Acesta este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 708/A/2015

Ședința publică de la 08 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ F______

Judecător B_____ M_____ B___

Grefier V_______ L___

Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant ______________, împotriva sentinței civile nr. 150/2015, pronunțată de Judecătoria B___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata A___, DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 7 SIBIU, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție. . La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în instanță avocat G______ L___ N______ pentru apelantă, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează

Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.

Avocatul apelantei apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.

Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.

Avocatul apelantei precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.

Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.

Totodată acordă cuvântul asupra probațiunii.

Avocatul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În deliberare, instanța încuviințează, pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, apreciind că acestea sunt utile soluționării pricinii.

La interpelarea instanței, avocatul apelantei învederează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de către instanța de fond, cu consecința admiterii plângerii așa cum a fost formulată.

Precizează faptul că a arătat atât în fața instanței de fond cât și în motivele de apel, faptul că apelanta nu se face vinovată de sancțiunea și de aspectele prezentate în procesul verbal de contravenție.

Mai mult decât atât, la momentul la care s-a aplicat acea sancțiune, trei luni suspendarea activității, plus amenda aplicată, Guvernul României prin ordonanța pe care a dat-o, a revenit asupra acestor sancțiuni.

Mai învederează că apelanta s-a aflat la prima abatere, a arătat faptul că factura pentru bunurile comercializate urma să fie întocmită, clientul aflându-se încă la magazia societății și încărca bunurile cumpărate, în atare situație sancțiunea aplicată apelantei fiind mult prea drastică. Din acest motiv și Guvernul României a revenit printr-o ordonanță în care se stipulează că la o primă abatere, sancțiunea aplicată să fie mult mai redusă.

Totodată solicită instanței să aibă în vedere aceste noi prevederi legale care ar fi mult mai favorabile apelantei. Apreciază de asemenea că suspendarea activității nu s-ar impune iar, în ceea ce privește amenda, solicită o reducere a acesteia la un cuantum mult mai acceptabil, având în vedere că era vorba despre o sumă de doar 450 lei pe acea factură care nu a fost emisă.

Fără cheltuieli de judecată.

Instanța lasă cauza în pronunțare.

TRIBUBUNALUL

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr.XXXXXXXXXXXXX contravenienta ______________ a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu ca prin hotărâre judecătorească să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională __________ nr.xxxxxxx din 14.11.2014, exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate și anularea sancțiunii complementare de suspendare a activității societății pentru o perioadă de 3 luni; în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei.

În motivarea plângerii contravenienta a arătat că a fost sancționată pe nedrept și că cele reținute în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității, că suma găsită în incinta spațiului comercial aparținea unui client care în momentul respectiv era în curtea societății, pe platoul din fața magazinului, încărcând câțiva saci de ciment.

De asemenea, a arătat că la momentul respectiv în magazin se aflau mai multe persoane care comandau materiale de construcție și era un singur vânzător, că un client a solicitat 21 de saci de ciment și eliberarea unei facturi și a chitanței corespunzătoare, dar contabilul societății nu se afla în incinta unității, așa încât clientul a lăsat banii pe tejgheaua unității, intenționând să-și încarce singur sacii de ciment în mașină; în timpul în care clientul s-a deplasat în curte, în vederea încărcării cimentului, inspectorii fiscali au intrat în incinta magazinului cerând vânzătorului să oprească orice activitate comercială în vederea controlării casei de marcat a unității.

Contravenienta a mai menționat că sancțiunea este nejustificată și exagerată, că suspendarea activității unității pentru o perioadă de 3 luni va face ca societatea să nu mai aibă resurse financiare pentru a achita datoriile către furnizori și bănci, că oricum vânzările în domeniul materialelor de construcție sunt scăzute.

În drept a invocat OG nr.2/2001 iar în probațiune a solicitat înscrisuri și martori.

Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei, conform art.19 din OUG nr.80/2013.

Contravenienta a anexat plângerii procesul verbal contestat, procesul verbal încheiat cu ocazia controlului, factura _________ nr.2648 din 14.11.2014 și chitanța aferentă acesteia (filele 7-11).

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare (filele 18-23) prin care, preliminar formulării apărărilor, a arătat modul de organizare și funcționare al Agenției, în baza HG nr.520/2013, și a precizat că în cauză are calitate procesuală pasivă Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.

