Cod ECLI ECLI:RO:TBBNS:2016:007.xxxxxx
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: O____ G_______
JUDECĂTOR: L____ D____ E_______
GREFIER : C_____ C______ A________
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița- Năsăud împotriva sentinței civile nr. 6965/13.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Î.I. G_______ V_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelant consilier juridic P__-O____ A________ care depune delegație de reprezentare, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În procedura verificării din oficiu a competenței, instituită de art. 131 alin. 1 NCPC instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, în baza art. 95 pct. 2 NCPC,cu trimitere la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și comunicat.
Intimata nu a formulat „întâmpinare”.
Se constată că prin cererea de apel nu s-au formulat cereri în probațiune.
Față de disp. art. 238 alin. 1 NCPC, care impun estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului, instanța estimează durata cercetării procesului la prezentul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, tribunalul potrivit art. 244 C. pr. civ., se socotește lămurit și declară cercetarea procesului încheiată, fixând termen pentru dezbaterea fondului în această ședință, conform disp. art. 392 C. pr. civ, și acordă reprezentantului apelantului cuvântul în fond.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și respingerea plângerii contravenționale cu menținerea, ca legal și temeinic, a procesului verbal de contravenție pentru motivele dezvoltate în cererea de apel, apreciind că a probat faptul că s-a prestat muncă în afara prevederilor legale, iar pericolul social este dat și de faptul că aceste fapte nu sunt incluse în cele pentru care se poate achita doar jumătate din amenda aplicată în termen de 48 de ore. Consideră că, toate cele prezentate, coroborate cu celelalte indicii, justifică admiterea apelului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Fiind lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, în baza art. 394 C. pr. civ., tribunalul închide dezbaterile asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că:
Prin sentința civilă nr. 6965/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis în parte, plângerea contravențională formulată de petenta Î.I. G_______ V_____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxxxxx/25.03.2015 încheiat de reprezentanții intimatul I.T.M. BISTRIȚA-NĂSĂUD, în consecință, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției sus amintit, cu sancțiunea „avertisment”, sens în care s-a modificat actul sancționator.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxxxxx/25.03.2015 încheiat de ITM BISTRIȚA-NĂSĂUD, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 10.000 lei, în temeiul art. 260 al. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, pentru încadrarea în muncă a numitului P____ V_______ D____ cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 al. 1 din Legea nr. 53/2003 și cu avertisment, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 4 al. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, pentru neînregistrarea în Revisal a contractului individual de muncă a numitului P____ V_______ D____, în termenul prevăzut de art. 4 al. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011.
Actul sancționator îndeplinește toate cerințele de legalitate prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute (cuprinde mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, faptele săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator).
Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție atacat, probele dosarului nu infirmă starea de fapt reținută în cuprinsul său, dar având în vedere condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, împrejurarea că numitul P____ V_______ D____ avea încheiat un contract individual de muncă dar a fost înregistrat abia în data de 20.03.2015, cu depășirea termenului prevăzut de art. 4 al. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/2011, intrând astfel în legalitate, fără a exista dovezi cu privire la sancționarea sa anterioară pentru fapte similare, instanța a apreciat că amenda aplicată de 10.000 lei pentru această faptă este o sancțiune prea severă, astfel încât în baza art.34 cu raportare la art. 5 și 7 din OG 2/200l, a admis în parte plângerea formulată, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției sus amintit, cu sancțiunea „avertisment”, sens în care s-a modifica actul sancționator.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea plângerii contravenționale formulată de petentă și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal nr.756/25.03.2015, respectiv menținerea cuantumului amenzii.
În motivare, apelanta arată că la dosarul de fond a depus întâmpinare prin care urmărea, în contradictoriu cu intimata, obligarea acesteia la plata amenzii contravenționale, urmare a procesului verbal nr.756/25.03.2015.
În susținerea întâmpinării a administrat scriptul Fișa de identificare pentru numitul P____ V_______ D____ și extras REGES, raportat la data începerii contractului individual de muncă, probe din care a reieșit, fără putință de tăgadă că, II G_______ V_____ a utilizat personal fără forme legale de angajare, cel puțin din 18.03.2015 până la data de 20.03.2015, astfel încât apărarea sa, așa cum a fost formulată în fața instanței de fond, era întemeiată în fapt și în drept, din fișa de identificare rezultând muncă netaxată legal și mai ales inexistența unui contract în formă scrisă încheiat anterior începerii raporturilor de muncă.
