Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 932/2012

Ședința publică din 16 Mai 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE N___ A_____ F_____

JUDECĂTOR F_________ P____

JUDECĂTOR G_______ B______

GREFIER A______ F____

Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul T____ M_____, a Sentinței civile nr. 1616/14.10.2011 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție REVIZUIRE.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că revizuentul a depus la dosar la data de 07.05.2012, prin serviciul registratură, cerere de recuzare a oricărei instanțe a Tribunalului T____, după care,

Instanța, analizând cererea de recuzare formulată de revizuent, văzând dispozițiile art. 28 alin. 2 Cod de procedură civilă coroborate cu art. 30 alin. 4 Cod de procedură civilă, o va respinge ca inadmisibilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1616/14.10.2011 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul T____ M_____ împotriva deciziei civile nr. 356/RCA/16.02.2011 pronunțată de Tribunalul T____ in dos: XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____.

Pentru a hotărî astfel, s-a constatat că prin decizia civilă nr. 356/RCA/16.02.2011 pronunțată de Tribunalul T____ in dos: XXXXXXXXXXXX a fost respins recursul formulat de petentul recurent T____ M_____ împotriva sentinței civile nr. nr. 814/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul T____ a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 814/19.10.2010 pronunțată de Judecătoria D___ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul T____ M_____ în contradictoriu cu intimata I.P.J. T____, fiind menținut ca fiind temeinic și legal procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, întocmit data de 24.02.2010 de către agentul constatator I.P.J. T____ - Poliția Orașului D___, Formațiunea Rutieră.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______.Z. nr. xxxxxxx, întocmit data de 24.02.2010 de către agentul constatator IPJ T____- Poliția Orașului D___, Formațiunea Rutieră, petentul T____ M_____ a fost sancționat contravențional cu amenda de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 2 pct. 1 din L. 61/1991 rep., reținându-se în sarcina sa că în data de la data de 20.02.2010, în jurul orelor 20,00, pe DN 59 B , pe raza localității Banloc, în calitate de pasager în autoturismul marca VW Polo, condus de către C______ V_____ V___, fiind nemulțumit că autoturismul în care se afla a fost oprit pentru control de către agentul de poliție rutieră, a adresat expresii jignitoare la adresa agentului de poliție rutieră, în loc public, pe un ton ridicat, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică și să lezeze demnitatea instituției din care face parte agentul de poliție.

Verificând legalitatea procesului verbal prin prisma dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/ 2001 instanța a constatat că în cazul de față prevederile legale, a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută a actului, au fost respectate.

Instanța a constatat că, raportat la probatoriul administrat, aceste critici sunt neîntemeiate, situația de fapt și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina petentului fiind corect stabilite și individualizate prin actul contestat.

Astfel, principala apărare a petentului, este legată de caracterul civilizat al discuțiilor purtate între domnia sa și agentul de poliție. Prin chiar plângerea formulată, petentul a susținut însă că la data respectivă (20.02.2010) a fost nemulțumit de modul în care s-a executat oprirea autoturismului în care se afla ca pasager, confirmând „starea tensionată” care s-a creat ca urmare a acestei opriri. Nemulțumirea petentului, legată de modul în care agentul de poliție a făcut (regulamentar, sau nu) oprirea autoturismului, pentru control, a fost anunțată, pe cale administrativă, superiorilor agentului de poliție (f. 30-38), dar aceasta nu face obiectul judecății de față.

Pe de altă parte, la acest eveniment au asistat conducătorul autoturismului, martorul C______ V_____ V___ (f. 25) și martorul M________ F_____ G______ (f. 44), care se afla la o mică distanță de locul în care a fost oprit autoturismul și care a fost consemnat ca martor asistent în procesul verbal de constatare a contravenției.