În motivarea întâmpinării a arătat, în esență, că în urma controlului operativ inopinat și prin sondaj la punctul de lucru al petentei inspectorii antifraudă au constatat că nu sunt emise bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație, iar în urma inventarierii sumei faptice găsite la punctul de lucru, dotat cu aparat de marcat electronic fiscal, și comparării acesteia cu sumele fiscalizate înregistrate în raportul X echipa de control a constatat o diferență de 465 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin documente emise de AMEF sau prin alte documente financiar-contabile.

De asemenea, intimata a arătat că motivațiile invocate de contravenientă privind neemiterea bonurilor fiscale nu înlătură vinovăția cu care a fost săvârșită fapta, că avertismentul se poate aplica numai dacă s-a săvârșit o faptă de o gravitate mai redusă, iar cât privește sancțiunile complementare, aplicarea acestora nu sunt lăsate la latitudinea agentului constatator.

Intimata a anexat întâmpinării procesul verbal contravențional, nota explicativă a gestionarului, monetarul din 14.11.2014 și raportul informativ X (filele 24-30).

În răspunsul la întâmpinare (fila 36) petenta a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de intimată, arătând că se impune respingerea excepției, că starea de fapt este cu totul alta decât cea descrisă în întâmpinare, că este nejustificată și neîntemeiată sancționarea societății.

Prin Sentința nr. 150/2015 Judecătoria B___ a respins plângerea contravențională pentru următoarele argumente:

Aspectul preliminar invocat de petentă referitor la calitatea procesuală pasivă nu reprezintă o excepție, așa cum a fost apreciată de contravenientă în răspunsul la întâmpinare, deoarece plângerea a fost formulată în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind indicată și Direcția care a încheiat procesul verbal contravențional.

Pe fondul cauzei, instanța constată că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr.xxxxxxx din data de 14.11.2014 petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev. de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 republicată, cu amendă în cuantum de 8.000 lei conform art.11 alin.1 lit.b din același act normativ și aplicarea sancțiunii complementare a confiscării sumei de 465 lei, găsită la punctul de lucru, sumă care nu a putut fi justificată prin actele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, precum și sancțiunea complementară a suspendării activității de comercializare pe o perioadă de 3 luni, conform art.14 alin.3 și art.14 alin.2 din OUG nr.28/1999 republicată.

În sarcina contravenientei s-a reținut că în urma controlului operativ inopinat efectuat în data de 14.11.2014 ora 12:00 la sediul societății din Jidvei, ________________, s-a constatat faptul că societatea nu respectă prevederile art.1 alin.2 din OUG nr.28/1999 republicată. Astfel, în urma comparării monetarului întocmit de gestionarul A____ I___ cu raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscal a rezultat suma de 465 lei aflată în plus în casieria aparatului de marcat electronic fiscal față de suma de 92,60 lei înscrisă în raportul nefiscal X. Din nota explicativă luată gestionarului a reieșit faptul că această sumă provine din neemiterea de bonuri fiscale, din cauza faptului că a fost aglomerație în magazin (fila 7).

Din nota explicativă (fila 28) instanța reține că gestionarul A____ I___ C______ a arătat că nu a bătut pe casa de marcat suma de 465 lei din cauza aglomerației din magazin și pentru că era singur, iar cu privire la documentele justificative ale mărfurilor din gestiune a arătat că marfa vine cu documente, că el le verifică, iar recepțiile le face contabilul firmei.

În cauză s-a administrat probatoriu testimonial, fiind audiați martorii P___ A_____ C_____ și A____ I___ C______ (filele 57-58); martorul P___ a arătat că a cumpărat 21 de saci de ciment, că a dat banii gestionarului și i-a spus că vrea factură, dar acesta i-a răspuns că nu poate face factura decât după masă pentru că era multă lume în magazin și era singur; că și-a încărcat singur sacii de ciment și în acest timp au venit niște persoane care au închis ușile magazinului, că nu a mai putut vorbi cu nimeni, astfel că a plecat cu marfa din curtea magazinului iar după masă s-a întors după factură.

Martorul A____ I___ C______, gestionar al societății contraveniente, a declarat că se ocupă și cu vânzarea efectivă în magazin, că era singurul care vindea atunci când au sosit agenții de la Antifraudă, că anterior numitul P___ A_____ C_____ a cumpărat 21 de saci de ciment și i-a cerut factură, i-a spus că nu îi poate face pe loc pentru că erau mulți clienți și atunci cumpărătorul i-a lăsat banii și s-a dus singur în curte să-și încarce sacii de ciment, înțelegerea fiind că îi va face factura după masă. A precizat că a relatat celor de la Antifraudă ceea ce s-a întâmplat și că au existat și alte situații în care a dat facturi doar după masă deoarece societatea are doar 3 angajați.

