Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL D___
SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 692/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M_____ D______ I_____
Judecător A____ M______ M________
Grefier C_______ N____
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul C_____ I__, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.11.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C______, în contradictoriu cu intimatul I__ D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR xxxxxxx.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul C_____ I__, personal, asistat de Av. C_____ F______, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, pentru acest termen de judecată a fost citat martorul M_____ I____ Bombonel, prezent în sală.
A fost audiat martorul M_____ I____ Bombonel, sub prestare de jurământ, iar cele declarate au fost consemnate și atașate la dosar.
Apărătorul apelantului solicită să se pună în vedere intimatului să depună la dosar procesul verbal ________, nr. xxxxxxxx/27.03.2014, încheiat anterior celui prin care apelantul a fost sancționat contravențional.
Instanța respinge cererea având în vedere că probatoriul a fost încuviințat prin încheierea de la termenul anterior, respectiv în data de 28.04.2015.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului conform motivelor invocate în cererea de apel, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. xxxxx/05.11.2014, Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petentul C_____ I__, împotriva procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/27.03.2014, în contradictoriu cu intimatul I__ D___.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 27.03.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 1020 lei, măsura accesorie a reținerii permisului, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 10 si art. 99 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 si art. 148 pct. 17 din ROUG 195/2002.
În fapt, la data de 27.03.2014 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare DJ-85-DJ pe DN6 având emisiile de noxe peste limita admisa, defecțiuni la sistemul de iluminare (lipsa luminii stop stânga ) si coroziuni la elementele de caroserie.
In acest sens, a fost întocmit raportul de control in trafic de către agentul de Politie si inspectorul RAR P_____ R___ F_____ (fila 15).
Conform art. 148 pct. 17 din ROUG 195/2002, se interzice conducătorului auto sa ,,conducă un autovehicul care emană noxe peste limita legală admisă ori al cărui zgomot în mers sau staționare depășește pragul fonic prevăzut de lege ori care are montat pe sistemul de evacuare a gazelor dispozitive neomologate.” Iar potrivit art. 10 din OUG nr. 195/2002 ,,Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație. Constatarea defecțiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către poliția rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliția rutieră, împreună cu instituțiile abilitate de lege.”
Conform art. 99 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b), ori care are lipsă unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată vizibil.”
Instanța a reținut ca faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta nefiind sancționată de doua ori pentru aceeași fapta, așa cum susține in plângerea formulata.
Conform art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța investită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenții și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de contravenție beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, s-a constatat că petentul a invocat nulitatea procesului verbal raportat la disp. art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 22/2007 privind examinarea recursului in interesul legii, s-a reținut ca deși potrivit legii, obiecțiunile trebuie consemnate in procesul-verbal sub sancțiunea nulității, aceasta nulitate nu poate fi una absoluta, având în vedere natura interesului ocrotit, drept consecință nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției.
In acest sens, s-a analizat doar existenta vătămării petentului, cauzată acesteia prin neregulile semnalate, vătămare care trebuie dovedită și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție .
Procedând la o astfel de analiză, s-a constatat că petentul nu a indicat în ce mod a fost prejudiciat prin neregulile reclamate, in sensul ca nu i s-a permis sa formuleze obiecțiuni împotriva procesul verbal nr. xxxxxxx, care a fost rupt de agentul constatator , atâta vreme cat s-a întocmit un nou proces verbal, cel contestat, nr. xxxxxxx din data de 27.03.2014, fiind formulate obiecțiuni in sensul ca, cele reținute nu corespund realității, întrucât autovehiculul este prevăzut si cu stop de frâna amplasat la mijlocul lunetei din spate, care era funcțional.
Constatând ca acestea nu sunt de natură să conducă la anularea procesului verbal, neproducându-i acestuia nici o vătămare, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N.C. pr.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății s-a reținut prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse si proba testimoniala cu martorul M_____ I____ Bombonel, care a fost de față la momentul constatării contravenției.
Instanța a constatat că declarația martorului M_____ I____ Bombonel, referitoare la inexistența faptelor contravenționale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba administrat în cauza, instanța apreciind că mărturia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, existând presupunerea rezonabilă că acesta este interesat moral în rezultatul cauzei, urmând a fi înlăturată din ansamblul materialului probator.
