Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX APEL - anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 21.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - B______ L_____

JUDECĂTOR - T________ C_______

GREFIER – S_____ M____

DECIZIA Nr. 788/2015

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul intimat I____________ G______ al Poliției de Frontieră Iași în contradictoriu cu intimatul petent B_____ M____, împotriva Sentinței civile nr. 392 din 16.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal realizat în ședința publică a răspuns, pentru apelant, consilierul juridic B_____ V_____, lipsă fiind intimatul petent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier după care:

Dl. consilier juridic B_____ V_____ depune la dosarul cauzei împuternicirea de reprezentare juridică nr. xxxxxxx din 09.03.2015.

Constatând că nu mai sunt alte solicitări, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.

Consilier juridic B_____ V_____ arată că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probelor, întrucât copia aprobării depusă la dosar nu s-a realizat față-verso. Pe verso-ul înscrisului respectiv se indicau obligații pe care petentul nu le-a îndeplinit, respectiv obținerea a două documente, anume: Aviz prealabil (pentru pescuit recreativ) și Avizul privind accesul în fâșia de frontieră a Poliției de Frontieră. Solicită dl. consilier admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 17.04.2014, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX, petentul B_____ M____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx din data de 14.04.2014, emis de intimatul I____________ Teritorial al Poliției de Frontieră Iași – SPF Românești.

În motivare, petentul a arătat că în data de 14.04.2014, orele 16.45, a fost oprit în zona Dămideni, __________________________ compusă din agent principal Ș____ C______ și ag. principal T_________ T____. Agentul Ș____ C______ i-a cerut explicații cu privire la prezența sa în acea zonă, fiind în vecinătatea râului Prut, fără să se legitimeze. Acesta, văzând asupra sa o sculă de pescuit, i-a spus că pescuitul este interzis și l-a acuzat că a fost la pescuit pe râul Prut, ceea ce nu este adevărat, întrucât a fost la pescuit în alt loc, vecin cu râul Prut.

Ulterior, a primit un proces verbal prin care a fost sancționat contravențional, iar la rubrica obiecțiuni s-a menționat că a refuzat să semneze și să ia la cunoștință, cu toate că nu avea ce semna.

În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.

În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013, acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimatul I____________ Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal, ca fiind legal și temeinic întocmit.

În motivare, intimatul a arătat că, la data de 14.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei pentru ,,accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat până la culoarul de frontieră sau malul apelor, după caz, fără documente de identitate și fără aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră”, faptă prevăzută de art. 75 lit. f și sancționată de art. 76 lit. e din OUG nr. 105/2001, aprobată de Legea nr. 243/2002 privind frontiera de stat a României, cu amendă cuprinsă între 100 și 1000 lei. S-a reținut prin actul de constatare că petentul, în ziua de 14.04.2014, în jurul orei 18,45, a fost observat pe malul râului Prut, după fâșia de protecție a frontierei de stat, în zona localității Dămideni, împreună cu alte două persoane, iar la controlul efectuat nu a putut prezenta actul de identitate și aprobarea șefului formațiunii locale a Poliției de Frontieră pentru acces în fâșia de protecție.

Intimatul a mai apreciat că, având în vedere că petentul nu a făcut dovada deținerii unei aprobări a șefului formațiunii locale a Poliției de Frontieră pentru accesul în fâșia de protecție a frontierei de stat, în mod corect a fost reținută fapta contravențională în sarcina sa.

Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, a apreciat că, în mod corect a fost individualizată sancțiunea de către agentul constatator, spre minimul prevăzut de lege, 200 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă.

În temeiul art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Cod procedură civilă, intimat a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

În baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat și administrat în cauză probe cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr. 392 din 16.10.2015, instanța a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx din data de 14.04.2014. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx din data de 14.04.2014, întocmit de către intimatul I____________ Teritorial al Poliției de Frontieră Iași – SPF Românești, petentul B_____ M____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, în baza art. 76 lit. e din OUG nr. 105/2001, republicată, reținându-se în sarcina sa că, la data de 14.04.2014, a fost observat pe malul râului Prut, după fâșia de protecție a frontierei de stat, în zona localității Dămideni, împreună cu alte două persoane, iar la controlul efectuat nu a putut prezenta actul de identitate și aprobarea șefului formațiunii locale a Poliției de Frontieră pentru acces în fâșia de protecție.

Procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx din data de 14.04.2014 nu a fost semnat de către petent, fiind menționat refuzul în acest sens.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului B_____ M____ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Instanța a apreciat că eventuala mențiune neconformă cu realitatea privind prezența sa la întocmirea procesului verbal și cu privire la refuzul de a semna înscrisul constatator nu reprezintă un caz de nulitate absolută, iar petentul nu a dovedit producerea unei vătămări care să nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, având posibilitatea în fața instanței toate motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care le consider incidente.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

De asemenea, instanța a amintit că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În drept, instanța a reținut că potrivit art. 75 lit. e din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, constituie contravenție ,,f) accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat, fără documente de identitate și fără aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră...”, iar potrivit art. 76 lit. e din același act normativ această faptă se sancționează cu amendă de la 100 lei la 1.000 lei.

În fapt, în cauza dedusă judecății, contrar susținerilor intimatei, observând mențiunile cuprinse în avizul temporar nr. 42 din data de 07.01.2014, instanța a observat că, în temeiul art. 40 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, petentul B_____ M____ a primit avizul temporar pentru desfășurarea activității de pescuit recreativ sportiv, în apele de frontieră, în locurile și sectoarele stabilite de autoritățile competente, situate pe raza județului B_______, respectiv S.F. 906 (localitatea Oroftiana) – S.F. 1006 (localitatea Santa M___), mai puți zona cuprinsă între Barajul Stânca Costești – 500 metri aval de baraj.

Prin urmare, în condițiile în care, prin probatoriul administrat în cauză, a fost reliefată o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal de contravenție, instanța a reținut că, în speță, se va da eficiență dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, drept ce implică și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, _______, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ,,ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, si Hotărârea V__ der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, _______, nr. 288, p. 19, paragraful 59).

Astfel, instanța a apreciat că prin probatoriul administrat s-au reliefat elemente de natură a susține situația de fapt contrară celei reținute în cauză, în sensul că petentul, la data constatării contravenției deținea avizul de acces în zona Dămideni, respectiv S.F. 906 (localitatea Oroftiana) – S.F. 1006 (localitatea Santa M___), iar din procesul verbal de contravenție nu rezultă că petentul s-ar fi aflat între Barajul Stânca Costești – 500 metri aval de baraj, zona exceptată prin avizul obținut (singura referire la localizarea exacta a petentului fiind făcută în nota de raport, fila 33, întocmită ulterior actului constatator, pro causa, înscris ce nu constituie mijloc de probă care să stea la baza stabilirii vinovăției contravenientului), infirmându-se astfel cele constatate de către agentul constatator la data întocmirii procesului verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I____________ G______ al Poliției de Frontieră Iași, solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.

În motivarea cererii de apel, apelantul a susținut că instanța de fond a procedat la o greșită interpretare a probelor din dosarul cauzei și fără a ține seama de dispozițiile imperative ale art. 7 alin. 5 din OUG 105/2001 privind frontiera de stat a României. Față de efectul devolutiv al apelului reglementat de art. 476 din Legea 134/2010, a solicitat ca instanța să procedeze la o nouă judecată asupra fondului cauzei, cu consecința respingerii plângerii contravenționale și a menținerii sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei.

A arătat apelantul că prin probatoriul administrat în cauză a fost reliefată o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul verbal, în sensul că la data constatării faptei petentul deținea avizul temporar nr. 42 din 07.01.2014, pentru efectuarea activității de pescuit recreativ/sportiv, în apele de. frontieră, în locurile și sectoarele stabilite de autoritățile competente, situate pe raza județului B_______, respectiv SF 906 (localitatea Oroftiana) - la SF 1006 (localitatea Santa M___). Instanța de fond a fost indusă în eroare de avizul menționat, prezentat de intimat doar în copie - față, neavând posibilitatea de a verifica si verso-ul înscrisului respectiv.

Avizul în discuție are ca temei art. 40 din OUG 105/2001 și se acordă de către Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră B_______ pentru întreaga zonă de responsabilitate din județul B_______, fiind diferit față de aprobarea șefului formațiunii locale a Poliției de Frontieră (Sectorul Poliției de Frontieră) pentru acces în fâșia de protecție a frontierei de stat, temeiul acestuia fiind art. 7 alin. 5 din O.U.G.105/2001 - „Accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat până la culoarul de frontiera sau malul apelor, după caz, este permis în baza documentelor de identitate, cu aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră.".

A mai arătat că intimatul a fost sancționat contravențional pentru că a fost surprins în fâșia de protecție a frontierei de stat fără aprobarea șefului formațiunii locale a Poliției de Frontieră și nu pentru lipsa avizului temporar ce-i dădea dreptul să efectueze activitatea de pescuit sportiv.

A insistat apelantul asupra împrejurării că nu există echivalență între avizul pentru activitatea de pescuit, acordat de o structură din subordinea ITPF Iași, în baza unui anumit temei legal, strict pentru activitatea de pescuit, și aprobarea șefului formațiunii locale a Poliției de Frontieră, Sectorul Poliției de Frontieră, la fel structură subordonată ITPF Iași și nesubordonată Serviciului Teritorial, aprobare acordată în baza unui temei legal diferit.

Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 precum și atitudinea intimatului față de polițiștii de frontieră la momentul constatării faptei, apelantul a opinat că în mod corect a individualizat sancțiunea contravențională agentul constatator, spre minimul prevăzut de lege, 200 lei.

În drept, apelantul a indicat prevederile art. 480 alin. 2 din Legea nr. 134/2010.

Legal citat, cu copia cererii de chemare în judecată, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță la termenul de judecată.

Examinând apelul, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul urmează a pronunța o soluție de admitere, pentru argumentele ce succed:

Prin procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx/14.04.2014, petentul B_____ M____ a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 75 lit. f din OUG nr. 105/2001, anume accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat, fără documente de identitate și fără aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră.

Dispozițiile invocate se coroborează cu cele ale art. 7 alin. (5) din ordonanță, articol potrivit căruia, accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat până la culoarul de frontieră sau malul apelor, după caz, este permis în baza documentelor de identitate, cu aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră.

În procesul-verbal s-a consemnat, în concordanță cu conținutul constitutiv al abaterii menționate, că petentul B_____ M____ a fost găsit după fâșia de protecție a frontierei de stat, fără acte de identitate și fără avizul de acces peste fâșie, din partea șefului poliției de frontieră.

Petentul a depus la dosar, cu intenția de a dovedi o situație de fapt contrară celei descrise de agentul constatator, Avizul temporar nr. 42/07.01.2014, document emis în temeiul art. 40 din OUG nr. 105/2001, pentru desfășurarea activității de pescuit sportiv. Potrivit articolului invocat, pescuitul industrial și sportiv în apele de frontieră, apele maritime interioare și în marea teritorială se efectuează, în condițiile legii, în locurile și sectoarele stabilite de autoritățile competente, cu avizul prealabil al organelor Poliției de Frontieră Române.

Rezultă că, așa cum a învederat apelantul, în cauză s-a sancționat absența actului de identitate și a aprobării pentru accesul în fâșia de protecție, în timp ce petentul s-a apărat prezentând avizul pentru activitatea de pescuit, aceasta deși legea reglementează separat cele două situații, impunând obținerea unor documente de acces specifice, absolut distincte.

La dosar nu s-a depus aprobarea pentru acces în fâșia de protecție și nici nu s-a dovedit că petentul deținea și a prezentat, la momentul controlului, actul de identitate. De altfel, petentul nu a formulat apărări care să vizeze, în concret, situația celor două categorii de documente. Susținând că deține permis pentru acces în zonă (fila 39 verso fond), petentul a înfățișat, după cum s-a arătat în cele ce preced, avizul pentru pescuit.

În situația dată, procesul-verbal apare legal (valabilitatea actului, din perspectiva legalității, fiind analizată judicios de prima instanță) și temeinic întocmit, în cauză neexistând motive de invalidare a acestuia.

În plan sancționator, Tribunalul apreciază totuși că se impune o reconsiderare a sancțiunii pecuniare aplicate, având în vedere că nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament similar și anterior sancționat, persistență care să excludă posibilitatea corijării acestuia, prin aplicarea unei prime sancțiuni mai blânde.

Este de observat, în egală măsură, că în speță nu poate fi înlăturată posibilitatea ca petentul să fi apreciat, în mod eronat dar nu cu rea-credință (și nu total neavenit – însăși prima instanță și-a însușit un atare punct de vedere), că avizul de pescuit obținut în ianuarie 2014 îi asigură și accesul în fâșia de protecție, respectiv accesul la apele râului Prut. Astfel s-ar explica și pretinsul comportament al petentului, la momentul controlului efectuat de reprezentanții apelantului.

Cu aceste argumente, admițând apelul, Tribunalul va schimba Sentința civilă nr. 392/19.01.2015 a Judecătoriei B_______, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și al înlocuirii cu avertisment a sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite apelul formulat de apelantul intimat I____________ G______ al Poliției de Frontieră Iași, cu sediul în mun. Iași, _________________. 3-5, jud. B_______, și sediu procedural ales la Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră B_______, __________________ J____ B_______, în contradictoriu cu intimatul petent B_____ M____, cu domiciliul în ___________________________.

Schimbă Sentința Civilă nr. 392/19.01.2015 a Judecătoriei B_______, în sensul că:

Admite în parte plângerea contravențională.

Înlocuiește cu avertisment sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B______ L_____ T________ C_______ S_____ M____

Red. T.C.

Tehnored. S.M./TC

4 ex./23.10.2015

Jud. fond P_______ Sivia