Verificând din oficiu procesul verbal de contravenție, sub aspectul legalității, instanța a constatat că au fost respectate dispozițiile prevăzute imperativ de art.16-17 din OG nr.2/2001, astfel că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat, acesta fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile legale și bucurându-se de prezumția de autenticitate și veridicitate, mențiunile făcute în cuprinsul său de către agentul constatator fiind suficiente, fiind făcute chiar de persoana abilitată de lege să facă aceste mențiuni. Mai mult decât atât, instanța constată că fapta contravențională a fost descrisă în mod corect, cu indicarea datei, orei și locului unde s-a săvârșit contravenția, cu încadrarea juridică a faptei.

Referitor la arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la eventualele pagube pricinuite, textul de lege arată expres prin formularea „pot servi” și „eventualele” faptul că nu este obligatoriu ca la săvârșirea oricărei contravenții să existe asemenea împrejurări.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție se bucura în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește temeinicia, deși de lege lata nu este stabilită în mod expres natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, OG nr.2/2001 limitându-se a arăta în art.15 alin.1 că acesta este actul „încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”, opinia majoritară a doctrinei juridice și a practicii unitare este în sensul că acesta este un act administrativ, întrucât reprezintă o manifestare de voință cu caracter unilateral a unui organ administrativ, emis în temeiul puterii publice cu scopul de a produce efecte juridice. Fiind act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale are forța probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie, fapt constatat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Salabiaku contra Franței și A_____ contra României, din care rezultă că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, sub rezerva îndeplinirii a două condiții esențiale: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.

Probele administrate nu infirmă starea de fapt reținută de agenții constatatori, de altfel petenta nu neagă fapta în materialitatea acesteia, susținând doar că săvârșirea faptei se datorează lipsei contabilului în acel moment. Aceste apărări formale nu sunt însă de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei.

Se reține, de asemenea, că amenda aplicată reprezintă limita minimă prevăzută de textul legal sancționator, iar cât privește gravitatea faptei, este evident că e apreciată chiar de legiuitor ca prezentând un grad ridicat de pericol social, aspect ce rezultă din limitele mari ale amenzii stabilite prin lege și că prin aceste sancțiuni s-a urmărit eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, fapta contravențională în cauză aflându-se în imediata apropriere a infracțiunii de evaziune fiscală.

Cât privește sancțiunile complementare, din dispozițiile art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999 și art.14 alin.2 din același act normativ rezultă că acestea se aplică ope legis, nefiind lăsate la latitudinea agentului constatator.

Referitor la cererea petentei privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite prevederile art.7 alin.2 din OG nr.2/2001, dată fiind gravitatea contravenției.

În consecință, în baza art.34 din OG nr.2/2001, ținând seama de dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal, față de probele administrate, se constată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale și cum în cauză nu s-a făcut dovada unei stări de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal, plângerea se apreciază ca fiind neîntemeiată fiind respinsă, cu consecința menținerii procesului verbal contravențional ca temeinic și legal.

Împotriva Sentinței Civile Nr 150/2015 pronunțate la data de 09.03.2015, de către Judecătoria B___, petenta a declarat apel solicitând modificarea in tot a sentinței atacate si retinad cauza in vederea rejudecarii, solicită admiterea plângerii asa cum aceasta a fost formulata avand in vedere următoarele motive:

In primul rând considera ca hotararea data de către instanța de fond este netemeinica si nejustificata avand in vedere starea de fapt prezentata de către petenta si dovedita in fata instanței de judecata.

Cele reținute si prezentate de către instanța respectiv intimate nu corespund realitatii, fapt dovedit prin martorii audiați in cauza care au relatat pe larg intreaga stare de fapt.

Aplicarea unei sancțiunii asa de drastice precum si obligarea unitatii sa-si suspende activitatea pe o perioada de 3 luni este nejustificata fata de garadul de pericol social al faptei.

Instanța de fond in mod nejustificat a apreciat ca ne aflam in fata unei infracțiunii asimiliate evaziunii fiscale , dând astfel o gravitate exagerata a faptei reținute in sarcina apelantei. Considera ca nu se poate retine o astfel de gravitate avand in vedere faptul ca atat vânzătorul din magazine cat si cumpărătorul au relatat faptul ca nu a existat nici o incercare sau vreo intenție de a nu elibera facture fiscala .

