte contravenționale. Mai mult decât atât, petentul nu a propus probe în susținerea plângerii formulate, de natură să combată situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța de fond a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 27.08.2013, așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunile aplicate fiind corect individualizate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel L______ A_____, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție.

În motivarea apelului s-a arătat, pe de o parte, că în mod greșit l-a decăzut din dreptul de a fi audiat martorul S________ D_____ I____ întrucât măsura inițială de anulare a plângerii contravenționale a fost desființată prin admiterea cererii de reexaminare.

Un alt motiv de apel l-a constituit faptul că nu are calitatea de subiect al contravenției prevăzută de art. 48 alin.1 și sancționată de art. 64 din Legea 136/1995 întrucât mama sa are calitatea de proprietar al autoturismului.

Apelantul a mai arătat că, în conformitate cu Directiva 2009/13/EO a fost eliminată obligativitatea încheierii și controlului disponibilității unui certificat valid Carte V____, fiind reglementată explicit regula că la pata unui prime unitare de asigurare pentru asigurare obligatorie de „Răspundere Civilă Auto” în orice țară membră (inclusiv polița eliberată de asigurator în România) polița are validitate pe întregul teritoriul Comunității.

Cu privire la contravenția prevăzută de art. 148 pct. 1 din RA a Ordonanței de Urgență a Guvernului, s-a menționat că autoturismul are aplicate folii de către fostul proprietar în Spania , că foliile sunt omologate și marcate corespunzător, au aplicat timbrul de valabilitate și corespund cerințelor prevăzute în Ordinul 2135/2005.

În finalul acțiunii, s-a solicitat înlocuirea amnezii cu avertisment.

Prin cererea de apel nu s-au solicitat administrarea de probe suplimentare.

Intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la considerentele sentinței primei instanțe, poziția părții adverse și probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:

Într-adevăr, prin Încheierea din 25.06.2014, s-a admis cererea apelantului-petent de repunere în termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 N.C.proc.civ. și s-a admis cererea de reexaminare împotriva Încheierii prin care se anulase, inițial, plângerea contravențională pentru neîndeplinirea obligațiilor puse în cererea petentului (de a plăti taxă de timbru, dea indica dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere și de a depune înscrisuri în copie certificată cu originalul). Tribunalul constată că, prin cererea de reexaminare, apelantul petent indicase ca și martor pe numitul S________ D_____ I____, dar fără a indica care este și teza probatorie. Într-adevăr, ca urmare a repunerii în termenul de 10 zile, petentul nu trebuia decăzut din proba cu acest martor, dar mai departe Tribunalul constată că apelantul nu și-a reiterat în apel cererea de audiere martorului respectiv și nici nu a indicat care ar fi fost teza probatorie (faptele ce pot fi dovedite cu această probă, cum prevede art. 258 alin. 2 C.proc.civ.). Apelul, ca și cale devolutivă de atac, permite administrarea acelor probe care au fost greșit respinse de prima instanță, cu condiția ca o asemenea solicitare să fie făcută prin cererea de apel sau prin întâmpinare (art. 470 lit. d și art. 478 alin. 1 C.proc.Civ). Ori, cum apelantul nu a dorit probe suplimentare în apel, rezultă că dispoziția primei instanțe de a constata partea decăzută din proba cu martori nu i-a produs nici o vătămare procesuală concretă (art. 175 alin. 1 C.proc.civ.), astfel că se va respinge acest motiv de apel.

În ceea ce privește motivul de apel potrivit căruia apelantul nu are calitate de contravenient întrucât autoturismul se află în proprietatea mamei sale, Tribunalul îl va respinge întrucât, în mod judicios, a constatat prima instanță că reclamantul nu a făcut proba acestei afirmații. Pe de altă parte, apelantul a recunoscut atât la fond cât și în apel că a cumpărat, în iulie 2013, autoturismul înmatriculat în Spania, deci și-a recunoscut calitatea de proprietar.

