R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A___ I____

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 175/2016

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M_____ N______

GREFIER R___-N______ B__

Pe rol se află judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petenta S.C. F_______ C______ SRL în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _______ 15,nr.xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură al Judecătoriei A___ I____, la data de 21.01.2016 note de ședință din partea petentei.

Fiind primul termen de judecată, instanța constată că, în cauză, s-au făcut verificări potrivit art. 43 C.pr.civ. privind inexistența cazului de incompatibilitate al judecătorului.

Instanța, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 131 alin.1 C.pr.civ., constată că, față de obiectul litigiului dedus judecății și raportat la prevederile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța apreciază durata necesară cercetării prezentului proces la 14 zile.

În deliberare, cu privire la probatoriile solicitate de părți, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ. va încuviința pentru petentă proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar, iar pentru intimată proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar, apreciindu-le admisibile, concludente și utile soluționării cauzei.

Raportat la probele încuviințate în cauză și având în vedere prevederile art. 394 alin. 3 C.pr.civ. instanța se consideră lămurită, închide dezbaterile cauzei și reține cauza în pronunțare.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXX la data de 20.07.2015 pe rolul Judecătoriei A___ I____, petenta _______________________ cu sediul procesual ales în A___ I____, Piața I____ M____ nr. 16/10 jud. A___ a chemat în judecată intimata C_______ Națională de Autostrăzi și drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN cu sediul în București Sector 6, ____________________. 401A solicitând instanței anulare a procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15 iunie 2015 iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În susținerea plângerii contravenționale petenta a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea termenului prevăzut de art. 25 alin. 2 OG 2/2011.

În susținerea plângerii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei copie după procesul verbal de constatare a contravenției (f. 5), împuternicire avocațială (f. 6), chitanța privind plata taxei judiciare de timbru (f. 11).

La data de 07 septembrie 2015 , intimata C_______ Națională de Autostrăzi și drumuri Naționale din România SA – CESTRIN a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și depunând în probațiune: autorizație de control (f. 20), copie fotografia 001802_xxxxxxxxxx_3019343 (f. 21).

Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15 iunie 2015, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, reținându-se în sarcina acesteia că, la data de 20.12.2014, în jurul orelor 19³⁰ , a condus pe DN 7 km. 585+800 m, Nădlac autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX fără a deține rovinietă valabilă.

Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.

Cu privire la cazul de nulitate absolută a procesului verbal invocat prin cererea introductivă respectiv încălcarea art. 25 alin. 2 instanța reține că acesta atrage nulitatea absolută a procesului verbal însă în cauză motivul invocat de către petentă nu este întemeiat. În acest sens, instanța reține faptul că petenta se află în eroare raportând data întocmirii și comunicării procesului verbal la data săvârșirii contravenției. Astfel în cauză, agentul constataor în mod corect a procedat la întocmirea și comunicarea procesului verbal în termenul prevăzut de art. 25 alin. 2 OG 2/2001 respectiv în termen de 30 zile de la data constatării contravenției.

În privința celorlalte elemente care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, leguitorul în cuprinsul art. 17 al aceluiași act normativ a prevăzut, în mod expres, că ”lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”

În privința caracterului imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu instanța apreciează că se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sancționează contravenția, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.

În lumina celor astfel arătate, instanța constată că nulitățile invocată de către petent sunt relative si nu absolute, astfel că, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine în condițiile art. 175 C.pr.civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare deși avea această obligație potrivit art. 249 C__.

Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța reține că, potrivit art. 1 alin. (1) lit. j) și alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, rovinieta reprezintă documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, iar rovinieta valabilă este rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date SIEGMCR a informațiilor privind achitarea tarifului de utilizare pentru vehicule.

Potrivit art. 8 alin (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzii contravenționale aplicabil utilizatorilor în cazul lipsei rovinietei valabile este cuprins între 250-500 lei.

Instanța va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.

Instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, interpretarea dreptului intern și jurisprudența națională consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor planșe foto, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza c. I___ P__ împotriva României pct. 31).

Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza G_______ c. România, , că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.

În primul rând, instanța reține gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum și faptul că dreptul la apărare al petentului a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa și să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.

În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.

În al doilea rând, procesul-verbal de contravenție contestat corespunde cerințelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă și neechivocă.

În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.

Ca urmare, îi revenea acesteia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăției pretinse.

Însă, în cauza de față, petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii formulate vreun mijloc de probă pe care să își întemeieze susținerile, arătând doar că solicită anularea procesului verbal întrucât nu este semnat procesul verbal de constatare a contravenției.

Față de temeinicia aspectelor reținute în cuprinsul procesului verbal, din analiza procesului verbal atacat instanța constată că acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului sau martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.

SIEGMCR reprezintă sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei-sistem informatic ce permite achitarea tarifului de utilizare prin mijloace informatice, gestiunea datelor privind vehiculele cu drept de utilizare, monitorizarea și controlul achitării tarifului de utilizare.

SIEGMCR permite achitarea tarifului de utilizare și emiterea rovinietei, atât prin intermediul terminalelor puse la dispoziția distribuitorilor de către aceasta, cât și prin intermediul unui portal securizat web, dedicat. Distribuitorii sunt cei care încasează tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România și care eliberează rovinietele, respectiv: C.N.A.D.N.R.-S.A., prin direcțiile regionale de drumuri și poduri, secțiile de drumuri naționale, agențiile de control și încasare, precum și alte subunități înființate conform legii; persoane juridice cu care C.N.A.D.N.R. - S.A. a încheiat convenții în acest scop.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, ”constatarea contravențiilor rezultate din neplata rovinietei și aplicarea sancțiunilor se realizează de: a) personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-S.A”

Constatarea contravențiilor se poate face, potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Mijloacele tehnice omologate, parte a SIEGMCR pot fi terminale de interogare a bazei de date a SIEGMCR sau dispozitive omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, care pot fi fixe sau mobile și au rolul de a identifica, în regim static sau dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul identificat.

În cazul contravențiilor constatate prin intermediul mijloacelor tehnice omologate, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.

Potrivit art. 11 alin. (11) și (12) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, în situația în care prin terminalele de interogare nu se poate interoga baza de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un anumit vehicul, agentul constatator va realiza o fotografie a vehiculului și va întocmi un proces-verbal de constatare în care se menționează locul, data, ora efectuării controlului, numărul de înmatriculare al vehiculului și imposibilitatea tehnică de interogare a bazei de date, proces-verbal ce va fi semnat și de conducătorul auto al vehiculului. În acest caz, la reluarea conexiunii cu baza de date, agentul constatator va întocmi un proces-verbal de constatare a contravenției, în cazul în care vehiculul nu deținea rovinieta valabilă la data efectuării controlului.

Instanța reține că la dosarul cauzei s-au depus de către intimată copie lizibilă după fotografia în care se observă fără dubiu numărul de înmatriculare al autovehiculului.

În concluzie, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentului.

Curtea EDO a statuat în mod repetat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, pct. 28, P__ împotriva României pct. 31 precum și A_____ împotriva României pct. 60).

În aceste condiții, instanța va da efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, reținând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal și vinovăția petentului.

Ca urmare, instanța va analiza dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.

Astfel, conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a alegerii autorităților administrației publice locale, și urmările care s-ar fi putut produce, instanța consideră că sancțiunea aplicată corespunde gradului de pericol social al faptei.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, va respinge plângerea formulată de petentă.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta _______________________ cu sediul procesual ales în A___ I____, Piața I____ M____ nr. 16/10 jud. A___ în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN cu sediul în București Sector 6, ____________________. 401A împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15 iunie 2015.

Numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Serviciul Registratură al Judecătoriei A___ I____.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE GREFIER

N______ M_____ IONELBAN R___ N______

Red. N.M.I./Tehnored. B.R.N/11.02.2015/2ex.