DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 130

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2013

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE – R_____ N_______ B___

JUDECĂTOR –C_______ N_____

GREFIER –A______ G___

S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul petent C_____ P___ V_____, cu domiciliul în C________, ________________________, ____________, _____________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 18.11.2013, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C________, cu sediul în C________, __________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde apelantul petent, legitimat cu CI, ________, nr.xxxxxx.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează în probațiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul C_____ P___ V_____ solicită admiterea apelului, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului civil de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 07. Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 13 martie 2013 sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petentul C_____ P___ V_____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 28.02.2013 de I.P.J. C________, solicitând anularea procesul-verbal atacat, iar în subsidiar a solicitat anularea în parte a procesului verbal contestat în sensul anulării sancțiunilor aplicate pentru contravenția constând în neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea marcajului pietonal și înlocuirea cu avertisment a sancțiunii aplicate pentru săvârșirea contravenției constând în fapta de a nu aplica semnele vizibile de începător pe lunetă și parbriz.

În susținerea plângerii petentul a contestat legalitatea procesului verbal arătând că sancțiunea contravențională a amenzii este în mod greșit determinată, respectiv 8 puncte amendă în condițiile în care pentru prima faptă textul încriminator stipulează amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă), iar pentru cea de-a doua faptă se prevede amenda din clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte amendă). invocat pe cale de excepție nulitatea procesului verbal susținând că procesul verbal

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal se arată că într-adevăr erau angajați pietoni în traversare pe marcajul pietonal dar aceștia se aflau în traversarea pe sensul de deplasare opus iar nu pe sensul său de deplasare, iar în ceea ce privește cea de-a doua contravenție se susține că autoturismul fiind condus și de tatăl său, iar în momentul în care s-a urcat în autoturism a uitat să reaplice semnele de începător.

În drept plângerea a fost întemeiată pe disp. Art.192 NCPC, OG 2/2001, OUG 195/2002.

A atașat la plângere copia procesului verbal contestat, a actului de identitate și a carnetului de student

Potrivit dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit.i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petent este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.

La data de 15 iulie 2013 intimatul a formulat întâmpinare în baza art.201 alin.1 și 2 NCPC, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, respectând condițiile de fond și de formă prevăzute de OG nr.2/2001.

A atașat la întâmpinare șapte fotografii radar, copia certificatului de aprobare de model a aparatului radar, atestatul operatorului radar și adresa nr.xxxxxx/16.05.2013 a Serviciului Rutier.

În drept, sunt invocate prevederile OUG nr.195/2002, H.G. 1391/2006, O.G. 2/2001.

În ședința publică din data de 30.09.2013, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, potrivit art.167 C.pr.civ., pentru petent proba cu martorul B_______ M_____, precum și proba cu înregistrarea video având în vedere că din fotografiile depuse la dosar nu se poate stabili cu certitudine dacă pietonii angajați în traversarea regulamentară se aflau sau nu pe sensul de mers pe care circula autoturismul petentului, sens în care a fost emisă către intimat pentru a se înainta la dosar înregistrarea video.

La data de 26.10.2013 cu adresa nr.xxxxx/23.10.2013 intimatul a înaintat la dosarul cauzei spre observare, înregistrarea video pe suport DVD a abaterii reținută în sarcina petentului.

Martorul propus de către petent a fost audiat în ședința publică din data de 18.11.2013, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/18.11.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoriei C________ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 28.02.2013 de intimatul I____________ de Poliție al Județului C________ – Biroul Rutier petentul C_____ P___ V_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 450 lei, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 28.02.2013, ora 14.24, a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare CT xxxxxx în municipiul C________, pe ________________________ ______________ intersecția cu _____________________ la dreapta și nu a acordat prioritate unui grup de pietoni angajați în traversare pe marcajul pietonal din stânga conducătorului auto, precum și pentru fapta de a nu avea aplicate semne vizibile de începător pe lunetă și parbriz. În sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 și sancționată de disp.art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002, precum și a contravenției prev. de art.147 alin.6 din RAOUG 195/2002 și sancționată de art.99 alin.1 pct.12 din OUG 195/2002. În baza art.111 alin.1 lit.c din OUG 195/2002 petentului i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile.