Tribunalul constată că este neîntemeiat și motivul de apel potrivit căruia odată cu _____________________ Directivei 2009/103/EO „cade obligativitatea încheierii și controlului disponibilității unui certificat valid Carte V____”. Dimpotrivă, Directiva 2009/103 reglementează și definește la art. 1 alin. 5 Cartea V____ ca fiind „certificatul internațional de asigurare eliberat în numele unui birou național în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite”. Aceeași Directivă autorizează „controalele nesistematice, care nu au un caracter discriminatoriu și care sunt efectuate în cadrul unui control care nu vizează în mod exclusiv să verifice dacă vehiculul este asigurat (alineatul 6 din Preambulul Directivei). De asemenea, din întreaga reglementare a acestei directive rezultă că această „carte verde” se eliberează de o întreprindere de asigurări națională, care își are sediul pe „teritoriul statului pe care staționează vehicul”, teritoriu care este definit ca fiind „teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuță de înmatriculare, fie că aceasta este permanentă sau temporară”. Ori, în cauza de față, autoturismul apelantului are numere de înmatriculare spaniole astfel că și „cartea verde” trebuia să fie eliberată tot de o întreprindere de asigurare spaniolă. Singura derogare este permisă doar în cazul importului vehiculului pe teritoriul altui stat în vederea înmatriculării într-un alt stat și doar pentru o perioadă scurtă de 30 de zile (alineatul 27 din preambulul Directivei:”Ar trebui luate măsuri pentru facilitarea obținerii unei asigurări care să acopere un vehicul importat dintr-un stat membru în altul, chiar dacă vehiculul nu este încă înmatriculat în statul membru de destinație. Ar trebui acordată o derogare temporară de la norma generală care stabilește statul membru în care se situează riscul. În decursul celor treizeci de zile următoare livrării, punerii la dispoziție sau expedierii vehiculului cumpărătorului, statul membru de destinație ar trebui considerat statul membru în care se situează riscul.).

Ori, apelantul nu se regăsește în această ipoteză întrucât, deși a cumpărat autoturismul în luna iulie 2013 (conform propriilor susțineri), nu a încheiat o asigurare obligatorie care să se încadreze în această categorie (valabilă timp de 30 de zile și în vederea înmatriculării autoturismului în România). Dimpotrivă, polița de asigurare depusă la dosar (fila 8 dosar de fond) este încheiată în disprețul reglementărilor în materia asigurărilor, fiind trecută ca și proprietar o persoană care nu se regăsește în certificatul de înmatriculare al auto (respectiv mama apelantului în condițiile în care în certificatul de înmatriculare spaniol apare numele numitului O____ N______) și fără se menționa numărul de înmatriculare al auto (pentru a se ascunde proveniența spaniolă), polița fiind încheiată direct pentru 6 luni.

Tribunalul constată că în cuprinsul poliței respective s-au prevăzut următoarele: „condițiile contractuale sunt cele prevăzute în Normele privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr. 14/2011. Ori, din ansamblul reglementării cuprinsă în acest Ordin și în special din prevederile art. 19 („Asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioadă determinată:a) anual ori semestrial, pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în România, după caz; b) pe perioada de valabilitate a autorizației provizorii de circulație, pentru vehiculele care se înmatriculează sau se înregistrează provizoriu;c) pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 15 luni; d) pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietății, dovedită cu documente justificative, pentru vehicule înmatriculate/înregistrate în alte state membre, pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării/înregistrării în România;e) pe perioade de câte o lună, dar nu mai mult de 3 luni, pentru vehicule înmatriculate/înregistrate în state terțe, pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării/înregistrării în România.”) rezultă nelegalitatea poliției de asigurare depusă de apelant ca dovadă a faptului că era asigurat.

Nici motivul de apel potrivit căruia autoturismul avea folii aplicate pe lunetă și pe geamurile laterale în conformitate cu prevederile spaniole nu au fost în nici un fel probate, motiv pentru care, în mod corect, a respins prima instanță plângerea contravențională.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, Tribunalul consideră că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 21 din OG 2/2001 când a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii cu avertisment. De altfel, aserțiunile apelantului (că ar întâmpina dificultăți în întreținerea sa și a familiei) nu au fost nicicum probate.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 480 C.proc.civ., se va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – petent L______ A_____, cu domiciliul în _________________________, județul B_______, în contradictoriu, cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în municipiul B_______, Bulevardul M____ E_______, nr. 57, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 03.11.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 10 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

P_______ M_____ M______ H________ G___ A____ F______ G.G______

Red. H.G.

Tehnored. HG/FG 4 ex. 28.09.2015

Judecătoria B_______ – judecător Z____ A___ A______

V