Document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1789/A/2015

Ședința publică din data de 28 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ B______

Judecător R_____ N___

Grefier A_______ I______ C____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta S.C. ELECTROCONSTRUCȚIA E___ TIMIȘOARA SA împotriva sentinței civile nr. 5697 din data de 22.04.2015, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE TIMIȘOARA - SERVICIUL PROTECȚIA MEDIULUI, având ca obiect – plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică pentru pentru intimata se prezintă consilier juridic D__ T_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 C.pr.civ., verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor 95 pct.2 coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material, teritorial și funcțional să soluționeze prezentul apel.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe apel.

Consilierul juridic pentru intimata, solicită respingerea apelului si menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara ca temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Ulterior dezbaterilor în prezenta cauza, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă pentru apelanta avocat R_____ I______, care depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și înscrisuri, respectiv copii ale plângerilor contravenționale formulate pentru același teren.

Ulterior, avocatei i se dă cuvântul în apel, aceasta solicitând audierea martorului propus în fata primei instanțe, persona care a participat la salubrizarea terenului și care poate da lămuriri cu privire la situația terenului. Avocata arată că în mod netemeinic prima instanța a respins cererea de audiere a respectivei persoane.

Instanța, deliberând asupra cererii în probațiunea, o va respinge apreciind că nu este utila soluționării cauzei.

Apoi, în ceea ce privește apelul, avocata solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond în tot, cu consecința admiterii plângerii contravenționale. Avocata arată că în mod greșit prima instanța a considerat că procesul verbal este legal întocmit, și nu și-a motiv soluția cu privire la apărarea invocata, respectiv cu privire la aplicarea mai multor amenzi pentru aceeași fapta. Totodată, avocata susține că instanța de fond nu a administrat probe pentru a afla adevărul, context în care se impune admiterea plângerii și constatarea faptului că petenta nu a săvârșit nicio contravenție. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, avocata indică faptul că vor fi solicitate pe cale separată.

TRIBUNALUL,

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5697 din data de 22.04.2015 pronunțată in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX Judecătoria Timișoara a respins plângerea contravențională formulată de petenta ____________________________________ SA în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE TIMIȘOARA- SERVICIUL PROTECȚIA MEDIULUI. A menținut procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxx/10.10.2014 ca fiind legal și temeinic.

Prima instanța a respins ca neîntemeiat motivul de nelegalitate invocat de către petentă, în sensul că nu i s-ar fi respectat dreptul de a formula obiecțiuni având în vedere că nu a dovedit că reprezentantul său legal ar fi fost de față la încheierea procesului-verbal. Mai mult, încălcarea dreptului petentului de a formula obiecțiuni la adresa procesului-verbal de contravenție conform art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nu atrage oricum nulitatea absolută a actului, ci doar pe cea relativă, așa cum a stabilit în mod obligatoriu Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XX din 2007 prin care a soluționat recursul în interesul legii cu privire la acest aspect iar petentul nu a dovedit existența vreunei vătămări care să i se fi produs prin și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea respectivului act.

De asemenea, instanța de fond a reținut că agentul constatator a descris fapta contravențională prin indicarea tuturor elementelor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, fără a reproduce doar textul de lege sancționator, cum în mod eronat susține petenta, astfel că și acest motiv de nelegalitate urmează a fi respins.

Sub aspectul temeiniciei actului sancționator, instanța de fond a constatat că fapta a fost constatată de către agentul constatator ex propriis sensibus, neexistând nicio dovadă care să infirme starea de fapt reținută de acesta, petentul nefiind în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal astfel că nu se depășește limita rezonabilă a prezumției simple de legalitate și temeinicie a actului sancționator. Astfel, instanța de fond a apreciat că, existența prezumției de nevinovăție în favoarea petentei nu poate înlătura constatarea personală a agentului de poliție, în lipsa oricăror alte dovezi contrare, deoarece, în acest caz, s-ar goli de conținut chiar atribuțiile legale conferite acestuia din urmă, printre care se numără și constatarea și sancționarea contravențiilor.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, prima instanță a reținut că agentul constatator, aplicând amenda contravențională, a respectat prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001și că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului deoarece această ultimă sancțiune nu și-ar atinge scopul pentru care a fost edictată de către legiuitor, și anume îndreptarea conduitei contravenientului.

