ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1199 A

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : M_____ I___

S-a luat în examinare apelul declarat de petentul I____ R___ I___ împotriva sentinței civile nr. 369 din 13.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 369 din 13.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul I____ R___ I___, în contradictoriu cu I____________ Județean de Poliție A___, pentru anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, ________ nr.xxxxxxx/26.02.2015, ca nefondată.

A fost menținut ca legal și temeinic procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/26.02.2015. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 26.02.2015, lucrătorii de poliție din cadrul Politiei Orașului Ineu, au întocmit procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx prin care i-a fost aplicat petentului o amendă în cuantum de 975 lei si 10 puncte-amendă în valoare de 975 lei pentru săvârșirea contravenției descrisă în art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, privind circulație pe drumurile publice.

S-a reținut în sarcina petentului că la data de 26.02.2015, în jurul orei 09.15, acesta a condus auto marca Volkswagen cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 103 km/h pe limită de 50 km/h, cu 53 km/h peste limită.

Se arată că procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent iar la rubrica ,,alte mențiuni” s-a consemnat ca acesta nu are obiecțiuni de făcut.

Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța instanța de fond a apreciat elementele de formă ale procesului-verbal, prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt îndeplinite, inclusiv cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001 respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data și locul săvârșirii faptei, semnătura agentului.

Analizând motivul de nelegalitate invocat de petent și anume indicarea greșită a actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, instanța de fond a constatat că este nefondat întrucât, agentul constatator a indicat în mod corect actul normativ și anume art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002-republicată.

Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, instanța de fond a constatat că și acesta este nefondat deoarece aparatul radar realizează o autotestare la fiecare punere în funcțiune, în lipsa acesteia nefiind posibilă determinarea vitezei de deplasare a autovehiculelor.

Referitor la indicarea greșită a numărului de înmatriculare a autovehiculului în sensul că agentul constatator a trecut în procesul verbal nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în loc de XXXXXXXXX, instanța de fond a stabilit că aceasta este o eroare materială ce nu este de natură a antrena anularea procesului-verbal, mai mult din înregistrarea video depusă la dosar de către intimată rezultă, fără echivoc, nr. de înmatriculare al autoturismului.

De asemenea, faptul că agentul constatator a indicat greșit cuantumul sumei reprezentând jumătate din minimul amenzii, a fost apreciat de instanța de fond ca fiind tot o eroare materială ce nu este de natură a antrena anularea procesului-verbal.

Prima instanță a considerat că se impune în același timp respingerea și a motivului că nu s-a menționat în cuprinsul procesului-verbal dacă petentul a fost înregistrat cu un aparat tehnic omologat, ca fiind nefondat având în vedere că din lecturarea art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, articol ce prevede elementele obligatorii ale procesului-verbal, se constată că o astfel de mențiune nu este prevăzută, fapt ce duce la concluzia că lipsa nu poate antrena anularea procesului-verbal.

Totodată, instanța de fond a apreciat că nu poate fi primit nici motivul referitor la nemenționarea modului în care s-a făcut înregistrarea, în mișcare sau staționare, ca nefondat, reținând că potrivit buletinului de verificare metrologică nr.xxxxxxx/24.03.2014 rezultă că aparatul radar măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, prima instanță raportând criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 pe dispozițiile legale în baza cărora a fost sancționat petentul, a apreciat că sancțiunea aplicată de către agentul constatator a fost corect individualizată și direct proporțională cu gravitatea faptei săvârșite de acesta, respectând întru-totul criteriile prevăzute de textul de lege menționat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul I____ R___ I___ solicitând în temeiul disp. art. 466 și urm. Cod procedură civilă, admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii formulate și anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr- xxxxxxx din 26.02.2015; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, apelantul petent a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că apărările formulate sunt neîntemeiate și că procesului-verbal i se recunoaște valoarea probatorie, raportat la dispozițiile C.E.D.O.

