Acesta nu este document finalizat
R O M Â N I A
TRIBUNALUL T____
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1537
Ședința publică din 1 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I______ T____
Judecător – M____ T____ C_______
Grefier – D_____ C______ B____
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de intimatul apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, împotriva Sentinței civile nr. 9930/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații P________ F________ M____ și P_____ L______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24.09.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9930/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul P________ F________ M____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/23.12.2013., întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului T____.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că la data de 23.12.2013 petenta a fost sancționata contravențional cu amenda de 480 de lei, pentru incalcarea prevederilor cuprinse in art. 101, alin. 3, lit. a) din OUG nr. 195/2002.
Astfel, din cuprinsul procesului-verbal a rezultat ca petenta a condus
automobilul VW cu nr de inmatriculare BP 9763 BX pe ____________________________ Topolovățu M___, iar la intersectia cu DN6 nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea” virând la stanga, fapt ce a condus la ________________________ automobilul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare 3819 DTM .
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța a apreciat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia, întrucât conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001
nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la
latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În conformitate cu prevederile art. 249 N.c.pr.civ, sarcina probei incumbă petentului.
In vederea respectarii acestei sarcini impuse de către legea procesul civila instanța a incuviintat si administrat probele solicitate de ambele parti.
Astfel, instanta a audiat martorul P______ A___ C_________ ce a arătat instanței, sub prestare de juramant, ca in luna decembrie a anului 2013, in localitatea Topolovatul M___, ora 1:00, acesta se afla in masina condusa de catre petenta, motiv pentru care poate relata ce s-a intamplat cu exactitate. In continuarea depozitiei, martorul arata ca impreuna cu acesta si petenta mai era inca o persoana pe numele de Lucza D_____, persoana ce a fost lasata acasa de catre petenta, urmand a-si continua drumul pentru a-l lasa si pe acesta (martor) acasa. Intorcandu-se pe drumul principal petenta s-a asigurat ca nu este nicio masina pe DN6, astfel intrand pe banda acestora, iar dupa aproximativ 3 metri s-a produs acrosajul cu numita P_____ L______. In ceea ce priveste dinamica producerii accidentului, martorul a aratat ca soferul automobilului Hyundai Santa Fe (P_____ L______) a taiat curba si prin urmare a intrat pe banda opusa, neavând timp pentru a evita coliziunea. In ceea ce priveste conducatorul auto P_____ L______, martorul arata ca aceasta vorbea la telefon in momentul in care in intrat in masina petentei, avand o viteza, considera aceasta, de peste 50 Km/h intrucat autovehiculul in care se afla s-a rotit la 180 de grade.
F___ de declaratia martorului, instanta a constatat ca exista un dubiu in ceea ce priveste starea de fapt astfel retinuta in cuprinsul actului constatator, dubiu ce profita petentei (in dubio pro reo).
Pe cale de consecinta, tinand cont de faptul ca in prezentul dosar petenta a putut răsturna prezumtia de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal prin nasterea unui dubiu legitim, instanta a urmat sa dea prioritate dubiului creat in favoarea contravenientului si sa anuleze actul sancționat atacat in cauza.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivare, în esență, petentul apelant a arătat că în sarcina petentei s-a reținut că în data de 23.12.2013, a condus automobilul VW cu nr. de înmatriculare BP 9763 BX pe ____________________________ Topolovățu M___, iar la intersecția cu DN6 nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea”, virând la stânga, fapt ce a condus la ________________________ automobilul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare 3819 DTM, condus de numita P_____ L______.
Intimata a apreciat că instanța fondului a pronunțat o hotărâre total nelegală și netemeinică atunci când a admis plângerea petentei și a anulat procesul verbal încheiat întrucât aceasta a considerat că declarația martorului P______ A___ C_________ nu este în măsură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În acest sens, intimata apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere existența unei contradicți evidente între declarația martorului de la termenul de judecată din data de 19.06.2014. și declarația petentei cu privire la dinamica accidentului. Astfel în timp ce martorul a declarat că petenta a intrat pe drumul cu prioritte dupa ce a stabilit în prealabil că pe DN6 nu era niciun autovehicul, petenta a susținut în declarația sa că a observat că vine un autoturism pe DN 6 și a crezut că are timp să vireze spre stânga. Deși martorul susține că nu era niciun autovehicul, însăși petenta recunoscut că a văzut o mașină în momentul în care vrut să părăsească drmul fără prioritate.