Vorbim in speța de fata de materiale de construcții, respective ciment care a intrat in contabilitatea societății cu acte , facturi si alte documente justificative , neexistand posibilitatea de încerca macar sa se scoata astfel de produse din contabilitatea societății fara acte justificative .

Arată instanței de apel ca a existat si exista si in momentul de fata un grad de pericol social redus , întrucât s-a explicat agenților constatatori faptul ca persoana care a cumpărat respectiva marfa este afara si incarca autoturismul urmând sa intre in magazin si să primească factura pe care o solicitase anterior . Acest iucru nu s-a mai intamplat, societatea fiind in imposibilitatea de a-si dovedi _______________________, primind o sancțiune mult prea mare fata de cele reținute in sarcina sa .

Precizează faptul ca instanța de fond a apreciat starea de fapt ca fiind una de un pericol social major, fara sa aibe in vedere faptul ca este vorba de o societate cu un capital si cu o cifra de afaceri foarte mica, fiind vorba de un magazin sătesc , care nu realizează profitul primit ca si amenda nici in 6 luni avand in vedere specificul comercial al acestuia.

Instanța de fond ar fi trebuit sa admita macar in parte plângerea formulata in sensul înlocuirii sancțiunilor primite cu avertismentul si inlaturarea sancțiunii complementare de suspendare a activitatii, întrucât este o măsură care atrage după sine in acesta perioada atat imposibilitatea reala a societății de a achita amenda cat si probabilitatea aducerii societății in starea de faliment tinad cont ca vorbim de o societate care comercializează produse destinate construcțiilor, fiind in mare parte produse cu preturi stabilite de producători, singurul venit fiind din procentele foarte mici primite de la producătorii.

Solicită instanței de apel sa aibe in vedere noile modificări aduse de OUG 28/1999 de către Guvernul României, care a incercat sa tempereze __________________ sancțiuni aplicate agenților comerciale , dând astfel posibilitatea ca in prima faza pentu o astfel de abatere sa se aplice o sancțiune mai blanda, respectiv un advertisment, urmând ca la o noua abatere sa se aplice sancțiuni mai aspre .

In speța de fata considera ca s-ar putea aplica o astfel de prevedere legala întrucât consideră ca se află in fata unei legi mai favorabile avand in vedere prevederile constituționale , motiv pentru care solicitam a avea in vedere aceste noi dispoziții. In noile modificări aduse legii invocate măsură complementara a suspendării activitatii societății a fost mult redusa, perioada de 3 luni nemaifiind prevăzută, ci o perioada mai scurta de o luna insa in alte condiții.

La cererea de apel formulata de __________________., intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului pentru următoarele motive:

Considera ca in mod temeinic instanța a retinut in sarcina apelantei ca nu a făcut dovada existentei unei alte stări de fapt dacat cea reținuta in procesul verbal contestat.

Instanța de fond in mod corect a respins si solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul reținând ca in cauza nu sunt întrunite prevederile art. 7 alin. 2 din OG. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, data fiind gravitatea contravenției.

La data de 01.08.2013 a intrat in vigoare H.G. nr.520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, care prevede la art. 15:„(1) în cadrul Agenției se organizează si funcționează Direcția generala antifrauda fiscala, structura fara personalitate juridica, cu atribuții de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala.

(2) în cadrul Direcției generale antifrauda fiscala funcționează direcții regionale antifrauda fiscala, conduse de inspectori generali adjuncți antifrauda.”

Astfel avand in vedere textul de lege mai sus menționat solicită modificarea citativului si comunicarea tuturor actelor de procedura intocmite in cauza la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscala din ___________________, sector 5, București.

În urma unui control operativ inopinat și prin sondaj la punctul de lucru al apelantei, situat în localitatea Jidvei, _________________, jud. A___, inspectorii antifraudă au constat că nu sunt emise bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație.

In urma inventarierii sumei faptice găsite la punctul de lucru dotat cu aparat de marcat electronic fiscal (AMEF) și comparării acestuia cu sumele fiscalizate înregistrate în raportul X, echipa de control a constatat o diferență de 465 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin documente emise de AMEF sau prin alte documente financiar-contabile.

Asa cum a retinut instanța de fond fapta constatată întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, societatea fiind sancționată în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 lit. b) din același act normativ cu amendă în cuantum de 8.000 lei.

Prin dispozițiile Legii nr. 287/2009 republicată, privind Codul civil prevede la art. 16: „2) Fapta este săvârșită cu intenție când autorul prevede rezultatul faptei sale și fie urmărește producerea lui prin intermediul faptei, fie, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat.

