Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1273

Ședința publică din data de 16 septembrie 2015

Președinte: C_____ A___

Judecător: Z______ C_____

Grefier: C______ M______

Pe rol fiind judecarea apelului în materie contravențională declarat de petentul R___ B_____, domiciliat în mun. Fălticeni, _______________________, _____________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2385 din data de 18 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind C.N.A.D.N.R. SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ (CESTRIN), cu sediul în București, ____________________. 401 A, sector 6.

La apelul nominal făcut în ședința publică , la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.

Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, după care:

Instanța încuviințează proba cu înscrisuri astfel cum acestea au fost depuse la dosar.

Nefiind alte probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și constatând cererea de apel în stare de judecată, rămâne în pronunțare pe fondul cererii de apel.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin plângerea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 15.09.2014, petentul R___ B_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR CESTRIN București, anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014, încheiat de M_______ I______, angajat al CNADNR-SA CESTRIN, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 250 lei, ca nelegal și netemeinic.

În motivarea plângerii a arătat că prin procesul verbal contestat, a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 250 lei conform art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, pentru faptul că vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat la data de 12.05.2014, ora 10,21 la locul DN 2 km. 456+245 m. în loc. Iacobești, jud. Suceava, fără a deține rovineta valabilă.

În fapt, arată că la data de 18.05.2013 a vândut numitului O___ C_________ autoturismul Dacia cu nr. de identificare UU1R11711X2898803 și nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, predându-i acestuia și fișa de înmatriculare, cartea de identitate, la data de 18.11.xxxxx solicitând scoaterea din evidență a mijlocului de transport menționat mai sus, ca urmare a înstrăinării către nul proprietar.

In consecință, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.

Intimata, prin întâmpinarea formulată, a reiterat motivele de fapt și de drept care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție și a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea actului contravențional ca fiind temeinic și legal.

In fapt, la data de 12.05.2014, petentul G____ R___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru încălcarea disp. art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că la data de mai sus, pe DN 2 km 456+245 m pe raza loc. Iacobești, jud. Suceava, în urma unui control efectuat, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale, fără a deține rovinieta valabilă.

Potrivit disp. art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de rumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români, pentru toate autovehiculele înmatriculate, care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrare în clasa de emisii poluante, de masa totală maximă autorizată și de numărul de axe, după caz.

Consideră că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională, cu respectarea prevederilor legale, iar procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond și formă prev. de lege, motiv pentru care propune menținerea sancțiunii aplicate.

Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prev. art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 în lipsa contravenientei și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monotorizare și Control a Rovinietei-SIEGMCR, contravenienta fiind identificată pe baza datelor furnizate de MAI-DRPCÎV.

Din analiza disp. art. 7 și 8 coroborate cu cele cuprinse în art. 1 alin. 1 pct. B din OG 15/2002, reiese cu claritate că, responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului, ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.

Dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.

Intimatul invocă prev. Ord. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art. 24 alin.2 lit.d, petentul avea obligația să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului, în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a MAIDRPCIV, pentru opozabilitate.

Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului, ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia, s-a angajat conf. OG 2/2001 și OG 15/2002.

De asemenea, intimatul invocă și jurisprudența Curții constituționale, deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prev. art. 1 alin. 1 lit. b, art. 7, 8 alin. 1, 9 alin. 2 din OG 15/2002 și nr. 623/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002, prin care, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fier folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.

Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii formulate de către petent și menținerea procesului verbal de contravenție, ca fiind temeinic și legal.

Prin răspunsul la întâmpinare, petentul G____ R___ învederează instanței că intimata, printr-o argumentație logico-juridica sofisticată, încearcă să demoleze efectiv una dintre condițiile esențiale ale declanșării răspunderii - atât contravenționale, cât si penale - si anume vinovăția, încercând sa demonstreze că disp. O.G. 15/2002 instituie o prezumție absolută de identificare și, deci, de înnovație a persoanei înregistrate ca proprietar al autovehiculului, deși vinovăția, în UE, este o stare de fapt (situata in plan subiectiv-intentional) si nu una de drept.

Așa fiind, nici in sistem contravențional si nici in sistem penal, nu pot exista prezumții absolute de vinovăție si de identificare a făptuitorului, ci cel mult prezumții relative, adică acele prezumții care pot fi răsturnate prin proba contrara.