Din declarația martorului C______ V_____ V___ (f. 25) instanța a reținut că acest martor confirmă realitatea stării de fapt descrisă în procesul verbal. Astfel instanța a reținut, că deși nu petentul T____ M_____ era cel care a făcut obiectul controlului efectuat de către polițistul rutier, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, a intervenit, în mod nejustificat în modul de derulare al acestui control. Același martor confirmă că discuțiile dintre contravenient și agentul de poliție au avut loc pe un ton „puțin ridicat”. Faptul că acest martor a descris modul în care „au discutat” petentul și agentul de poliție ca fiind doar „pe un ton puțin ridicat” este apreciată de instanță a fiind dosar parțial sinceră, dat fiind că acest martor se află în relație de afinitate cu petentul T____ M_____, fiind ginerele său, astfel că instanța a apreciat că declarația martorului este părtinitoare.

Din declarația martorului M________ F_____ G______ (f. 44), instanța a reținut că această persoană fost indicată în calitate de martor asistent, tocmai pentru că a auzit și a văzut modul în care s-au desfășurat discuțiile dintre petent și agentul de poliție, acesta fiind considerentul pentru care, după ce i s-a luat o declarație olografă, constatându-se că martorul poate confirma starea de fapt de care a luat cunoștință (f. 24) s-a procedat la întocmirea procesului verbal și la sancționarea contravențională a petentului.

Modul în care a reacționat petentul T____ M_____, la oprirea autoturismului în care se afla ca pasager, a fost descrisă de acest martor, foarte elocvent: „am constatat că petentul a fost supărat că tocmai autoturismul în care se afla el a fost oprit pentru control, după care, deși agentul de poliție a vorbit tot timpul politicos, petentul a început să-i adreseze tot felul de amenințări, în sensul că polițistul nu știe cine este el, că domnia sa a dat jos de pe funcție mai multe persoane importante după care i-a adresat o ________ cuvinte vulgare și înjurături, pe care eu nu pot să le reproduce, pentru că îi este rușine”.

Față de considerentele expuse mai sus, constatând că starea de fapt reținută în sarcina petentului este corectă, iar starea de fapt a fost corect încadrată în drept, că sancțiunea aplicată corespunde textului actului normativ citat mai sus, nefiind constatate alte încălcări care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul prevederilor art. 34 din OG nr. 2 /2001 astfel cum a fost modificată, apreciind că criticile formulate, precum și apărarea petentului sunt neîntemeiate, instanța a respins plângerea contravențională formulată, cu consecința menținerii ca fiind temeinic și legal întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______.Z. nr. xxxxxxx, întocmit data de 24.02.2010 de către IPJ T____- Poliția Orașului D___, Formațiunea Rutieră.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul Țaraș M_____, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale.

În motivare recurentul a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție conform art. 7 pct. 2 din Legea nr. 61/1991, nu a făcut o corectă aplicare a cuantumului amenzii. De asemenea a arătat faptul că agentul de poliție a comis abuz în serviciu, falsificând un înscris oficial, având în vedere că, martorul din procesul verbal nu a fost prezent la fața locului pe timpul dialogului cu agentul de poliție.

De asemenea, mai arată faptul că prima instanță a rămas în pronunțare fără audierea petentului, lucru ce era obligatoriu conform OG 2/2001.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs a apreciat că este nefundat.

In primul rând, s-a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție prin prisma faptului că nu s-a făcut o corectă aplicare a cuantumului amenzii. Această susținere este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, motivele de nulitate absolută sunt prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, iar printre acestea nu se regăsește și cel invocat de petent, iar pe de altă parte, art. 3 din Legea nr.61/1991 în forma în vigoare la data constatării contravenției stabilea limitele amenzii pentru fapta reținută în sarcina petentului de la 200-1000 lei. Stabilirea unei amenzi contravenționale între aceste limite nu constituie motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție, chiar dacă a fost aplicată sancțiunea la limita maximă prevăzută de lege.

Cu privire la susținerea recurentului că agentul constatator ar fi comis un abuz în serviciu, tribunalul a considerat că verificarea acestor aspecte excede competențelor acestei instanței, iar pe de altă parte, probele administrate în cauză nu se coroborează cu această susținere a petentului.

