Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 81 A

Ședința publică din 22 ianuarie 2016

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă G____ E____ din B_______, __________________, ____________, județul B_______, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ a Municipiului B_______ cu sediul în B_______, ___________________________. 16, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 921 din 27 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanta petentă G____ E____, lipsind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Apelanta petentă G____ E____ solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul anulării în totalitate a procesului verbal. Arată că ea nu se consideră vinovată pentru fapta reținută prin procesul verbal, întrucât câinele său era în lesă și botniță. Totodată apreciază că amenda stabilită în sarcina sa este prea mare.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 921 din 27.01.2015 Judecătoria B_______ a respins, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta G____ E____, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ a Municipiului B_______ și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxx din data de 30.07.2014.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxx din data de 30.07.2014, petenta G____ E____ a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 2000 de lei pentru încălcarea prevederilor art. 18, alin. 1, lit. e din OUG nr. 55/2002 și cu avertisment, pentru încălcarea prevederilor art. 3, pct. 31 din Legea nr. 61/1991, reținându-se că în ziua de 30.07.2014, în jurul orei 06:25, pe _________________________. 91-93 din B_______, a plimbat voluntar câinele agresiv despre care pretinde că îi este proprietar, fără ca acesta să aibă botnița sau să fie ținut în lesă și a declarat date eronate cu privire la identitatea sa.

Pentru săvârșirea contravențiilor, petenta a fost sancționat contravențional conform art. 18, alin. 2, lit. c din OUG nr. 55/2002 și conform art. 3, alin. 1, lit. a din Legea nr. 61/1991.

Petenta nu a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, acest aspect fiind confirmat de un martor, conform art. 19 din O.G. nr. 2/2001. La rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului, au fost consemnate următoarele: ” A lăsat câinele liber pentru a-și satisface necesitățile fiziologice. Nu poate specifica rasa din care face parte câinele”.

Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petenta a formulat plângere în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa și solicitând înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.

În ceea ce privește critica adusă de petentă privitoare la faptul că martorul care a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost prezent la constatarea faptelor, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 19, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, act normativ ce reglementează cadrul general al procedurii contravenționale, „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient ”, iar „în cazul in care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”, în acest caz procesul-verbal cuprinzând și datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia.

În acest context, instanța de fond a amintit că rolul martorului-asistent este strict cel specificat în art. 19 din OG nr. 2/2001, nefiind necesar ca acesta să fi perceput în mod direct evenimentele consemnate în procesul-verbal de contravenție.

Procedând la verificarea procesului-verbal ________, nr. xxxxxx din data de 30.07.2014, instanța de fond a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 19, alin. 1 din OG nr. 2/2001, împrejurarea că petenta a refuzat să semneze fiind confirmată de martorul T____ C______, ale cărui date de identificare sunt consemnate în cuprinsul actului constatator.

Referitor la criticile petentei legate de consemnarea eronată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției a numărului cărții sale de identitate, instanța de fond a reținut faptul că prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare a unei contravenții.

Cu toate acestea, în cazul nesocotirii cu prilejul încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a dispozițiilor art. 16, alin. 1 din OG nr. 2/2001, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, neputând fi invocată din oficiu de către instanță, ci doar de către persoana vătămată în interesele sale prin nesocotirea normei juridice, care are îndatorirea de a face dovada existenței unei vătămări, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Or, în cauză, deși numărul cărții de identitate consemnat în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde cu numărul cărții de identitate prezentate de către petentă în instanță și anexate în copie la dosar (în sensul că a fost menționat numărul xxxxxx, în loc de xxxxxx), petenta nu a făcut dovada existenței unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, mai ales în contextul în care în cuprinsul actului constatator este menționat codul numeric personal al petentei, astfel încât scopul prevederii în lege a acestei mențiuni- identificarea contravenientului, este îndeplinit. În plus, menționarea eronată a unei cifre din numărul actului de identitate poate fi considerată cel mult o eroare materială.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În privința primei fapte sancționate prin procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 1, ale art. 6, alin. 4 și ale art. 18, alin. 1, lit. e, coroborat cu alineatul 2, lit. c din OUG nr. 55/2002.

În privința celei de-a doua fapte reținute în procesul-verbal, instanța reține că au aplicabilitate în cauză dispozițiile art. 2, pct. 31, coroborat cu art. 3, alin. 1, lit. a din Legea nr. 61/1991.