Forma scrisă, care în conformitate cu modificărilor art. 16 din Codul muncii, prin legea 40/2011, este obligatorie, fiind impusă pentru validitatea contractului de muncă, formă care până atunci era ad probationem.
Altfel spus lipsa formei scrise atrage sancțiunea inexistentei contractului cu consecințe prevăzute de art. 260 din Codul muncii.
Teza a treia a, aliniatul 1 din art. 16 este clară: "forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului".
Persoana menționează a scris faptul că a negociat norma de lucru, activitatea de muncitor necalificat, dar lucrează fără să fi semnat contract individual de muncă, motiv pentru care s-a finalizat controlul si s-a încheiat procesul verbal de contravenție în data de 25.03.2015, iar petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 10.000 RON, minimul special al amenzii prevăzute de Codul muncii,precum în cazul de față, fiind găsită doar o persoana fără forme legale de muncă.
Obligația încălcată era prevăzută de art. 16 alin. 1, din Legea 53/2003, cu modificări și completări, conform cărora, angajatorul are obligația de a încheia în formă scrisă contract individual de muncă înaintea începerii raporturilor de muncă.
Instanța de fond, apreciind eronat probele, fără a dori să limpezească aceasta cauza, a dispus eronat, ca și cum fapta nu ar fi existat, că starea descrisă în actul constatator nu ar fi fost o vădită contravenție.
Se invocă greșita statuare a instanței de la pagina 3, paragraful ultim, unde instanța a reținut că P____ V_______ D____ avea contract de muncă la data controlului dar a fost înregistrat numai în 20.03.2015 însă fișa de identificare, din 18.03.2015 e limpede „nu am semnat contract de muncă”.
Se mai arată că, ar fi fost corect să fie valorificate probele depuse, în sensul că dacă nu ar fi trecut controlul pe acolo e greu de crezut că s-ar fi întocmit și înregistrat contractul de muncă, să se elucideze ce interval de timp s-a prestat acolo fără forme legale, dacă nu cumva raporturile juridice de muncă legale au fost eludate cu intenție, încălcând un drept fundamental al persoanei, dreptul la negociere corelat cu dreptul de a contracta, așa cum e prevăzut la art. 41 si 42 în Constituția României.
Se menționează că, orice altă declarație, post festum, trebuie să aibă o consistență și o forță probantă derivate din argumente serioase care să arate că starea de fapt ar fi fost alta, ceea ce nu s-a întâmplat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 456-471 si 480 din Noul Cod de procedură civilă, art. 16 din Legea 53/2003, modificată și republicată, art. 21/3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin procesul verbal de contravenție emis de apelant, petenta-intimată Î.I. G_______ V_____ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 și cu sancțiunea avertismentului, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011, reținându-se că a primit la muncă pe numitul P____ V_______ D____, fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și că nu a transmis la ITM N____, în termen legal, registrul general de evidență a salariaților în formă electronică, cuprinzând elementele contractului individual de muncă al angajatului respectiv.
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, statuând totodată în sensul că faptele imputate petentei au fost săvârșite cu vinovăție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate pentru nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea 53/2003, republicată, aspect cu privire la care se referă în fapt criticile apelantului, tribunalul reține că în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentului de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001.
În acest sens, în mod judicios, raportat la împrejurările reținute în considerentele sentinței pe baza probelor administrate în cauză (petenta și-a îndeplinit ulterior obligația încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, intrând astfel în legalitate, fără a exista dovezi cu privire la sancționarea sa anterioară pentru fapte similare), instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.
Totodată, relativ la modalitatea în care instanța fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, tribunalul reține în cadrul acestei analize că nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.
În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei ce a determinat sancționarea petentei, prin urmare, nu s-ar putea susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.
Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenienta se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, materializând chiar intenția de a se conforma acestor reglementări, prin înlăturarea neregularităților.
Prin prisma considerentelor expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 6965/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o menține în întregime.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în mun. Bistrița, ______________ nr. 60-64, jud. Bistrița- Năsăud împotriva sentinței civile nr. 6965/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Î.I. G_______ V_____, cu sediul în mun. Piatra N____, __________________, _____________, jud. N____.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
O____ G_______ L____ D____ E_______ C_____ C______ A________
Red/dact
OG/CCA
08.02.2016/4 ex.
Jud. fond. VV