Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 900/2015

Ședința publică de la 04 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ O____

Judecător F____ A________

Grefier G___ D______

Pe rol soluționarea apelului formulat de petentul R___ F_____ E____, domiciliat în B____, ________________________ bis, jud. B____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B____, cu sediul în B____, _______________________-10, jud. B____ împotriva sentinței civile nr. 4545 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul R___ F_____ E____, personal, lipsă fiind intimatul IPJ B____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul fiind timbrat, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul apelantului.

Apelantul R___ F_____ E____, având cuvântul, solicită admiterea apelului întrucât motivele invocate în cerere sunt întemeiate, precizând că filmarea la locul comiterii contravenției, respectiv zona Bazar, se face din partea frontală, fiind cunoscută zona unde se parchează mașini paralel cu trecerea de pietoni, aspect care face ca vizibilitatea să fie redusă în angajarea pietonilor pentru traversare, iar filmarea s-a făcut în plan orizontal și se vede doar trecerea de pietoni.

Arată că a încercat să ajute un om, susținând totodată că nu avea de unde să anticipeze că persoana care se deplasa în plan paralel intenționează să pună piciorul pe marcajul pietonal.

Susține, de asemenea, că este vechi în meserie și l-a întrebat pe agentul constatator că dacă era tatăl său în situație, tot așa ar fi procedat, acesta spunându-i că nu însă există o filmare și nu poate face abstracție de aceasta.

Față de cele arătate, solicită admiterea apelului.

T R I B U N A L U L

Asupra prezentului apel:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ la data de 04.09.2014, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul R___ F_____ E____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B____, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.08.2014.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în dimineața zilei de 28.08.2015, ora 08:15, se deplasa către S___ Sporturilor, conducând autoturismul taxi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, iar la 100-150 după magazinul Penny Market din cart. Broșteni a oprit autovehiculul, întrucât a observat o persoană aplecată cu capul pe geamul unui autoturism Cielo.

A mai subliniat petentul că împreună cu alte două persoane a ajutat ca respectiva persoană să fie tranferată pe bancheta din spate a autoturismului marca Cielo, petentul urcându-se la volanul acestuia, cu scopul de a se deplasa către Spitalul de Urgențe B____.

În continuare, petentul a arătat că în dreptul agenției de voiaj de pe _________________________ oprit de un echipaj de poliție rutieră, pe motiv că nu ar fi acordat prioritate pietonilor la trecerea din zona Bazar. Petentul a învederat că în acea zonă autovehiculele sunt parcate paralel cu trecerea de pietoni, iar vizibiltatea este redusă, ceea ce l-a împiedicat să observe pietonii angajați în traversare.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.

În fapt, intimatul a arătat că la data de 28.08.2014, ora 08:22, conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX circula pe _________________. B____, către ____________________ intersecția cu ___________________ acordat prioritate de trecere unui pieton ce se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător prin indicator și marcaj pietonal aplicat în mod vizibil pe carosabil.

Mai departe, intimatul a arătat că abaterea a fost constatată direct de lucrătorul de poliție, dar și înregistrată video cu aparatura de supraveghere a traficului rutier, montată pe autospeciala poliției.

Prima instanță, prin sentința civilă nr.4545/14.04.2015, a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul R___ F_____ E____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B____ și a menținut procesul-verbal de constatare a contravenție ________ nr.xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 28.08.2014, precum și măsurile dispuse prin acesta.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente :

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.08.2014, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului I____________ de Poliție Județean B____, petentul a fost sancționat cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, constând în aceea că la data de 28.08.2014, ora 08:22, conducând autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________. B____, din direcția _____________________________________________________ cu ___________________ acordat prioritate de trecere unui pieton ce se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător prin indicator și marcaj pietonal. De asemenea, petentului i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În ceea ce privește termenul de formulare a plângerii contravenționale, prima instanță a constatat că aceasta a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Conform dispozițiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) coroborat cu art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma de la data săvârșirii presupusei fapte, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea, de către conducătorul de autovehicul, a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

De asemenea, potrivit art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3) din același act normativ.