Petenta, legal citată, s-a prezentat în instanță pe parcursul desfășurării procesului, solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile anexate la dosar, pe care a și obținut-o.

De asemenea, prin precizările depuse la dosar la data de 24.09.2014, a învederat că în acel moment, nu era niciun martor de față, fiind ora 06:15 dimineața.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum de 2000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.

Referitor la procesul-verbal, instanța de fond a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

Reține prima instanță că în speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimată, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisuri.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat. Astfel, din coroborarea aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, cu raportul agentului constatator, care, deși constituie un înscris întocmit ”pro causa”, după formularea întâmpinării, poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe, se desprinde concluzia că la data constatării faptelor consemnate în actul de sancționare a conduitei petentei, doamna G____ E____ a plimbat voluntar pe Calea Națională, nr. 91-93 din B_______ câinele agresiv rasa Tosa Inu, conform carnetului de sănătate anexat la dosar, fără ca acesta să aibă botnița sau să fie ținut în lesă și a declarat date eronate cu privire la identitatea sa.

În ceea ce privește susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, reiterate și în fața instanței, dar și în răspunsul la întâmpinare, referitoare la faptul că patrupedul este bine îngrijit și că la momentul constatării contravențiilor, avea toate ustensilele necesare asupra sa (pungă, faraj, lesă, botniță), instanța de fond a învederat că aceste aspecte nu înlătură caracterul contravențional al conduitei petente, întrucât nu constituie situații dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001.

De altfel, nici faptul că petena a lăsat câinele fără lesă în curtea B___ Post și nu pe trotuar, strict pentru a-și face necesitățile, nu este de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei prevăzute de art. 18, alin. 1, lit. e din OUG nr. 55/2002, de vreme ce petenta nu a făcut dovada că incinta în care câinele a fost eliberat fără lesă constituie un loc special amenajat pentru câini, în contextul în care dispozițiile art. 6, alin. 4 din același act normativ se referă la accesul câinilor în

localurile publice, în mijloacele de transport în comun, în locurile publice, precum și în părțile comune ale imobilelor, fără nicio altă distincție.

Instanța de fond a mai reținut, în legătură cu susținerile petentei referitoare la raportul agentului constatator că, pe de o parte, faptul că data săvârșirii contravenției, consemnată în acest raport ca fiind 30.07.2011, în loc de 30.07.2014 constituie o simplă eroare materială, care nu influențează nici temeinicia, nici legalitatea actului contestat, iar pe de altă parte, faptul că data raportului agentului constatator este ulterioară datei înregistrării întâmpinării în sistemul intimatei (sub nr. 5758/24.10.2014) nu este de natură să conducă la constatarea netemeiniciei celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, cu atât mai mult cu cât raportul agentului constatator ajută la lămurirea unor împrejurări de fapt pentru instanță, în contextul în care se coroborează cu alte probe, dar nu poate constitui prin el însuși dovada unor împrejurări extrinseci celor consemnate în actul sancționator al conduitei petentei.

În privința celei de-a doua fapte consemnate în procesul-verbal de contravenție (referitoare la declararea de date eronate cu privire la identitatea sa), instanța de fond a învederat că susținerile petentei privind faptul că aceste constatări nu corespund realității nu pot fi reținute de instanță, de vreme ce petenta nu a adus nicio explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În considerarea celor expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că petenta a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovată, solicitând să fie administrate probe, fapt pe care l-a realizat, prin administrarea probe cu înscrisuri, fără a reuși să răstoarne prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 18, alin. 1, lit. e din OUG nr. 55/2002, instanța de fond, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, a apreciat că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentei, care nu a manifestat regret pentru nerespectarea regulilor privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi și nu a învederat împrejurări de fapt sau circumstanțe personale de natură a atenua răspunderea contravențională, instanța de fond a apreciat că rolul preventiv, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Referitor la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentei, faptă prevăzută de art. 3, pct. 31 din Legea nr. 61/1991, instanța de fond a constatat că pentru conduita petentei, agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, ce corespunde gradului de pericol social al faptei, avertismentul fiind o sancțiune pur morală ce se aplică în cazul în care, în funcție de împrejurările concrete, contravenția a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite prin normele juridice încălcate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel, apelanta petentă G____ E____ prin care a solicitat anularea hotărârii atacate și în rejudecare admiterea plângerii contravenționale și anularea actului sancționator.