De asemenea, declarația martorului trebuie înlăturată, în opinia intimatei apelante, și în ceea ce privește utilizarea telefonului de către conducătorul auto P_____ L______, deoarece acesta (martorul) nu putea efectiv să vadă această presupusă împrejurare câtă vreme nu a văzut mașina. Mai mult, nu se poate reține în baza declarațiilor martorului că autovehiculul Hyundai Santa Fe s-ar fi deplasat cu o anumită viteză, întrucât, în primul rând, acesta nu are calitatea de expert, iar în al doilea rând viteza se măsoară cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificare metrologic.
Procesul verbal de constatare al contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a considerat intimata apelantă, în măsura în care contravenientului ii se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că aceasta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Or, în cazul de față nu a fost depusă nici o probă contrarie celor consemnate în cuprinsul procesului verbal care să înlăture prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare contravenției, a mai arătat intimata-apelantă.
În final, intimata apelantă a învederat instanței că procesul verbal se bucură de prezumția relativă că lucrurile s-au întâmplat așa cum au fost descrise în conținutul acesteia, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care-l contestă, așa cum este stipulat în art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cărora, „Cel care face o susținere în fața judecății trebuie să o dovedească.”
Legal citată, petenta P________ F________ M____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, în esență, intimatul a arătat că, în fapt, în data de 23.12.2013., în jurul orelor 01.00 aceasta se afla la volanul autoturismului VW cu nr. de înmatriculare BP 9763BX pe ____________________________ Topolovățul M___ la intersecția cu DN6, s-a asigurat și a virat la stânga, iar pe banda sa de mers a fost lovită de autoturismul marca Hyundai cu nr de înmatriculare 3819 DTM condus de numita P_____ L______ care venea din sens opus și circula cu viteza foarte mare pe raza localității. De asemenea, a menționat faptul că la momentul impactului numita P_____ L______ vorbea la telefonul mobil, iar dupa producerea accidentului când a coborât din mașină pentru a vedea ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că este foarte obosită pentru că a condus foarte mult timp, venind din Spania, iar pentru a-i trece somnl vorbea cu soțul ei la telefon.
Cu privire la „dubiul” declarației martorului P______ A___ C_________ audiat la termenul de judecată, petenta a menționat că acesta se afla pe locul din dreapta la momentul impactului, iar acesta a putut să vadă faptul că numita P_____ L______ vorbea la telefon, atunci când a coborât din mașină după coliziune.
Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 476, 479-480 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să îl admită, pentru următoarele motive:
Petenta a fost sancționată pentru aceea că nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea”, a virat stânga și a intrat în coliziune cu un alt autovehicul, precum și pentru aceea că nu avea asupra sa polița RCA și talonul autovehiculului.
Petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 480 lei pentru prima faptă, prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și i s-a dat avertisment pentru cea de-a doua.
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție „a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;”.
În declarația dată în fața agentului de poliție, petenta a arătat că „Am circulat pe __________________ vrut să ies pe DN 6. Am observat că vine un autoturism dinspre Timișoara și am crezut că am timp să virez la stânga. Am intrat în intersecție unde am fost lovită de respectivul autoturism.”. Conducătorul celuilalt autoturism a declarat la rândul său că „(…) în timp ce conduceam (…) pe DN 6 în localitatea Topolovățu M___ din direcția Timișoara (…) la intersecția cu ________________________ un autoturism (…) care a ieșit de pe ______________________ încercat să evit impactul cu acesta trăgând brusc de volan (…) însă am fost lovită în partea lateral dreapta”. Potrivit schiței accidentului evidențiată de către ambele părți în declarații, drumul pe care circula petenta este semnalizat cu indicatorul „Cedează trecerea”.