(3) Fapta este săvârșită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia să îl prevadă. Culpa este gravă atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese”.

Apelanta nu neaga fapta in materialitatea ei, însă susține că aceasta are un grad de pericol social redus.

Referitor la capătul de cerere privind exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale stabilită prin procesul verbal dedus judecății, solicită a se constata că în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicata cu modificările si completările ulterioare asa cum a retinut si instanța prin senstinta apelata.

Subliniază că fapta contravențională săvârșită în cauză se află în imediata vecinătate a infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât prin săvârșirea contravenției prevăzută ca atare la art. 10 lit b) din O.U.G. nr. 28/1999, având repercursiuni asupra diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat prin încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 28/1999.

Apreciază că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin menținerea amenzii în cuantumul stabilit prin procesul- verbal atacat, având în vedere atitudinea petentei față de fapta și de urmările ei.

Cu privire la sancțiunea complementara privind suspendarea activitatii aplicata apelantei, solicită a se observa, așa cum rezultă din dispozițiile art.

11 alin. (3) din OUG nr. 28/1999 si cele ale art. 14 alin. (2) din același act

normativ, că acestea se aplica ope legis, în consecință aceste sancțiuni nu sunt

lăsate la latitudinea agentului constatator de a le aplica sau nu.

Prin Decizia nr. 1029/2009 Curtea Constituțională, a reținut că stabilirea unei contraveții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni complementare pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agențiilor economici. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată.

A mai reținut, de asemenea, că prevederile art. 14 din OUG nr. 28/1999 reprezintă norme coercitive, care instituie sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agenților economici, consecința încălcării acestor dispoziții legale fiind confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată, așa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituție.

Solicită instanței a observa faptul ca organul de control antifrauda a stabilit amenda ținând cont de fapta contravenționala savarsita, ceea ce arata ca sancțiunea aplicata este una legala si temeinica fiind direct proporționala cu gravitatea faptei.

Ținând cont de faptul ca societatea apelanta a incalcat dispozițiile unui act normativ in vigoare, apreciază ca in mod corect si legal organul de control a intocmit actul atacat in prezenta cauza, sancțiunile aplicate fiind direct proporționale cu gravitatea faptelor savarsite, aspect menținut si de instanța de fond.

Așadar nu se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate, întrucât acestea au fost corect individualizate prin raportare la pericolul social al faptelor, care rezulta nu numai din modul in care au fost savarsite faptele ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.

Odata ce a fost constatata savarsirea unor fapte care atrag răspunderea contravenționala a contribuabililor in conformitate cu prevederile din Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, organul constatator aplica sancțiunea in limitele prevăzute de actul normativ, aceasta fiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținând seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa si circumstanțe personale ale contravenientului.

Apreciază ca organul de control a acționat cu respectarea dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, sancțiunea aplicandu-se în limitele prevăzute de actul normativ fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal; astfel se constată că plângerea nu este întemeiată, sancțiunea amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator petentului fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

În concluzie, solicită respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea sentinței atacate si a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind temeinice și legale.

In drept: dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedura civila, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicata cu modificările si completările ulterioare, O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr.xxxxxxx din data de 14.11.2014 petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev. de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 republicată, cu amendă în cuantum de 8.000 lei conform art.11 alin.1 lit.b din același act normativ și aplicarea sancțiunii complementare a confiscării sumei de 465 lei, găsită la punctul de lucru, sumă care nu a putut fi justificată prin actele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, precum și sancțiunea complementară a suspendării activității de comercializare pe o perioadă de 3 luni, conform art.14 alin.3 și art.14 alin.2 din OUG nr.28/1999 republicată.

Analizând cu prioritate procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța de apel constată că au fost respectate dispozițiile prevăzute imperativ de art.16-17 din OG nr.2/2001, astfel că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat, acesta fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile legale și bucurându-se de prezumția de autenticitate și veridicitate.

Prin urmare, în mod corect prima instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție se bucura în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

Analizând procesul verbal sub aspectul temeiniciei sale, instanța de apel reține că în sarcina contravenientei s-a reținut că în urma controlului operativ inopinat efectuat în data de 14.11.2014 ora 12:00 la sediul societății din Jidvei, ________________, s-a constatat faptul că societatea nu respectă prevederile art.1 alin.2 din OUG nr.28/1999 republicată. Astfel, în urma comparării monetarului întocmit de gestionarul A____ I___ cu raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscal a rezultat suma de 465 lei aflată în plus în casieria aparatului de marcat electronic fiscal față de suma de 92,60 lei înscrisă în raportul nefiscal X.