S-a mai reținut în cuprinsul procesului verbal că filmarea s-a înregistrat pe HARD DISK CT036, cu aparatul video radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

De asemenea, s-a prevăzut posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii aplicate, respectiv suma de 225 lei, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de contravenție.

In procesul-verbal de contravenție s-au consemnat obiecțiunile petentului, în sensul ca acesta a declarat „Voi face contestație”. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator si de către petent.

Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, în raport de aspectele formale, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție care se poate constata și din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, a faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.

În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că procesul-verbal este nelegal întocmit întrucât sancțiunea contravențională a amenzii este în mod greșit determinată, respectiv 8 puncte amendă în condițiile în care pentru prima faptă textul încriminator stipulează amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă), iar pentru cea de-a doua faptă se prevede amenda din clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte amendă), instanța a constatat că aceste susțineri sunt neîntemeiate, agentul constatator aplicând pentru fiecare din cele 2 contravenții reținute în sarcina petentului numărul maxim de puncte prevăzute de legiuitor, respectiv 5 puncte amendă pentru prima faptă și 3 puncte amendă pentru cea de-a doua faptă.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, referitor la fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor, instanța a constatat că așa cum rezultă din fotografiile depuse la dosarul cauzei de către intimat și evidențiate la filele 14-20 din dosar, la data de 28.02.2013 ora 14.24, petentul a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare CT xxxxxx și, ajungând în dreptul trecerii de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător pe sensul de mers al petentului.

A reținut prima instanță că, în speță, contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.

În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența CEDO, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția și jurisprudența Curții fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 2 și art. 20 din Constituția României), în care s-a arătat că, și în materie contravențională, sarcina probei săvârșirii faptei aparține acuzării (cauza A_____ contra României, hotărârea C.E.D.O. din 4 oct. 2007, cauza N contra R, decizia C.E.D.O. referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo).

Sub acest aspect, instanța a constatat că intimatul a depus la dosarul cauzei: planșe fotografice, atestatul operatorului R____ agent T_______ L________, certificat de aprobare model nr.012/13.03.2009.

Prin plângerea formulată petentul a negat săvârșirea primei fapte contravenționale reținute în sarcina sa, susținând că pe sensul său de mers, respectiv Piața Tomis 3 – Delfinariu, nu era angajat în traversare petrecerea de pietoni nici un pieton, pietoni angajați în traversare se aflau pe celălalt sens de mers dintre direcția Delfinariu – Piața Tomis 3.

Susținerea petentului a fost reiterată și de martorul audiat în cauză B_______ M_____, însă declarația martorului nu se coroborează cu nici una din probele din dosar respectiv cu planșele foto și mai ales cu înregistrarea video pe suport DVD a abaterii filmate cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, astfel încât instanța consideră subiectivă declarația acestui martor.

Din planșele foto și din înregistrarea video se observă că în momentul în care autoturismul condus de petent se afla lângă trecerea de pietoni, pietonii se aflau pe trecerea de pietoni pe banda a III-a de circulație, pe sensul de mers al petentului Astfel, susținerea petentului potrivit căreia nu era nici un pieton angajat în traversarea străzii prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător, este contrazisă de fotografiile și de înregistrarea video depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, respectiv fapta contravenientului de a nu avea aplicate semne vizibile de începător pe lunetă și parbriz, prima instanță a reținut că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, săvârșirea faptei rezultând din procesul verbal de contravenție coroborat cu faptul că petentul chiar în plângerea contravențională formulată nu a contestat săvârșirea acestei fapte contravenționale, recunoscând că nu avea aplicate semnele de începător, întrucât autoturismul fiind folosit și de tatăl său, acesta le îndepărtează când conduce autoturismul.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a constatat că în speță nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, întrucât din circumstanțele reale ale comiterii faptei, raportat la gradul de pericol concret pe care-l prezintă fapta săvârșită, ținând cont și de urmările care s-ar fi putut, sens în care instanța apreciază că scopul preventiv și educativ instituit de legiuitor prin stabilirea amenzilor contravenționale, nu poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni cu avertismentul, astfel încât, se impune aplicarea unei sancțiuni a amenzii contravenționale în limitele prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul-petent arată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, în conditiile în care erau într-adevăr angajați în traversare pietoni pe marcajul pietonal indicat în procesul-verbal de contravenție dar aceștia se aflau în traversarea marcajului de pe sensul de deplasare Delfinariu-Piața Tomis 3 și nu pe sensul său de deplasare Piața Tomis 3-Delfinariu.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, petentul a arătat că până în prezent nu a mai fost sancționat contravențional, este student, nu are surse proprii de întreținere, respectiv nu a urmărit și nici măcar acceptat producerea unei stări de pericol pentru siguranța rutieră prin neaplicarea semnelor vizibile de începător sau neacordarea priorității pietonilor aflați în traversare pe marcajul pietonal.

Intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.

În ședința publică din 07.04.2014, instanța a calificat calea de atac ca fiind apel.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a dispozițiilor art.466 și art. 477 alin.1 NCPC., Tribunalul constată nefondat apelul, în considerarea următoarelor:

În cauză, petentul OMOCEA V_______ R_____ a fost sancționat prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din 28.02.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 și sancționată de disp.art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002, precum și a contravenției prev. de art.147 alin.6 din RAOUG 195/2002 și sancționată de art.99 alin.1 pct.12 din OUG 195/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că la data de 28.02.2013, ora 14.24, a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare CT xxxxxx în municipiul C________, pe ________________________ ______________ intersecția cu _____________________ la dreapta și nu a acordat prioritate unui grup de pietoni angajați în traversare pe marcajul pietonal din stânga conducătorului auto, precum și pentru fapta de a nu avea aplicate semne vizibile de începător pe lunetă și parbriz.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea „Voi face contestație.

Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, aplicabil în speță prin prisma art. 109 alin. (9) din OUG nr. 195/2002, – instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiuni (...).

Analizând formal procesul-verbal contestat, instanța de control judiciar reține că în mod corect s-a constatat de prima instanță că acesta respectă dispozitiile OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește motivul de apel constând în greșita reținere de către judecătorul fondului a situației de fapt, prin prisma modului greșit de apreciere a probelor, se observă că susținerile petentului din plângerea contravențională au fost în mod judicios analizate de prima instanță.

Astfel, se constată că în mod corect instanța de fond, analizând susținerile petentului din plângere și coroborând probele administrate, a apreciat că fapta reținută în procesul verbal de contravenție este dovedită de planșele fotografice, înregistrarea video pe suport DVD a abaterii filmate cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, atestatul operatorului R____ agent T_______ L________, certificat de aprobare model nr.012/13.03.2009.

De asemenea, se constată că instanța a apreciat în mod corect asupra valorii probatorii a înregistrării video pe suport DVD a abaterii filmate cu aparatul radar, statuând că în momentul în care autoturismul condus de petent se afla lângă trecerea de pietoni, pietonii se aflau pe trecerea de pietoni pe banda a III-a de circulație, pe sensul de mers al petentului.

În mod corect s-a apreciat, în contextul probator redat mai sus, lipsa de sustinere în plan probator a alegatiei petentului potrivit căreia nu era nici un pieton angajat în traversarea străzii prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător, în conditiile aprecierii ca subiective a declarației martorului propus de petent, ca urmare a necoroborării vădite cu nici una din probele din dosar.

Se reține totodată, în referire la cel de-al doilea motiv de apel, că prima instanță a apreciat corect asupra proporționalității sancțiunilor aplicate cu gradul de pericol social al faptei.

Prin urmare, se constată că în mod judicios prima instantă a apreciat că nu există motive care să conducă la anularea procesului-verbal de contraventie și a respins ca neîntemeiată plangerea contraventionala formulata de petentul C_____ P___ V_____, cu consecinta mentinerii procesului-verbal ca legal si temeinic intocmit.

Față de cele reținute, în temeiul prevederilor 480 alin. 1 NCPC., va fi respins apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul promovat de apelantul petent C_____ P___ V_____, cu domiciliul în C________, ________________________, ____________, _____________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 18.11.2013, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C________, cu sediul în C________, __________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2014.

P_________, Judecator,

R_____ N_______ B___ C_______ N_____

Grefier,

A______ G___

Red.jud.R.N.B

2ex/14.04.2014