Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal
Stadiu procesual:
Fond
Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie
Număr hotarâre:
22439/2015 din 24 noiembrie 2015
Sursa:
Rolii.ro

document finalizat


Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI


SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : R_____ I______ V_____

Grefier : C_______ I______ C_______


Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M_____ C_______ D______ și pe intimata D.G.P.M.B. - B______ R______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC PBX xxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de a doua strigare, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, petentul a depus răspuns la întâmpinare, iar intimata a depus cazierul contravențional al petentului, după care:

În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.

În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.

Reținând că a fost comunicat cazierul contravențional al petentului, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,


Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul M_____ C_______ D______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B______ R______, anularea procesului verbal _________ nr. xxxxxx/19.08.2015.

În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost sancționat pentru că a circulat la culoarea roșie a semaforului electric amplasat la intersecția din Piața Romană-Calea D________, deși acest fapt nu corespunde realității, culoarea semaforului fiind „verde”.

Petentul a susținut că se impune anularea procesului verbal deoarece nu cuprinde descrierea completă a faptei. De asemenea, a arătat că procesul verbal este netemeinic având în vedere că agentul constatator nu a putut percepe prin propriile simțuri presupusa contravenței câtă vreme se afla cu spatele la centrul intersecției și nu putea vedea culoarea semaforului electric ce se adresa petentului.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, susținând că nu a existat o veritabilă stare de pericol generată prin fapta sa, motiv pentru care apreciază sancțiunea aplicată ca fiind excesivă.

În dovedirea plângerii, întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 7).

La data de 16.10.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare (f. 15) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.

Intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a indicat, în drept, prevederile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 05.11.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susținerilor intimatei și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

În temeiul art. 255 alin. 1, art. 258 C.proc.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxx/19.08.2015 petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă în sumă de 420 lei, pentru că în data de 19.08.2015, ora 15.58, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX în zona Piața Romană- ________________________ la ieșire din Piața Romană către Calea D________ și nu a oprit la culoarea roșie a semaforului electric care funcționa normal și i se adresa, contravenție prevăzută de art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. De asemenea, s-a dispus și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă complet, iar încadrarea în drept este corectă. Art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 prevede: ”Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”, iar art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, republicată menționează următoarele: ”Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.

În ceea ce privește lipsa altor mențiuni (cum ar fi poziția în care se afla agentul constatator față de semafor), instanța reține că legea nu include aceste mențiuni în enumerarea privind aspectele care trebuie incluse în cuprinsul procesului verbal, iar absența acestor mențiuni nu este sancționată cu nulitatea procesului verbal cu atât mai mult cu cât petentul nu a dovedit ce vătămare i s-a produs prin nemenționarea acestor detalii.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța stabilește că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, proba fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliție consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale.

Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția relativă de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției și au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit. Art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție rutieră și este aplicabil în prezenta speță, având în vedere că nerespectarea culorii semaforului poate fi observată cu ochiul liber.

Trebuie constatat de asemenea că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale cu privire la situația de fapt descrisă ale agentului constatator, cu privire la care instanța apreciază că nu se ridică dubii de subiectivitate sau de comportament abuziv, iar simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă urmărind sancționarea nedreaptă a petentului.

Această prezumție se coroborează cu atitudinea petentului care, deși a avut posibilitatea de a face proba contrară celor consemnate în procesul-verbal, nu a solicitat administrarea altor probe în afară de înscrisul prin care a fost sancționat.

Susținerile petentului în sensul că fapta contravențională ar trebui dovedită cu înregistrarea video sunt neîntemeiate, întrucât, potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Obligativitatea constatării contravenției cu un mijloc tehnic omologat este prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 numai în cazul contravențiilor care sancționează conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice și depășirea vitezei maxime admise; celelalte contravenții pot fi constatate direct de către agentul de circulație, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

În speță, nu au fost folosite mijloace tehnice omologate, neexistând o înregistrare video a faptei, această situație fiind justificată de faptul că majoritatea contravențiilor rutiere nu lasă urme materiale, astfel încât proba acestora se poate face numai prin constatarea agentului de poliție; totodată, săvârșirea acestor contravenții este instantanee, astfel încât filmarea sau fotografierea este greu de realizat. A nu avea în vedere constatarea făcută de polițistul rutier înseamnă a-l lipsi pe acesta de principala atribuție, ceea ce ar avea consecințe grave pentru siguranța traficului rutier, întrucât comportamentul nelegal al conducătorilor auto ar fi foarte greu sau imposibil de sancționat.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind faptul că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla formulare a prezentei plângeri contravenționale nu este de natură să înlăture această prezumție simplă, atâta timp cât petentul nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile de natură a o răsturna.

Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

Având în vedere că întocmirea procesului-verbal în prezența agentului constatator care a observat personal acțiunea petentului confirmă situația de fapt descrisă în acesta, instanța reține că fapta petentului, constând în nerespectarea culorii roșii a semaforului constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.

În raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată reprezintă minimul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care nu a înțeles și a încercat să minimalizeze consecințele faptei sale, contravenția reținută în sarcina sa fiind una de natură a reprezenta un pericol major pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic, riscul de a produce un accident cu urmări grave pentru integritatea corporală a persoanelor, în condițiile nerespectării semnificației culorii roșii a semaforului fiind unul ridicat.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Cu referire la dispozițiile art. 453 C.proc.civ., instanța urmează să ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea privind pe petentul M_____ C_______ D______ cu domiciliul în București, _____________________. 11, ___________. B, ________________ și pe intimata D.G.P.M.B. - B______ R______ cu sediul în București, ________________________. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.

Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2015.


PREȘEDINTE, GREFIER,

R_____ I______ V_____ C_______ I______ C_______













Red./Thred.R.I.V./C.I.C./07.01.2016

Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

office@avocatura.com

Formular de contact

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025