Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 254/2016

Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ V____

Judecător E____ A____

Grefier C______ M______ C________

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de către petenta _______________________ SRL împotriva sentinței civile n. 1298/11.02.2015 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ICSTR - I____________ TERITORIAL NR 7 - ICJ ARGES, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise și apelul ștampilat și semnat din partea apelantei-petente, atât prin poștă la data de 11.12.2015, cât și prin email la data de 08.12.2015.

Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 411 alin.1 punctul 2 teza a II-a NCPC., nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 20.06.2014, sub nr. XXXXXXXXX/2013, petenta _______________________ SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ De S___ Pentru Controlul In Transportul Rutier - Icstr - I____________ Teritorial Nr. 7 - Icj Arges, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ___________ nr. xxxxxxxx/03.06.2014, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avert03.06.xxxxxx.09.2013 pe DN 7 km 123, loc. Bascov, jud. Argeș, a fost oprit și verificat în trafic autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. XXXXXXXXX, condus de numitul Neamtiu C______ I___, care efectua transport rutier de mărfuri. În urma verificării cartelei tahografice, organul de control a constatat că în perioada 19.05.2014 ora 23:28 – 20.05.2014 ora 03:04 conducătorul auto a efectuat un timp de odihnă zilnică redusă de 3 ore și 36 de minute, prea scurtă cu 5 ore și 24 minute față de 9 ore cât ar fi normal. Față de această constatare a fost întocmit procesul verbal de contravenție contestat, societatea fiind amendată cu 4000 lei. Totodată, petenta învederează instanței că numitul Neamtiu C______ I___ și-a efectuat perioada de odihnă în mod corect, începând o perioadă de odihnă în data de 09.05.2014 ora 07:11 până în data de 19.05.2014 ora 01:04. Conducătorul auto a beneficiat de 10 zile de odihnă, iar în data de 19.05.2014 ora 21:28 acesta a început o nouă perioadă de odihnă de 7 zile până în data de 26.05.2014.

Din descărcările cartelei tahograf nu a rezultat săvârșirea niciunei abateri. Față de lipsa de pericol social al faptei solicită înlocuirea cu avertismentul.

Prin sentința civilă nr. 1298/2015, Judecătoria Pitești a respins plângerea, cu motivarea că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx/03.06.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007 și care se sancționează în baza art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007.

În fapt, s-a reținut că la controlul efectuat în trafic la data de 03.06.2014 a fost oprit ansamblul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. XXXXXXXXX, condus de numitul Neamtiu C______ I___, care efectua activitate de transport de rutier și s-a constatat că în perioada 19.05.2014 ora 23:28 – 20.05.2014 ora 03:04 conducătorul auto a efectuat un timp de odihnă zilnică redusă de 3 ore și 36 de minute, prea scurt cu 5 ore și 24 minute față de 9 ore cât ar fi normal.

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 37/2007 „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: pct. 10. nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult”. Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.

Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

S-a constatat că petentul nu a invocat motive de nelegalitate de natură să atragă sancțiunea nulității relative.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de față, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.

Din raportul contravenții conducători auto (fila 33) rezultat în urma citirii datelor digitale aflate în memoria cartelei tahograf a conducătorului auto Neamtiu C______ I___ a rezulatat că acesta a comis două contravenții la Regulamentul 561/2006 printre care și cea pentru care a fost întocmit procesul verbal contestat. În perioada 19.05.2014 ora 23:28 – 20.05.2014 ora 03:04 conducătorul auto a efectuat un timp de odihnă zilnică redusă de 3 ore și 36 de minute, prea scurtă cu 5 ore și 24 minute față de 9 ore cât ar fi normal.

S-a reținut că deși petenta a învederat instanței că șoferul Neamtiu C______ I___ a efectuat perioada de odihnă prevăzută de lege, din raportul de contravenții conducători auto rezultat în urma descărcării datelor de pe cartela tahograf a rezultat că acesta și-a început perioada de odihnă zilnică prea târziu cu 05 ore și 24 de minute.

Coroborând probele administrate în cauza de față de către intimat, instanța a constatat că situația de fapt reținută în procesul verbal contestat este temeinică, iar prezumția de nevinovăție a petentei este înlăturată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 4000 lei, instanța a constatat că aceasta a fost în mod corect individualizată. Față de actele depuse la dosar și față de situația reținută, nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, deoarece aceasta este orientată spre minimul prevăzut de lege. Având în vedere importanța reglementărilor din domeniul transportului rutier și ținând seama că aplicarea unui avertisment ar putea induce ideea de impunitate a faptelor, instanța nu a considerat necesar a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta pe care a criticat-o pentru următoarele: conducătorul auto aparținând petentei a condus o singură zi, în decurs de o săptămână, zi în care a respectat perioada de odihnă; fapta săvârșită, în situația în care ea există, nu prezintă un pericol social ridicat, astfel că era necesară aplicarea avertismentului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 ncpc, tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a fost învestită cu soluționarea plângerii îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxxx/03.06.2014 pe care, în mod corect, în urma probatoriului administrat a respins-o ca neîntemeiată.

Astfel, și tribunalul, verificând cuprinsul actului atacat aflat la fila 8, dosar fond, reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și urm. din OG 2/2001 R, aspect pe care, de altfel, nici apelanta – petentă nu l-a contestat.

În ceea ce privește situația de fapt, agentul constatator a stabilit că, în perioada 19.05.2014, ora 23:28 – 20.05.2014, ora 03:04, deci, într-un interval de aproximativ 27 de ore, conducătorul auto aparținând apelantei nu a respectat timpul de odihnă zilnică prevăzut de Regulamentul CE 561/2006.

Așadar, sub un prim aspect, reprezentanții intimatului au vizat o perioadă de 27 de ore, așa cum s-a arătat, iar nu de 7 zile, cum, în mod deliberat, petenta – apelantă încearcă să inducă în eroare instanța de judecată prin susținerile din cererea de apel.

Or, pentru această perioadă de condus, în urma analizării diagramei tahograf (f. 33, verso, dosar fond), cu programul de citire și interpretare, aflat la dispoziția intimatului, s-a constatat că șoferul petentei nu a respectat perioada zilnică minimă de odihnă, prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 R (forma în vigoare pentru anul 2014). Certificatele de desfășurare activități depuse la filele 10, 14, dosar fond, ce ar susține varianta apelantei conform cu care același șofer s-ar fi aflat în repaus în perioada verificată, nu pot fi avute în vedere, întrucât, par a fi întocmite pro causa, în lipsa unei înregistrări într-o evidență certificată.

D____ urmare, la dosar nu s-a făcut dovada, de către petentă, a unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul actului atacat, astfel că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției imputată.

Cât privește individualizarea faptei, în sens contrar susținerilor apelantei, tribunalul apreciază că nerespectarea timpilor de odihnă zilnică afectează capacitatea de concentrare, în ceea ce privește activitatea desfășurată, a conducătorilor auto care, astfel, prin manevrele efectuate greșit, pot pune în pericol grav siguranța celorlalți participanți la trafic. În consecință, nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, mai ales că apelanta nu este la prima abatere de la normele legale în materie (f. 32, dosar fond).

D____ urmare, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 480 Ncpc, apelul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de către _______________________ SRL, cu sediul în Sibiu, ______________________, jud. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1298/2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind ISCTR – I____________ TERITORIAL NR. 7, cu sediul în Pitești, _____________________, jud. Argeș, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2016.

EA. 01 februarie 2016/4 ex