Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- apel contencios -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 61/2013

Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ I______

Judecător I____ G_______

Grefier F________ F______ M_____

Pe rol judecarea apelului C_________ administrativ și fiscal formulat de apelanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__. cu sediul în Slatina, __________________, județul O__, împotriva sentinței nr.7296/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat petent C______ DE A_____ G___ V____, cu sediul în Slatina, ______________, nr.33, ___________, _________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care, instanța constatând că dosarul se află în stare de judecată, l-a reținut spre soluționare.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr.7296/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, s-a admis în parte plângerea formulată de petentul C______ de A_____ G___ V____, în contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice Slatina, s-a anulat în parte procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx din data de 26.02.2013, încheiat de intimata, organ constatator, Administratia Finantelor Publice Slatina, în sensul că s-a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment,

S-au pus în vedere petentului ca pe viitor să nu mai săvârșească o altă contravenție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională, în temeiul art. 219 alin. (1) lit. b din OG 92/2003, reținându-se în sarcina sa că nu a depus in termen legal declarația cod 112 din luna decembrie 2012, respectiv pana la data de 25.01.2013,

În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, cuprinzând toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute,

În ceea ce privește susținerile petentului, precum că procesul verbal de contravenție nu cuprinde nr. de legitimatie al agentului constataor, nr. ordinului de servici si nici adresa corecta a petentei, instanța le-a găsit vădit neîntemeiate, dat fiind faptul ca indicarea nr legitimatiei si a ordinului de serviciu sunt prevazute doar pentru a se putea identifica agentul constatator si daca acesta actioneaza in interes de serviciu, astfel neindicarea acestor elemente putând atrage cel mult nulitatea relativă a procesului verbal de contraventie intocmit de agentul constatator, astfel încât petentul trebuie să dovedească prejudiciul ce i s-a cauzat prin aspectele invocate, Or, atâta timp cât petentul nu învederează și nu dovedește un prejudiciu în raport de cele invocate, instanța apreciază că nu se impune, raportat la aceste motive invederate de petent, anularea procesului verbal de contravenție contestat, cu atat mai mult cu cat agentul constatator poate fi identificat prin numele si prenumele inscrise in procesul verbal de contraventie iar daca actiona in interes de serviciu putandu-se verifica prin data si ora inscrise de agentul constator,

Aceeasi este situatia in ceea ce priveste neindicarea corecta a adresei petentei, indicarea acestui element fiind necesara doar pentru identificarea corecta a contravenientului care in situatia discutata poate fi usor identificat prin denumire si celelate date indicate clar de agentul constator, astfel incalcarea sub acest aspect a dispozitiilor art. 16 alin. (6) din OG 2/2001 putand atrage cel mult nulitatea relativa, in masura in care se dovedeste prejudiciul ce i s-ar fi creat petentei prin inscriearea incorecta a adresei acesteia, prejudiciu care in cauza nici nu a fost invocat nici nu a fost probat,

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal:

Potrivit art. 219 alin. (1) lit. b din OG 92/2003, Constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume,

Totodata, potrivit art. 2 din Ordin 1045/2012, Formularul prevăzut la art. 1 se completează și se depune conform instrucțiunilor prevăzute în anexa nr. 7, iar potrivit cu Anexa 7, Declarația se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță; Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate se completează cu ajutorul programului de asistență,

Așadar, potrivit textelor normative enunțate, petentul avea obligația de a depune declaratia cod 112, prin mijloace electronice de transmitere la distanta completată cu ajutorul programului de asistență care în mod evident să poată fi și validată de organul fiscal,

Cum petenta nu a administrat nicio probă din care să reiasă că ar fi depus întocmai declaratia cod 112 în conditiile prevazute de textul normativ enuntat, respectiv prin mijloace electronice de transmitere la distanță și care să poată fi validată de organul fiscal, instanța nu poate reține susținerile petentei în sensul că nu ar fi săvârșit fapta înscrisă în actul de constatare, Simpla depunere a unei declaratii care nu corespunde și nu este completata potrivit formularului și instrucțiunilor aprobate prin Ordin nr. 1045/XXXXXXXXXXXXX, nu poate echivala cu îndeplinirea obligației de depunere a declaratiei cod 112 în formatul si potrivit cu normele in vigoare, fiind necesar ca respectiva declarație sa fie depusa întocmai cu normele in vigoare tocmai pentru ca informațiile înscrise in declarație să poată fi și generate, validate de organul fiscal, acesta fiind de fapt scopul instituirii obligației de depunere a declarației _____________________ electronic, numai în acest fel se poate considera îndeplinită obligația de depunere a declarației 112 cerută de lege,

Declaratia cod 112 cu nr de inregistrare dat de intimata depusa la dosar, nu poate face prin ea însăși, fara a se corobora și cu alte probe, dovada faptului că petenta ar fi depus la organul fiscal declarația potrivit cu normele in vigoare, care să permită generarea informațiilor de către organul fiscal, așa cum cere Ordinul ANAF menționat mai sus, pentru a se reține astfel netemeinicia procesului verbal de contravenție,

De altfel, faptul ca petenta nu a depus declaratia cod 112 in conformitate cu normele ce reglementeaza depunerea acestei declaratii, reiese si din faptul ca dupa ce a depus initial declaratia cod 112, a depus o noua declaratie potrivit cu cele cerute de organul fiscal.