Deoarece petentul a arătat în plângere că sancțiunea aplicată este exagerată în raport cu gravitatea faptelor și a precizat că sancțiunea avertisment era mult mai potrivită, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu dispozițiile art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța a apreciat inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Astfel, instanța a dat relevanță dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și dispozițiilor art. 21 alin. 3 din același act normativ care prevăd că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și prevederilor art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Făcând aplicarea criteriilor sus menționate, având în vedere împrejurările în care au fost săvârșite contravențiile, urmările acesteia, faptul că petentul a fost sancționată pentru trei fapte contravenționale, că a încercat să inducă în eroare instanța prin prezentarea unei stări de fapt care nu corespundea cu realitatea precum și faptul că petentului i s-a aplicat minimul sancțiunii prevăzute de lege și că nu a făcut dovada unor împrejurări care să îi circumscrie favorabil, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru ca scopul preventiv educativ să fie îndeplinit și că numai amenda aplicată este în măsură să ducă la atingerea scopului legii, respectiv, combaterea riscului de producere unor accidente in care sa fie implicate persoane nevinovate .
În consecință, ca urmare a argumentelor prezentate, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C_____ I__ criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că la pag. 4 a hotărârii, instanța in mod greșit a reținut ca a fost sancționat si cu "măsura accesorie a reținerii permisului de conducere". Nu i-a fost aplicata aceasta sancțiune si nici nu a susținut acest lucru.
Aceasta eroare, in opinia sa, a condus la o apreciere greșita a gravitații faptelor pentru care a fost sancționat.
De asemenea, consideră ca hotărârea nu a fost motivata corespunzător, instanța omițând sa analizeze aspecte esențiale pe care le-a invocat in plângerea contravenționala. Așa cum a statuat înalta Curte de Casație si Justiție in cauze soluționate, "motivarea hotărârii constituie o garanție pentru porți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din CEDO".
Chiar daca art. 6 par. 1 din CEDO care impune instanțelor naționale sa-si motiveze hotărârile nu presupune existenta unui răspuns detaliat la fiecare argument, consideră ca instanța trebuia sa răspundă aspectelor esențiale pe care le-a invocat.
A invocat faptul ca Raportul de control tehnic in trafic nu întrunește condițiile legale in sensul ca nu s-a specificat aparatura utilizata pentru detectarea defecțiunilor menționate, așa cum prevede Ordinul nr. 2133/2005. Instanța nu a făcut nici-o referire la acest aspect.
A invocat faptul ca in Raportul de control tehnic in trafic nu a fost indicata valoarea noxelor pentru a se putea verifica daca se încadrează in Reglementările privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate in normele tehnice privind siguranța circulației rutiere - Verificarea emisiilor poluante. Instanța nu a făcut referire nici la acest aspect.
A solicitat instanței sa constate, potrivit alin. 5, art. 11 din OG 2/2001 cazul fortuit prevăzut de alin. 1 din același act normativ drept cauza de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, cu privire la arderea becurilor la lămpile din spatele autovehiculului in timpul deplasării. De asemenea, instanța nu a făcut referire la acest aspect.
Mai menționează ca a solicitat ca intimatul I__ D___ sa depună la dosar Procesul verbal cu ________ nr. xxxxxxx ( proces verbal anterior celui contestat ) atât prin plângerea contravenționala cât si verbal in fata instanței. A fost respinsa aceasta proba cu motivarea ca nu a fost solicitata in condițiile art. 194 Cod procedura civila.
Referitor la acest aspect, instanța a considerat ca nu a indicat in ce mod a fost prejudiciat prin ruperea procesului verbal întocmit anterior celui contestat, atâta vreme cat s-a întocmit altul. Consideră ca acest aspect se coroborează cu declarația martorului audiat si conduc la concluzia ca agentul de politie a avut o poziție subiectiva, aplicându-i alte doua sancțiuni pentru fapte contravenționale pe care nu le-a avut in vedere inițial.
Apreciază că este greșita concluzia la care a ajuns instanța ca declarația martorului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba si ca a fost data pro causa întrucât ar fi interesat moral in rezultatul cauzei. Așa cum a arătat, declarația acestuia se coroborează cu împrejurarea ca agentul a fost deranjat de atitudinea mea de contestare a celor înscrise in procesul verbal.
De asemenea, arată că martorul nu are nici un interes moral în cauza, întrucât au existat cu acesta numai relații de munca.
Consideră ca declarația martorului are aceeași forța probanta ca si mențiunile înscrise in procesul verbal si nu trebuia înlăturata. Acesta a declarat ca punctele de rugina aflate pe pragul stâng si pe podeaua mașinii nu erau de natura a pune in pericol siguranța circulației, așa cum a considerat instanța de judecata.