Recurentul T____ M_____ a mai invocat ca motiv de nelegalitate a sentinței atacate împrejurarea că nu a fost audiat, ceea ce contravine dispozițiilor OG nr.2/2001. Tribunalul consideră că art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 nu prevede în mod obligatoriu audierea petentului, ci impune instanței obligația de a administra toate probele pe care le consideră necesară pentru a putea verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. In cauza de față, instanța de fond a procedat întocmai prin administrarea probei testimoniale, pentru a stabili dacă starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității. In opinia tribunalului, proba cu interogatoriul petentului nu era utilă soluționării cauzei, fiind evident că aceasta ar fi susținut cele menționate în plângerea contravențională.

Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct.1 din Legea nr. 61/1991, iar din probele administrate în cauză a rezultat că acesta a folosit cuvinte jignitoare la adresa agentului Poliției rutiere, acest comportament fiind determinat de faptul că autoturismul în care se afla în calitate de pasager a fost oprit pentru un control.

Mai mult, procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt consemnată în cuprinsul cestuia, până la proba contrarie, iar prezumțiile nu sunt interzise de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta timp cât contravenientul are acces la un proces care să fie soluționat de o instanță independentă și imparțială, pe parcursul căruia să fie respectate garanțiile prevăzute de menționatul articol ( ex. Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței); Curtea a mai reținut (ex. Hotărârea din 2005 în cauza B______ împotriva României) ca într-o atare situație nu este necesară respectarea integrală a acestor garanții în toate fazele (în speță, inclusiv în faza administrativă), iar din referatul întocmit de agentul constatator cât și din procesul - verbal de contravenție rezultă faptul că agentul de poliție a constatat cu propriile simțuri săvârșirea faptei contravenționale. Or, în acest caz potrivit jurisprudenței CEDO funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că cele reținute în sarcina petentului reflectă starea de fapt reală. In condițiile în care petentul nu a adus dovezi care să infirme starea de fapt, simplele afirmații ale acestuia necoroborate cu alte probe, nu sunt de natură să înlăture prezumțiile mai sus menționate, astfel încât în mod corect, instanța de fond a respins plângerea contravențională.

Prin contestația în anulare, petentul a susținut că instanța de recurs s-a aflat într-o gravă eroare materială prin procedura de citarea nu a fost îndeplinită conform legii, martorii prezenți în autoturism nu au fost citați, martorul asistent nu a fost chemat în recurs, instanța a omis să cerceteze motivele de nelegalitate a procesului verbal, instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la motivele de recurs, în procesul verbal s-a reținut că amenda este de la 2000 la 10.000 lei, fiind încălcat și art. 18 din legea 61/1991

Analizând contestația în anulare formulată de contestator, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare uzându-se de aceasta cale de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Noțiunea de greșeală materială nu este lămurită în cuprinsul textului legal, însă în interpretarea ei s-a apreciat în mod constant, că noțiunea nu trebuie interpretată extensiv, în intenția legiuitorului aflându-se doar greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a săvârșit prin confundarea unor elemente sau date cu caracter material.

Greșeala materială avută în vedere de lege trebuie, așadar, să vizeze aspecte formale ale judecății, în sfera ei de cuprindere neputând intra și situațiile în care ipotetic instanța de recurs ar fi interpretat sau aplicat în mod eronat o prevedere legală privitoare la soluționarea cauzei pe fondul ei.

În cauză, instanța de recurs a analizat motivele indicate de petent.

Referitor la procedura de citare, instanța a constatat că petentul a fost prezent la judecarea recursului.

Într-un asemenea context de reglementare, aspectele învederate de către contestator în motivarea contestației în anulare nu pot fi considerate ca valorând greșeala materială în înțelesul prevederilor art. 318 Cod de procedură civilă, căci prin ele se tinde la a fi puse în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli privitoare la aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea aspectelor de fond ale pricinii, tinzând la a semnifica – în măsura în care s-ar accepta ca susținerile contestatorului sunt corecte – adevărate greșeli de judecată.