Urmare a acestor declarații a fost încheiat procesul verbal contestat în prezenta cauză, pe care petenta a semnat procesul verbal cu mențiunea că este de acord cu despăgubirea prin polița RCA.
În contextul celor de mai sus, petenta a formulat plângere prin care a solicitat admiterea plângerii și constatarea culpei comune a celor două părți implicate în accident.
În mod greșit a soluționat prima instanță plângerea în sensul exonerării petentei de răspunderea contravențională pentru existența unui dubiu în ceea ce privește modalitatea în care s-a produs accidentul. În mod greșit a reținut prima instanță depoziția martorului P______ A___ C_________ prin care a arătat că petenta s-a asigurat că nu este nici o mașină pe DN6, iar după aproximativ trei metri s-a produs accidentul, celălalt conducător auto tăind curba și intrând astfel pe banda opusă unde a acroșat-o pe petentă. O astfel de declarație intră în contradicție cu însăși declarația petentei dată în fața agentului de poliție, unde a arătat cele de mai sus. De altfel, sancționată pentru neacordarea priorității, petenta își recunoaște prin plângere cel puțin o parte din culpă, care nu poate fi alta decât neasigurarea respectării semnificației indicatorului de „Cedează trecerea”. Ori culpa comună nu exclude răspunderea contravențională, ba chiar i poate presupune în mod necesar. Prin plângere, petenta nu contrazice declarația sa dată în fața organelor de poliție, însă susține că, dacă celălalt conducător auto ar fi circulat cu viteza legală, impactul nu ar fi avut loc.
Față de aceste susțineri, în primul rând, Tribunalul reamintește faptul că în cadrul plângerii contravenționale instanța analizează condițiile răspunderii contravenționale în persoana celui sancționat, respectiv dacă fapta există și a fost săvârșită de către aceasta cu vinovăție.
În al doilea rând, motivele invocate de către petentă nu se circumscriu nici unei cauze de înlăturare a caracterului contravențional al faptei. Potrivit art. 6 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „1. acordare a priorității - obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească;”. Pentru aceasta, conducătorul auto trebuie să se asigure, ceea ce presupune observarea traficului pe drumul cu prioritate, inclusiv al vitezei de deplasare a vehiculelor. Ori, în mod neîndoielnic, petenta a observat că de pe DN 6 se apropie un autoturism, apreciind astfel că are timp să treacă, ceea ce nu s-a întâmplat. Spre deosebire de declarația martorului audiat în cauză, care se impune a fi înlăturată pentru că nu se coroborează cu însăși declarația petentei, instanța observă că pentru producerea impactului pe sau înspre banda de circulație pe care voia petenta să se înscrie prin virajul la stânga, celălalt conducător auto a prezentat o explicație plauzibilă, și anume că, pentru a evita impactul, a tras de volan și a fost lovită în partea dreaptă, ceea ce înseamnă că aceasta a virat spre stânga, spre sensul opus de mers, astfel primind justificare și avariile declarate și constatate la ambele autovehicule.
Rezultă așadar în mod evident că petenta nu a acordat prioritate și că a fost sancționată în mod legal și temeinic.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, instanța va admite prezentul apel, va schimba în tot sentința civilă apelată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de intimatul apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 46, jud. T____, împotriva Sentinței civile nr. 9930/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații P________ F________ M____, cu domiciliul in Timișoara, Calea Martirilor 1989, nr. 37, ap. 9, _________________, P_____ L______, cu domiciliul în Calle Golondrina nr. 3, Planta 2, Izquierda, Cartaya Huelva, SPANIA.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta P________ F________ M____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/23.12.2013 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, cu citarea intervenientului forțat P_____ L______ și a asiguratorului U_____ A________ SA, cu sediul în București, sector 1, ________________________. 25.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I______ TALOȘMIHAI – T____ C_______
GREFIER,
D_____ C______ B____
Tehno.Red.I.T./
____________.12.2015
S.M. 1 ex.
Instanța de fond – Judecătoria Timișoara
Judecător: T_____ C____ S____