Arată că este nedreapta aprecierea conform căreia a încercat sa induc in eroare instanța de judecata prin prezentarea unei stări de fapt care nu corespunde cu realitatea. Nu a susținut ca nu este nimic adevărat din cele reținute in procesul verbal ci numai faptul ca :
- Din cele 3 stopuri pe frâna cu care e prevăzut autovehiculul funcționa cel din mijloc, de pe luneta mașinii si ca nu este adevărat ca nu funcționa niciunul;
- Podeaua mașinii si pragul stâng aveau puncte de rugina, nu erau străpunse de rugina așa cum s-a menționat in procesul verbal;
- Nu se poate aprecia daca si cu cât au fost depășite noxele, atâta vreme cât nu s-a arătat valoarea acestora.
F___ de aceste aspect, consideră ca faptele nu au fost atât de grave încât sa nu se poată aprecia ca se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Contrar aprecierilor instanței de fond, consideră ca sunt întrunite elementele care sa permită înlocuirea amenzii cu avertismentul, întrucât, potrivit art. 21, alin. 3 din OG nr. 2 din 2001, sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
F___ de cele arătate, solicită admiterea apelului împotriva Sentinței civile nr. xxxxx din 05 noiembrie 2014 pronunțata de Judecătoria C______, schimbarea in totalitate a hotărârii in sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulata.
In drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 si urm. Cod procedura civila.
In dovedirea celor arătate, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri si proba testimoniala cu martorul M_____ I____ Bombonel. Depune taxa judiciara de timbru in valoare de 10 lei.
La data de 26.02.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În concret, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 27.03.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 1020 lei, măsura accesorie a reținerii permisului, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 10 si art. 99 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 si art. 148 pct. 17 din ROUG 195/2002.
În fapt, la data de 27.03.2014 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare DJ-85-DJ pe DN6 având emisiile de noxe peste limita admisa, defecțiuni la sistemul de iluminare (lipsa luminii stop stânga ) si coroziuni la elementele de caroserie.
In acest sens, a fost întocmit raportul de control in trafic de către agentul de Politie si inspectorul RAR P_____ R___ F_____ (fila 15).
Apelantul invoca faptul ca Raportul de control tehnic in trafic nu întrunește condițiile legale in sensul ca nu s-a specificat aparatura utilizata pentru detectarea defecțiunilor menționate, așa cum prevede Ordinul nr. 2133/2005, însa dispozitiile Ordinului nr. 2133/2005 nu instituie obligativitatea mentionarii aparaturii utilizate pentru detectarea defectiunilor cu atat mai mult cu cat defectiunile constatate la autoturismul petentului erau vizibile fara a fi necesara aparatura specifica- podea strapunsa de rugina, prag stanga strapuns de rugina, lampa stop stanga si dreapta nu functineaza.
A solicitat apelantul instanței sa constate, potrivit alin. 5, art. 11 din OG 2/2001 cazul fortuit, însa martorul audiat l a propunerea petentului nu a aratat decat ca petentul i-a solicitat sa rezolve problema stopurilor ceea ce duce la concluzia ca acestea nu functionau, iar simpla mentiune a martorului audiat in apel care a precizat ca stopurile au functionat cand au plecat necoroborata cu alte probe nu face dovada cazului fortuit.
Apelantul consideră ca hotărârea nu a fost motivata corespunzător, însa tribunalul constata ca hotararea instantei de fond cuprinde cuprinde argumentele pentru care au fost înlăturate motivele invocate prin cererea introductivă .
Mai menționează apelantul ca a solicitat ca intimatul I__ D___ sa depună la dosar Procesul verbal cu ________ nr. xxxxxxx ( proces verbal anterior celui contestat ) Tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a respins aceasta proba cu motivarea ca nu a fost solicitata in condițiile art. 194 Cod procedura civila.
În ceea ce priveste critica vizand retinerea eronata a starii de fapt se constata din declaratiile martorilor audiati in cauza ca starea de fapt a fost corect retinuta de agentul constatator, ambii martori audiati aratand ca petentul le-a solicitat sa rezolve problema stopurilor ceea ce duce la concluzia ca acestea nu functionau precum si faptul ca dupa control l-a ajutat pe petent sa dea cu spray pe praguri , remediind defectiunea constatata.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul C_____ I__, cu domiciliul ales la C__. Av. C_____ F______, în C______, ________________. 14A, _____________, județul D___, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.11.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C______, în contradictoriu cu intimatul I__ D___, cu sediul în C______, ____________________, județul D___.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.
Președinte, M_____ D______ I_____ |
|
Judecător, A____ M______ M________ |
|
Grefier, C_______ N____ |
|
Red. MI / 4 ex./16.06.2015
C.N. 25 Mai 2015