Or, daca prezenta instanță ar trece la cercetarea motivelor contestației în anulare potrivit celor cerute de către contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, analizându-se legalitatea de fond a deciziei atacate.

Contestația în anulare nu poate fi însă convertită într-un recurs la recurs, concluzia de tras fiind aceea ca, în prezenta cauza, ea trebuie respinsă, nefiind vorba despre săvârșirea de către instanța de recurs a vreunei greșeli materiale potrivit prevederilor art. 318 Cod de procedură civilă.

Aceasta fiind situația de fapt și în cauza de față, trebuie conchis că este nefondată contestația în anulare promovată. Ca atare, cererea a fost respinsă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1616/14.10.2011 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a formulat cerere de revizuire T____ M_____, prin care a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal de contravenție, sancționarea agentului de poliție și repararea pagubei cauzare.

În motivarea cererii s-a arătat că hotărârile judecătorești nu au fost date în aplicarea legii 61/1991, în vigoare la data 24.02.2010, fiind subliniat faptul că instanțele nu au garantat asigurarea supremației legii.

De asemenea, s-a arătat că polițistul care a încheiat procesul verbal nu cunoaște legile, totodată învederându-se faptul că Judecătoria D___ a respins plângerea în temeiul unei declarații a unui martor pe care revizuentul și persoanele din autoturism nu l-au văzut în apropiere.

Revizuentul a mai precizat că agentul de poliție nu l-a identificat prin legitimare precum și că declarația conducătorului auto, martor prezent la fața locului nu a reprezentat o probă în instanță, nefiind audiați nici martorii prezenți pentru a confirma adevărul.

S-a mai arătat că I____________ de Poliție T____ nu a depus la dosarul cauzei Planul de Acțiune nr. xxxxxx/19.02.2010, alterat pentru a justifica prezența în trafic a agentului de poliție.

În fine, revizuentul a mai arătat că agentul de poliție a încălcat Constituția României situându-se mai presus de lege.

Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri și nu a formulat întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art. 118 Cod Procedură Civilă, pentru a-și exprima poziția procesuală în cauză.

Analizând cererea de revizuire, instanța constată următoarele: Instanța constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, față de următoarele considerente:

Potrivit art. 322 Cod procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, permisă de legiuitor doar în condiții de excepție, tocmai datorită faptului că reprezintă o derogare de la principiul securității raporturilor juridice civile și cel al autorității de lucru judecat, care interzic reanalizarea unei hotărâri judecătorești irevocabile. Astfel fiind, legiuitorul permite revizuirea unor astfel de hotărâri doar pentru motivele și în condițiile limitativ expuse în art. art. 322 și următoarele Cod procedură civilă.

În alți termeni, nu pot fi invocate pe această cale de atac greșeli de judecată cu privire la starea de fapt stabilită într-un proces finalizat, decât în măsura în care acestea se încadrează în motivele enumerate în art. 322 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă. Greșelile de apreciere a probatoriului, pentru stabilirea stării de fapt, ori de interpretare a dispozițiilor legale, inițial invocate prin cererea de revizuire nu au fost încadrate de titulara cererii în vreunul din punctele menționate ale art. 322 Cod procedură civilă și nici nu pot fi încadrate astfel de către instanță. Așadar, cât privește aceste motive, cererea de revizuire se privește a fi inadmisibilă, dat fiind că nu se întemeiază pe vreunul din motivele limitativ precizate de legiuitor, care permit reanalizarea unei decizii irevocabile.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, se va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul T____ M_____, a Sentinței civile nr. 1616/14.10.2011 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție REVIZUIRE.

Irevocabilă.

Pronunțată azi 16.05.2012, în ședință publică.

Președinte, pentru judecător Judecător ,

N___ A_____ F_____ P____ F_________, G_______ B______

promovată la Curtea de Apel Timișoara,

semnează Președintele Tribunalului T____

E_____ S_______

Grefier,

A______ F____

Red. N.A.F.

Tehnored .A.F./2 ex./08 Iunie 2012