A susținut petentul că cele reținute în procesul verbal de agentul constatator nu corespund realității și nu reprezintă o contravenție astfel cum a fost reținută și sancționată, întrucât agentul constată în mod greșit fapta contravențională ca fiind depășirea cu mai mult de 50 Km/h a vitezei admise pe sectorul de drum, în condițiile în care susține că era în afara localității, încadrând greșit fapta.

Cu privire la faptul că a fost înregistrat cu viteza de 103 Km/h a obiectat, motivând că este imposibil să aibă această viteză și că înregistrarea s-a făcut în condiții de ceață, astfel că măsurătorile nu poate constitui probă conform art.4.4 din Norma metodologică legală NML 021-05.

În apărare, cu privire la nelegalitate, petentul solicită a se constata nulitatea absolută a procesului-verbal, ca urmare a aplicării disp.art.16 din OG nr.2/2001 și anume indicarea greșită a actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, mai mult, susține că întocmirea procesului verbal cu nerespectarea cerințelor prevăzute de lege atrage nulitatea absolută a actului sancționator.

De asemenea petentul a făcut trimitere la Ordinul nr.301 din 23.11.2005 actualizat privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) (actualizat până la data de 6.08.2009” care la punctul 3 menționează cerințele metrologice și tehnice, cerințe metrologice și erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei cu descrierea pe larg a acestor aspecte.

Totodată, susține în cuprinsul procesului-verbal s-au făcut mențiuni despre sancțiunea principală aplicată și despre măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, însă precizându-se un alt număr de înmatriculare, iar autoturismul mamei sale are număr de înmatriculare XXXXXXXXX, conform actelor atașate, fiind astfel imposibil să fi fost înregistrat cu viteza menționată și cu autoturismul menționat de agentul constatator.

A arătat petentul că agentul constatator a indicat greșit cuantumul sumei reprezentând jumătate din minimul amenzii, fiind astfel vătămat fără a putea achita jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore prevăzut de lege, de asemenea că nu s-a menționat în procesul verbal dacă a fost înregistrat cu un aparat tehnic omologat, respectiv aparatul radar din dotarea autospecialei MAI și pe ce suport hard disk și dacă agentul constatator avea calitatea de polițist rutier, dacă înregistrarea s-a făcut în mișcare sau în staționare.

Consideră petentul că o astfel de aplicare aleatorie a dispozițiilor imperative ale legii duce la imposibilitatea pentru petent de a obține analizarea de către o instanță de judecată a sancțiunilor aplicate, situație de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din CEDO, care impune accesul la o instanță.

Petentul a invocat prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 referitor la criteriile de individualizare a sancțiunii și la prezumția de nevinovăție care potrivit jurisprudenței C.E.D.O. privind procedura contravențională, este asimilată unei proceduri penale, iar prezumția de nevinovăție trebuie respectată, instanța europeană reținând că este incompatibilă cu garanțiile oferite de atr.6 CEDO obligația stabilită în sarcina petentului de a-și dovedi propria nevinovăție.

În acest context, a arătat petentul că în măsura în care procesul-verbal nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal, fără a încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din C.E.D.O.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea apelului formulat de către petent ca fiind netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.

A susținut intimatul că procesul verbal contestat este legal, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, petentului nefiindu-i cauzată nicio vătămare care potrivit art. 105 Cod procedură civilă să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

A precizat intimatul că agentul constatator nu a greșit cuantumul sumei reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege, întrucât fapta săvârșită de către petent este sancționată de art. 102, cuantumul amenzilor prevăzute de acest articol fiind corespunzător clasei IV de amenzi, de la 9 la 20 de puncte amendă conform art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că minimul trecut în procesul-verbal de contravenție reprezintă jumătate din 9 puncte de amendă, respectiv 97,5 * 9/2 = 438,75.