În motivarea cererii de apel petenta a arătat că datele din PV nr. xxxxxx din 30.07.2014 sunt neadevărate și, mai ales, datele din raportul făcut de agentul M_____, raport pe care acesta îl întocmește la data de 27.10.2014, fiind de serviciu în data de 30.07.2011, deci cu trei ani în urmă, că dl. O____ I___, care semnează întâmpinarea nr. 5758, făcută în data de 24.10.2014 nu avea de unde să cunoască faptele, deoarece raportul făcut de polițistul M_____ este în data de 27.10.2014, deci cu trei zile mai târziu.

Sub aspectul conținutului contravenției reținută în sarcina sa, precizează apelanta că în momentul constatării contravenției câinele nu era pe trotuar, ci în incinta spațiului B___ Post, că la acea oră nu circula nimeni pe stradă și câinele era lângă ea și nu pleca singur nicăieri. Când agenții au ajuns la ea, câinele era în lesă, și nici nu se pune problema să-l fi asmuțit. Agenții au fost în număr de doi, fapt ce nu reiese din Procesul verbal și nici din Raport. Nu s-au prezentat și i-au vorbit foarte urât. Arată apelanta că atât în timp ce a discutat cu ei, câinele a fost în lesă și cu botniță, iar pe trotuar nu a avut loc nicio discuție cu agenții, ci, pe spațiul B___ Post, și în acel moment nu trecea nimeni prin preajmă.

Referitor la declinarea identității sale, menționează apelanta că ea le-a dat date reale, dar agentul nu a știut să le introducă corect în calculator, după cum se observă și din datele eronate din Raport. Între timp, cât a discutat cu cei doi agenți, a apărut o mașină a Poliției Locale, iar agentul (D_____) din mașină a strigat SANCȚIONȚI-O, acel agent fiind o persoană pe care a recunoscut-o după fostul său loc de muncă. Acesta a făcut probabil fotografii, fotografii de unde reiese faptul că animalul era în lesă și avea toate cele necesare pentru a strânge murdăria. Consideră apelanta că nu exista nici un motiv pentru a fi sancționată. Menționează apelanta că agenții au amenințat-o cu spray-ul lacrimogen, fapt ce reiese din Raport.

Intimata Poliția L_____ a Municipiului B_______ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, apreciind că procesul verbal de contravenție atacat îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie. Arată că faptele contravenționale reținute în sarcina petentei (aceea de a plimba pe trotuar un câine periculos, fără a avea botniță și lesă și cea de a furniza date nereale despre identitatea sa) au fost săvârșite de aceasta, chiar dacă se susține contrariul.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele:

Motivul de apel invocat în cauză vizează greșita reținere de către instanța de fond a temeiniciei procesului verbal de contravenție și a sancțiunilor dispuse prin acesta.

Față de invocarea de către apelantă a nevinovăției sale, reține tribunalul că în mod corect a stabilit instanța de fond că procesul verbal de contravenție, în calitatea lui de act administrativ de autoritate se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, prezumție ce poate fi răsturnată doar prin dovada contrară făcută de cel care îl contestă.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată atât prin raportul acestuia cât și prin celelalte înscrisuri atașate.

Având în vedere că apelanta a contestat situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție, însă nu a probat existența unei situații contrare, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a menținut valabilitatea acestuia.

Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, se constată că prima instanță nu a apreciat corect gradul de pericol social al faptei prev. de art. 18, alin. 1, lit. e din OUG nr. 55/2002 în raport de art. 21 (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor. Astfel în raport de prevederile legale invocate, de faptul că apelanta petentă este la prima abatere, nemaifiind sancționată pentru fapte similare, față de situația financiară a acesteia - care realizează venituri mici din pensie, tribunalul consideră că pentru a-i atrage atenția ca pe viitor să nu mai comită astfel de contravenții este suficientă aplicarea sancțiunii amenzii minime prevăzute de lege pentru contravenția prev. de art. 18, alin. 1, lit. e din OUG nr. 55/2002.

Pentru motivele reținute, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, tribunalul va admite prezenta cerere de apel, va schimba în parte sentința 921/2015 a Judecătoriei B_______, în sensul că va reduce sancțiunea amenzii aplicate în cuantum de 2.000 lei la 1.500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelanta G____ E____ din B_______, __________________, ____________, județul B_______, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ a Municipiului B_______, județul B_______, împotriva sentinței nr. 921/2015 a Judecătoriei B_______.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că reduce sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei la 1.500 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 22 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. U.M/22.02.2016

Jud. A__ M____ C____

Dact. A.E./Ex. 2