Față de cele de mai sus, instanța fondului, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 5697 din data de 22.04.2015 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a declarat apel petenta ____________________________________ SA solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului demers judiciar.

În motivarea apelului se arată că s-a solicitat constatarea nulității absolute/anularea procesului-verbal de contravenție, cu consecința exonerării subscrisei societăți de la plata amenzii in cuantum de 1.500 lei iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, Apelanta apreciază ca acest proces-verbal a fost încheiat in mod nelegal astfel ca se impune constatarea nulității absolute/anularea si desființarea acestui act.

In ceea ce privește nelegalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, apelanta arată că aceasta consta in faptul încalcarii de către organul constatator a dispozițiilor imperative prevăzute de art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 sens în care solicită instanței de judecata sa constate faptul ca, deși organul constatator s-a deplasat până la locul săvârșirii asa-zisei contravenții, si anume, terenul deținut în proprietate, care se afla pe Calea Mosnitei, foarte aproape de sediul societății aflat pe Calea S___ V________, acesta nu s-a prezentat la sediul contravenientei pentru a-i comunica incheierea acestui proces-verbal si pentru a-i putea da posibilitatea reprezentantului subscrisei de a formula obiecțiuni sau de a da alte explicații cu privire la fapta reținuta in sarcina societății pe care o reprezintă.

Astfel, apelanta susține că organul constatator întocmind procesul-verbal de contravenție la o data ulterioara ( 10.10.2014) fata de data constatării contravenției (06.10.2014) la sediul sau, și neîndeplinind nici obligația instituita de art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 cu privire la necesitatea semnării procesului-verbal de către un martor asistent in condițiile in care contravenientul lipsește, a lipsit societatea de posibilitatea instituita prin lege, a de formula obiecțiuni la cele consemnate de către agentul constatator. Apelanta susține că acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului de constatare, sens în care menționează faptul că dacă ar fi avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, ar fi putut explica organului constatator faptul ca terenul pe care se afla buruienile nu este proprietatea subscrisei ci proprietate publica, terenul fiind salubrizat si cosit, astfel ca agentul se afla in eroare cu privire la proprietarul terenului pe care se aflau buruieni necosite si care nu era salubrizat.

Un al doilea argument adus de către apelanta in ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal atacat, privește faptul ca nu este precizata, in mod clar, contravenția ce a fost săvârșita, condiții în care, procesul-verbal de contravenție nu îndeplinește cerințele imperative menționate in cuprinsul art. 16 alin, din OG 2/2001. astfel ca actul constatator este nul.

Astfel, apelanta susține că in procesul verbal de contravenție este menționata, pur formal, fapta săvârșita si anume, nu a luat măsuri de salubrizare (...) a terenului pe care il deține in proprietate conform extrasului de carte funciara cu numărul xxxxxx", dar din cuprinsul actului constatator nu reiese locul in care ar fi fost săvârșita aceasta fapta si nici împrejurările care ar putea servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

De asemenea, apelanta susține că potrivit prevederilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere in concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei acest caracter, este o cerință imperativa, or procesului-verbal ________, nr. xxxxxx/10.10.2014 nu răspunde acestei cerință. Astfel, apelanta consideră că, realizând o descriere pur formala a contravenției, farà a evidenția elementele de fapt de natura a o individualiza, parata a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, iar o prezentare generala, lipsita de conținut, a faptei, echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție întocmit.

In ceea ce privește petitul subsidiar, apelanta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, întrucât fapta reprezintă fapta de gravitate redusa, și mai mult, în condițiile in care agentul constatator nu a arătat in actul constatator toate împrejurările ce puteau servi la aprecierea gravitații faptei precum nici eventualele pagube pricinuite, nu se poate prezuma astfel ca fapta reprezenta o gravitate ridicata. O altă critică adusă sentinței apelate se refera la faptul că, instanța a motivat soluția fără a se raporta concret la apărările formulate, respectiv la susținerea că terenul nesalubrizat nu îi aparține în proprietate, acesta fiind teren proprietate publică, apărare în susținerea căreia apelanta arată că a depus documente din care rezultă care este delimitarea terenului sau față de terenul proprietate publică.