Asadar, instanța de fond a constatat că fapta descrisă în procesul verbal de contravenție este săvârșită de către petenta cum corect s-a reținut de către agentul constatator, însă, la individualizarea sancțiunii va avea în vedere, atât disp.art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, în care se arată că, sancțiunea stabilită de organul sancționator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, cât și prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora, sancțiunea ce se aplică contravenientului trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal,

Astfel, instanța a apreciat că, raportat la persoana contravenientului, la modul și mijloacele de săvârșire, la faptul că petenta nu a urmărit un scop anume (aceasta fiind doar in eroare cu privire la modul de depunere al declaratiei), contravenția astfel săvârșită neavând o urmare insemnata, denotă un pericol social concret de o importanță scăzută,

În acest sens, la individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere si faptul că sancțiunea juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să fie aplicată sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate,

În consecință, instanța de fond a considerat că se impune aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petent, astfel că s-a admis plângerea și s-a dispus înlocuirea amenzii stabilite în sarcina acestuia prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertisment,

Împotriva sentinței a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice O__, prin care solicită admiterea apelului și, în temeiul art. 480 alin. 2 C.p.civ. schimbarea sentinței apelate, în sensul de a respinge plângerea formulată de intimatul petent, ca neîntemeiată.

Susține că instanța de fond în mod eronat a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, întrucât OG nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, republicat, care reprezintă legea specială în raport de OG nr. 2/2001, care reprezintă legea generală în materia contravențiilor, nu prevede această sancțiune.

Astfel, în cazul unui conflict dintre o lege specială și una generală, se va aplica legea specială, care este prioritară față de dispozițiile unei legi generale.

Pentru fapta săvârșită de intimatul petent – nedepunerea declarației cod 112 pentru luna noiembrie 2012, legea specială prevede expres sancționarea acestuia cu amenda.

Consideră că prin maniera cu care a procedat instanța de fond înlocuind amenda contravențională cu avertisment, nu a făcut altceva, decât să încurajeze contribuabilii la săvârșirea de ilegalități și nu să asigure atingerea scopului preventiv educativ al acestora.

Cu privire la motivarea instanței, menționează faptul că însăși contravențiile sunt fapte cu pericol social redus, ceea ce le deosebește de infracțiuni, care prezintă un pericol social sporit. De aici și sancțiunea diferită a unor astfel de fapte, pentru contravenții aplicându-se în principal măsura amenzii contravenționale.

În drept, s-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 și art. 717 C.p.civ.

În conformitate cu art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, pe baza actelor de la dosar.

Intimatul petent la data de 31.10.2013 a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca fiind complet neîntemeiat.

Susține că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că prin nedepunerea în termen a declarației cod 112, nu au urmărit un scop anume, ci doar s-au aflat în eroare cu privire la modul de depunere al declarației, aspect care nu are o urmare însemnată și care „denotă un pericol social concret de o importanță scăzută”.

Având în vedere că aplicarea sancțiunii trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond a decis în mod corect schimbarea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Solicită a se observa că, instanța de fond reținând în mod corect că fapta comisă nu prezintă un pericol social ridicat, nu se urmărea eludarea dispozițiilor legale și că nu a fost comisă cu intenție, aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru prevenirea comiterii contravențiilor, de educare și responsabilizare a persoanelor.

A solicitat judecare a cauzei în lipsă.

Analizând sentința apelată, în raport de motivele invocate, tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:

Intimatul petent a fost sancționat cu amendă contravențională, în temeiul art. 219 alin. (1) lit. b din OG 92/2003, reținându-se în sarcina sa că nu a depus in termen legal declarația cod 112 din luna decembrie 2012, respectiv pana la data de 25.01.2013,

Instanța de fond a apreciat corect că sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat de petentă - amenda în cuantumul de 500 lei este netemeinică și nejustificată având în vedere dispoz. art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 și circumstanțele concrete din cauza dedusă judecății.

Astfel cum s-a menționat și în sentința recurată criteriile pentru aplicarea sancțiunii sunt prev. în dispoz. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

Se constată că legal și temeinic instanța de fond a pronunțat sentința având în vedere aceste criterii raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită-declarația validă fiind depusă la 26.02.2013 și a apreciat ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art.7 din O.G. nr.2/2001.

În baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice O__, cu sediul în Slatina, __________________, județul O__, împotriva sentinței nr.7296/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat petent C______ DE A_____ G___ V____, cu sediul în Slatina, ______________, nr.33, ___________, _________________ , ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2013.

Președinte, G_______ I______		Judecător, I____ G_______
	Grefier, F________ F______ M_____

Red.IG

Tehnored.IM

Jf:C.S__________

Ex.2/16.12.2013