În ceea ce privește aplicarea garanțiilor conferite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în prezenta cauză, instanța arată că, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ziliberberg c. Moldovei, pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește contravenția aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura contravenției și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției.

Deși contravenția a cărei săvârșire a fost reținută nu este reglementată în domeniul dreptului intern ca fiind de natură “penală”, totuși, reglementările dreptului intern al statului au o valoare relativă, după cum afirmă Curtea în cauza Kadubec c. Slovaciei.

Este, prin urmare, necesar de a examina contravenția prin prisma celorlalte criterii menționate mai sus. Cu privire la natura contravenției reținute în sarcina petentului, instanța arată că norma legală încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup anume care să posede un statut special, toți cetățenii trebuind să respecte normele de drept în materia circulației rutiere (cauza Ozturk c. Germaniei).

Pronunțându-se în acest sens, Curtea a arătat că, în principiu, caracterul general al normelor care reglementează contravenția și scopul pedepselor, cu caracter de prevenire și pedepsire, este suficient pentru a dovedi faptul că o persoană a fost găsită vinovată de săvârșirea unor fapte cu caracter penal în sensul articolului 6 al Convenției (cauza Lauko c. Slovaciei).

Caracterul penal al contravenției este de asemenea dovedit și de severitatea pedepsei aplicate. În acest sens, trebuie notat că deși petentului nu i-a fost aplicată o sancțiune principală pecuniară, acestuia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, ca măsură complementară, îngrădire care este sufiecient de severă pentru a justifica reținerea caracterului penal al faptei.

Față de cele reținute mai sus, ținând cont de criteriile stabilite de Curtea Europeană, prima instanță a constatat că acuzația adusă petentului este o acuzație în materie penală în sensul Convenției, motiv pentru care acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, prima instanță a constatat că acesta cuprinde mențiunile obligatorii referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Prima instanță a mai constatat că fapta a fost descrisă în mod corespunzător, fiind prezentate suficiente elemente care să permită a se aprecia asupra modalității de săvârșire și gravității faptei.

Mai departe, din analiza materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată.

Mai departe, prima instanță a reținut că, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele H______ și alții c. României și N_______ G_______ c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Cu toate acestea, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat, precum și înscrisurile anexate acesteia.

Analizând probele administrate în cauză, prima instanță a mai reținut că nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de contravenție. Vizionând înregistrarea video depusă la dosar pe suport CD, prima instanță a arătat că la data de 28.08.2014, ora 08:22, conducătorul autoturismului marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară pe sensul de circulație al autoturismului.

S-a mai reținut că declarația martorului audiat în cauză se coroborează cu înregistrarea video și cu cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de agentul constatator, în sensul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton. Cu toate acestea, prima instanță a mai arătat că susținerea martorului conform căreia pietonul a călcat brusc pe trecerea de pietoni, fără a se asigura, nu corespunde realității, întrucât după cum se observă din înregistrarea video, pietonul se afla deja în traversare, la mijlocul trecerii, în momentul în care autovehiculul condus de petent a trecut prin fața sa, din înregistrarea video observându-se cum pietonul a întors capul spre stânga (direcția din care se deplasa petentul), pentru a se asigura, înainte de a se aganja în traversare.

Prima instanță a înlăturat ca neîntemeiată apărarea petentului conform căreia vizibilitatea i-a fost îngreunată de autovehiculele parcate paralel cu trecerea de pietoni, întrucât din înregistrarea video reiese că, la momentul respectiv, în apropierea trecerii de pietoni nu se afla niciun autovehicul parcat, iar petentul se deplasa pe banda a doua de circulație, în dreapta sa neaflându-se niciun alt autovehicul care i-ar fi putut obtura vizibilitatea.