In drept, apelanta invocă dispozițiile art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă, art. 31 si următoarele din OG 2/2001 modificata si completata, dispozițiile art. 4 din Protocolul nr. 7 al CEDO precum si art. 50 din Carta Europeana

Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinica și legala a sentinței civile apelate.

În acest sens, intimată arată că examinând legalitatea actului de sancționare prin prisma prevederilor obligatorii ale art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța fondului în mod corect a constatat ca acesta îndeplinește toate condițiile de forma prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege menționat, iar în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal beneficiază de o prezumție simpla de legalitate si temeinicie ce poate fi răsturnata prin administrarea unor probe contrarii administrate in cadrul soluționării plângerii contravenționale.

Așadar, intimata subliniază că instanța a apreciat ca fapta a fost corect constatata personal de agentul constatator, neexistând nicio dovada care sa infirme starea de fapt reținuta de acesta, petenta nefiind in imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, astfel ca nu se depășește limita rezonabila a prezumției simple de legalitate și temeinicie a actului sancționator.

Pe fondul cauzei, intimata indică faptul că, în urma verificărilor efectuate pe Calea Moșniței din Timișoara s-a constatat ca terenul pe care-l deține in proprietate societatea menționata mai sus, este nesalubrizat, fiind depozitate cantități mari de deșeuri diverse, vegetație ierboasa crescuta din abundenta, fiind un disconfort pentru locuitorii din zona, drept pentru care a fost întocmit proces verbal de contravenție conform art. 3 alin.2 lit. a) din H.C.L. nr. xxxxxxxx, modificat. De asemenea, precizează că, prin procesul verbal de constatare din data de 05.09.2014, pe care reprezentantul legal l-a semnat, s-a stabilit ca in terme de 30 de zile să asigure salubrizarea terenului și cosirea vegetației ierboase care este crescut din abundenta, fapt ce intra in obligațiile persoanelor fizice și juridice, dar deoarece nu a fost îndeplinită aceasta obligație s-a întocmit procesul verbal de sancționare.

Astfel, intimata învederează instanței de control judiciar faptul ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt constatate de către agentul constatator, împreuna cu celelalte probe de la dosarul, context în care procesul - verbal este confirmat ca veridic. Mai mult, intimata arată că norma de drept prevăzuta de art. 3 alin. 2 lit. a) din H.C.L. nr.xxxxxxxx are caracter imperativ, obligatoriu, astfel participanții la raporturile juridice nu se pot prevala de dreptul de a opta intre conduita prescrisă de drept și un alt gen de conduita, fiind datori sa o respecte pe prima.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, intimata consideră că a fost corect individualizata de către agentul constatator conform art.21 din QG nr. 2/2001, sens in care apreciază ca nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul consideră că este neîntemeiat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxx/10.10.2014 încheiat de către Poliția Locală Timișoara s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 1500 lei deoarece nu a luat măsuri de salubrizare, cosirea buruienilor și a vegetației ierboase de pe terenul situat în Timișoara, Calea Moșniței, pe care îl deține în proprietate conform CF nr. xxxxxx, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.3 alin.2 lit.a din HCL nr. 371/2007.

In primul rând, tribunalul va analiza cu prioritate susținerea apelantei-petente cu privire la încălcarea principiului „non bis in idem”, motivat de faptul că ar fi fost sancționată de mai multe ori pentru aceiași faptă, aspect dovedit prin sentințele depuse la dosar și prin copiile proceselor verbale de contravenție. Tribunalul va înlătura această susținere, întrucât faptele contravenționale sancționate prin prezentul proces verbal și cele constatate prin celelalte procese verbale depuse la dosar, au fost săvârșite la date diferite, constituind elementul material a mai multor fapte contravenționale, astfel că nu poate fi reținută susținerea intimatei potrivit căreia pentru aceiași faptă a fost sancționată de mai multe ori, întrucât așa cum s-a arătat, au fost săvârșite mai multe presupuse fapte contravenționale la diferite intervale de timp.