A susținut intimatul că aparatul radar cu ajutorul căruia a fost înregistrată abaterea a fost verificat metrologic, eliberându-se buletinul care se află depus la dosarul cauzei, iar o dată eliberat buletinul de verificare metrologică, măsurătorile efectuate devin valori legal măsurate și nu mai pot fi puse la îndoială.

În urma verificării cinemometrului de către organul specializat - Biroul Român de Metrologie Legală – după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu mențiunea „admis”, anexat la dosar.

A subliniat de asemenea intimatul, că stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului condus de petent s-a făcut cu ajutorul aparaturii tehnice certificată metrologic, potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri, astfel că starea de fapt a fost corect stabilită și cele consemnate în procesul-verbal corespund realității.

Referitor la principiul in dubio pro reo invocat de petent, intimatul a susținut că acesta nu trebuie interpretat în sensul că există dubiu ori de câte ori se contestă starea de fapt reținută în procesul-verbal, în caz contrar, s-ar înlătura definitiv și discreționar prezumția de legalitate a acestuia.

Prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept proces-verbal de contravenție, nu este contrară disp. art. 6 par. 2 din C.E.D.O. urmând a se analiza de la caz la caz dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ce privește dreptul la apărare al petentului.

Pentru argumentele arătate, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol real pentru siguranța traficului și nu se justifică reindividualizarea sancțiunii aplicate, intimatul a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind temeinică și legală.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Acestea fiind spuse, reține tribunalul că judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probelor administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă.

În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.

Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atât cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv actele de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier și CD-ul cuprinzând înregistrarea video a abaterii săvârșite.

Pe această linie de idei și prin prisma dispozițiilor speciale privind judecata în apel reglementată la art. 479 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, mai reține tribunalul și că instanța de fond a soluționat cu respectarea legii de procedură cererea privind proba testimonială formulată de petent chiar dacă cu o motivare insuficientă potrivit celor ce rezidă din practicaua hotărârii judecătorești pronunțate rezultând însă neîntrunirea cerințelor de la art. 255 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă privitor la aceasta.

Astfel fiind, nu pot fi primite criticile pe care petentul le-a adus sentinței în sensul preconizat de către aceasta și care rezidă din chiar motivele căii de atac ordinare exercitată în cauză atâta timp cât probatoriul administrat în cauză se coroborează inclusiv cu recunoașterea neechivocă a petentului cu privire la fapta contravențională ce i se impută, acesta semnând actul juridic sancționator cu mențiunea expresă că „nu sunt” obiecțiuni de formulat, procedând mai apoi și la semnarea rubricii de înștiințare de plată a amenzii aplicate.

Nu se pune problema, pe de altă parte, ca petentului să-i fi fost înfrântă prezumția de nevinovăție, dimpotrivă prin hotărârea judecătorească pronunțată s-a realizat justul echilibru ce trebuie să existe între aceasta și prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, în fine numai sancțiunea avertismentului nu ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de către legiuitor cu prilejul edictării normelor de drept reținute în mod corect a fi fost încălcate de către petent.

Dimpotrivă, cu temei a subliniat intimatul în apărările la motivele de apel că principiul „in dubiu pro reo” de care se prevalează petentul apelant nu trebuie înțeles în sensul că există dubiu ori de câte ori se contestă starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție atâta timp cât aceasta este dovedită prin probe de către partea care a întocmit actul juridic sancționator.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petentul I____ R___ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în com. Tomesti, _________________, județ Hunedoara și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Reiss C_______, în D___, ___________________, județ Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 369 din 13.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

M_____ I___

Se comunică:

Apelantului I____ R___ I___ - domiciliul procesual ales la cabinet avocat Reiss C_______, în D___, ___________________, județ Hunedoara

Intimatului I____________ de Poliție al Județului A___ - A___, ___________________-21

Red. C.Ș./ 17.12.2015

Tehred. M.I/17.12.2015

4 ex/2 ______________

Prima instanță – U________ A___