Din nota explicativă luată gestionarului a reieșit faptul că această sumă provine din neemiterea de bonuri fiscale, din cauza faptului că a fost aglomerație în magazin.

Din nota explicativă instanța reține că gestionarul A____ I___ C______ a arătat că nu a bătut pe casa de marcat suma de 465 lei din cauza aglomerației din magazin și pentru că era singur, iar cu privire la documentele justificative ale mărfurilor din gestiune a arătat că marfa vine cu documente, că el le verifică, iar recepțiile le face contabilul firmei.

În cauză, în primă instanță s-a administrat probatoriu testimonial, fiind audiați martorii P___ A_____ C_____ și A____ I___ C______.

Audiat fiind în fața primei instanțe, martorul P___ A_____ a arătat că a cumpărat 21 de saci de ciment, că a dat banii gestionarului și i-a spus că vrea factură, dar acesta i-a răspuns că nu poate face factura decât după masă pentru că era multă lume în magazin și era singur; că și-a încărcat singur sacii de ciment și în acest timp au venit niște persoane care au închis ușile magazinului, că nu a mai putut vorbi cu nimeni, astfel că a plecat cu marfa din curtea magazinului iar după masă s-a întors după factură.

Martorul A____ I___ C______, gestionar al societății contraveniente, a declarat că se ocupă și cu vânzarea efectivă în magazin, că era singurul care vindea atunci când au sosit agenții de la Antifraudă, că anterior numitul P___ A_____ C_____ a cumpărat 21 de saci de ciment și i-a cerut factură, i-a spus că nu îi poate face pe loc pentru că erau mulți clienți și atunci cumpărătorul i-a lăsat banii și s-a dus singur în curte să-și încarce sacii de ciment, înțelegerea fiind că îi va face factura după masă. A precizat că a relatat celor de la Antifraudă ceea ce s-a întâmplat și că au existat și alte situații în care a dat facturi doar după masă deoarece societatea are doar 3 angajați.

Probele administrate nu infirmă starea de fapt reținută de agenții constatatori, de altfel petenta nu neagă fapta în materialitatea acesteia, susținând doar că săvârșirea faptei se datorează lipsei personalului în acel moment. Aceste apărări formale nu sunt însă de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei.

Astfel martorii audiați au prezentat o stare de fapt care nu este de natură să înlăture aplicarea sancțiunii contravenționale, fiind evidentă săvârșirea faptei de către petenta din prezenta cauză.

Prin cererea de apel, apelanta a invocat aplicarea legii contravenționale mai favorabile, fără însă a indica în concret temeiul de drept și momentul intrării în vigoare a acestuia pentru a fi aplicabil în cauză principiului aplicării legii mai favorabile.

În aceste condiții, instanța de apel nu poate primi aceste susțineri ale apelantului.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța de apel reține că amenda aplicată reprezintă limita minimă prevăzută de textul legal sancționator, iar cât privește gravitatea faptei, circumstanțele de comitere a acesteia și pericolul social este evident că fapta e apreciată chiar de legiuitor ca prezentând un grad ridicat de pericol social, aspect ce rezultă din limitele mari ale amenzii stabilite prin lege și că prin aceste sancțiuni s-a urmărit eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, fapta contravențională în cauză aflându-se în imediata apropriere a infracțiunii de evaziune fiscală.

Cât privește sancțiunile complementare, din dispozițiile art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999 și art.14 alin.2 din același act normativ rezultă că acestea se aplică ope legis, nefiind lăsate la latitudinea agentului constatator.

Referitor la cererea petentei privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite prevederile art.7 alin.2 din OG nr.2/2001, dată fiind gravitatea contravenției.

În consecință, în baza art.34 din OG nr.2/2001, ținând seama de dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal, instanța de apel apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție.

Față de cele de mai sus, instanța de apel va respinge apelul declarat de apelanta petentă ______________ împotriva Sentinței civile nr. 150/2015 pronunțată de Judecătoria B___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată..

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge apelul declarat de apelanta petentă ______________ împotriva Sentinței civile nr. 150/2015 pronunțată de Judecătoria B___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 08.10.2015.

.

Președinte, C______ F______		Judecător, B_____ M_____ B___
	Grefier, V_______ L___

Red. BMB

Tehnored. BMB

4 ex. / 23.11.2015

Jud. fond: C..F____