De asemenea, apelanta a mai invocat nulitatea procesului verbal de contravenție prin prisma faptului că nu au fost consemnate obiecțiunile reprezentantului societății. Tribunalul nu va reține acest motiv de nulitate, întrucât art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001 instituie în sarcina agentului constatator obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, însă, în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului contravenientei, agentul constatator se afla în imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini această obligație.

Tribunalul va înlătura și susținerea apelantei potrivit căreia nu au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG nr.2/2001, referitoare la menționarea unui martor asistent, deoarece în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat motivul pentru care actul sancționator nu a fost semnat de martor.

Tribunalul nu va reține nici critica adusă procesului verbal de contravenție prin prisma nedescrierii corespunzătoare a faptei săvârșite și a împrejurărilor care pot servi la individualizarea sancțiunii, întrucât fapta a fost descrisă de către agentul constatator, iar din celelalte probe administrate în cauză, instanța poate aprecia asupra tuturor circumstanțelor.

Pe fondul cauzei, tribunalul reține că petenta contestă starea de fapt reținută în sarcina sa, invocând faptul că terenul nesalubrizat pe care l-a avut în vedere intimatul nu aparține societății petente.

O asemenea susținere nu va fi reținută de către instanță, întrucât, pe de o parte ca urmare a încheierii procesului verbal de constatare la fața locului din 05.09.2014 s-a pus în vedere, semnată de reprezentatul petentei, să ia măsuri în vederea salubrizării terenului, aceasta a rămas în pasivitate, or în cazul în care terenul nu-i aparține avea obligația de a comunica această împrejurare, iar pe de altă din înscrisurile depuse, respectiv extras CF și fotografii rezultă că această parcelă de teren este în proprietatea petentei. Din fotografiile depuse de către intimat efectuate cu ocazia verificării îndeplinirii celor statuate prin somație, rezultă că la data de 06.10.2014 terenul era nesalubrizat, fiind depozitate cantități de deșeuri vegetale și deșeuri provenite din construcții.

Potrivit art. potrivit art. 1 alin. 1 lit. r) din H.C.L. Timisoara nr. 371/2007 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului Timișoara, instituțiile publice, agenții economici și celelalte persoane juridice sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea întreținerii curățeniei și îmbunătățirii aspectului edilitar al clădirilor, curților, împrejmuirilor, căilor de acces, precum și a străzilor, drumurilor lor verzi aferente acestora. Raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța consideră că petenta nu a luat măsuri pentru respectarea acestei dispoziții legale, deși a fost somată și i-a fost acordat un termen în acest sens, motiv pentru care sancționarea sa apare ca fiind temeinică și legală.

Cu privire la cererea având ca obiect înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, tribunalul apreciază că în mod corect instanța a respins-o, reținând că sancțiunea aplicată este proporțională cu pericolul social, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de atitudinea contravenientei față de urmările faptei, de faptul că nu a înțeles finalitatea dispozițiilor legale încălcate, continuând să nu își îndeplinească obligația și neaducând nici o dovadă în sensul că de la data sancționării sale și până la finalizarea prezentului litigiu ar fi făcut demersuri pentru salubrizarea terenului.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de către apelanta ____________________________________ SA, înregistrată la ORC T____ sub nr. J/XXXXXXXXXXXX, având CUI RO xxxxxxx, cu sediul procedural ales în Timișoara, ____________________, nr. 1, _____________ A, jud. T____ la Cabinet avocat R_____ I______ împotriva sentinței civile nr. 5697 din data de 22.04.2015, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE TIMIȘOARA- SERVICIUL PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în Timișoara, ______________________. 54, Jud. T____, având ca obiect – plângere contravențională.

Definitivă.

Pronunțată azi, 28.10.2015, în ședință publică.

Președinte, Judecător,

G_______ B______ R_____ N___

Grefier,

A_______ I______ C____

Red. GB/06.11.2015

Tehnored. AC./29.10.2015,

Inst. Fond Judecătoria Timișoara –Jud. G_______ D_________

4 ex/2 ex se comunica