A mai reținut prima instanță că petentul nu a contestat că la data, ora și locul consemnate în cuprinsul procesului-verbal a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX și că, de altfel, însuși petentul a arătat că nu a observat pietonul care se angajase în traversare.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, prima instanță a arătat că avertismentul a fost aplicat conform dispozițiilor art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, în timp ce măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce a fost aplicată conform dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002. Constatând că fapt săvârșită de petent există și constituie contravenție, iar procesul-verbal contestat a fost întocmit conform legii, instanța învestită cu controlul de legalitate a procesului-verbal de contravenție nu deține prerogative sub aspectul reevaluării sau reindividualizării sancțiunii complementare decât în mod excepțional, respectiv atunci când există un text legal care să autorizeze expres o atare prerogativă. De altfel, din economia prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, rezultă că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce este stabilită de lege întotdeauna pe lângă sancțiunea principală, iar agentul sancționator nu are latitudinea de a reindividualiza sancțiunea complementară. Așadar, sancțiunea complementară se aplică ope legis, individualizarea acesteia fiind stabilită a priori de legiuitor în cazurile expres prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat, în termen legal, apel petentul R___ F_____ E____.

În motivarea apelului, apelantul a învederat instanței faptul că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât pietonul a mers pe partea carosabilă după care s-a angajat în traversare.

Apelantul a mai arătat că filmarea la locul comiterii contravenției, respectiv zona Bazar, se face din partea frontală, fiind cunoscută zona unde se parchează mașini paralel cu trecerea de pietoni, aspect care face ca vizibilitatea să fie redusă în angajarea pietonilor pentru traversare, iar filmarea s-a făcut în plan orizontal și se vede doar trecerea de pietoni.

De asemenea, apelantul a mai arătat că a încercat să ajute un om, susținând totodată că nu avea de unde să anticipeze că persoana care se deplasa în plan paralel intenționează să pună piciorul pe marcajul pietonal.

Tribunalul, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.08.2014, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului I____________ de Poliție Județean B____, petentul R___ F_____ E____ a fost sancționat cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr.1391/2006, constând în aceea că la data de 28.08.2014, ora 08:22, conducând autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________.B____, din direcția ____________________________________________________ cu __________________ acordat prioritate de trecere unui pieton ce se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător prin indicator și marcaj pietonal.

De asemenea, petentului i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

După cum în mod corect a reținut și prima instanță, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001, acesta cuprinzând mențiunile a căror lipsă este sancționată de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, cu nulitatea absolută.

De asemenea, se constată că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de către apelant și a aplicat sancțiuni legale.

Cu privire la susținerile petentului din cererea de apel precum și la cele formulate oral în fața instanței de apel, acestea sunt contrazise atât de către înregistrarea video depusă la dosar pe suport CD cât și de declarația martorului audiat în cauză, declarație ce se coroborează cu înregistrarea video și cu cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de agentul constatator, în sensul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.

Astfel, din înregistrarea video rezultă cu certitudine faptul că vizibilitatea petentului nu i-a fost îngreunată de autovehiculele parcate paralel cu trecerea de pietoni, întrucât, la momentul respectiv, în apropierea trecerii de pietoni nu se afla niciun autovehicul parcat, iar petentul se deplasa pe banda a doua de circulație, în dreapta sa neaflându-se niciun alt autovehicul care i-ar fi putut obtura vizibilitatea.

Cu privire la celelalte susțineri ale apelantului, acestea nu sunt de natură a răsturna prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție încheiat și nici de natură a înlătura răspunderea contravențională a apelantului.

Având în vedere cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art.480 al.1 C.pr.civ., urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de către petentul R___ F_____ E____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B____, împotriva sentinței civile nr.4545 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de petentul R___ F_____ E____, domiciliat în B____, ________________________ bis, jud. B____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B____, cu sediul în B____, _______________________-10, jud. B____ împotriva sentinței civile nr. 4545 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.09.2015.

Președinte, M____ O____		Judecător, F____ A________
	Grefier, G___ D______

Red. A.F.

Tehnored. A.F.

4 ex. /07.10.2015