1. Lipsa vinovăției si identificarea eronata a făptuitorului in raport cu fapta descrisa ca fiind contravenție, prin raportarea art. 7, 8 si 9 din OG nr. 15/2002 la disp. art. 1 din OG nr. 2/2001, in pofida aparentei corectitudinii formale a procesului-verbal de contravenție, înlătură răspunderea contravenționala

Potrivit art. 1 din OG nr.2/2001, "constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție". Vinovăția, in materie contravențională, constituie starea de conștiința a făptuitorului in momentul încălcării unei dispoziții legale prevăzute de legea contravențională. Vinovăția implica un act de conștiința, care presupune înțelegerea consecințelor săvârșirii unei fapte sancționată de lege (factor intelectiv) si, in al doilea rând, acceptarea si/sau urmărirea producerii consecințelor negative, deci actul de voință (factor volitiv). Contravenția, așadar, ca orice fapta contrara ordinii de drept, constituie o manifestare a conduitei umane, adică un act al omului aflat sub controlul voinței si rațiunii sale.

Din actele depuse in susținerea plângerii se poate observa că, vânzând mașina in alta localitate decât cea de domiciliu, scoțând-o din evidentele fiscale si deci renunțând definitiv inclusiv la controlul fizic asupra acesteia, vinovăția sa sub forma culpei sau intenției, in raport cu fapta descrisa, nu este demonstrata, ci doar prezumată. Mai mult decât atât, în loc sa fie prezumată la modul relativ, in sensul de a i se oferi posibilitatea probării lipsei vinovăției, intimata interpretează textele citate din OG nr. 15/2002 la modul pur formalist, argumentând in continuare ca procesului verbal de contravenție nu îi lipsește niciunul dintre elementele prescrise de lege.

Omisiunea de a efectua anumite înregistrări sau radieri are un regim sancționator diferit de cel al circulației pe drumurile publice fără rovinietă, iar intimata avea obligația legala sa stie acest lucru la momentul redactării întâmpinării, precum si faptul ca este ilegala aplicarea (sau, in cazul nostru, continuarea susținerii unei aplicări ilegale) a unei sancțiuni pentru altă fapta decât cea pentru care legea prevede sancțiunea respectiva.

Mai arată că textele de lege aplicabile din OG nr. 15/2002 nu pot fi interpretate altfel decât prin raportare la regimul general al răspunderii contravenționale, astfel cum este acesta statuat prin OG nr. 2/2001. Art. 8 al. (1) din OG nr. 15/2002, care descrie elementele constitutive ale acestei contravenții ("Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă) trebuie coroborat cu dispozițiile privitoare la vinovăție din OG nr. 2/2001. Cu alte cuvinte : pentru a se declanșa răspunderea subsemnatului, nu este suficienta fapta de a circula fără a deține rovinieta, ci și vinovăția.

In momentul in care, prin depunerea la dosar a contractului de vânzare cumpărare si adresele de la Direcțiile de Taxe si Impozite Locale din Fălticeni si din Paltinoasa, anexate la plângerea depusa împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din03.09.2014, a demonstrat ca nu putea fi eu făptuitorul si ca, deci, vinovăția inăsăși este exclusa, intimata continua cu obstinație, prin întâmpinare, sa susțină ca el ar as fi săvârșit fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă.

Cu toate ca organele de politie rutiera, care cooperează intimata, au posibilitatea sa identifice foarte ușor actualul proprietar, după depunerea plângerii sale nimeni nu a depus un minimum de diligenta pentru a analiza actele depuse de acesta în dovedirea plângerii, aplicarea art. 34 din OG 20/2001 in speța de fata este necesara administrarea altor probe prevăzute de lege, extrinseci procesului-verbal, dar necesare in vederea verificării legalității temeiniciei acestuia.

Din acest argument rezultă că simpla constatare expropris sensibus sau prin mijloace electronice a agentului constatator nu este eficienta pentru ca instanța sa stabilească vinovăția unei persoane pe numele căreia s-a tocmit un proces-verbal contravențional.

Atât timp cât asupra faptelor scrise in conținutul actului - neconfirmate prin alte mijloace de proba - pot plana o ___________ apreciază că isi găsește aplicare un alt principiu de drept, si anume principiul in Mo pro reo.

Pentru aceste argumente, consideră că, deși disp. art. 9 din OG nr. 15/2002 permit identificarea făptuitorului prin mijloace tehnice omologate, pe baza numărului de înmatriculare al autoturismului, aceasta nu echivalează cu o prezumție absolută de vinovăție nici cu o prezumție absoluta de identificare a subsemnatului ca făptuitor.

Prezumția de temeinicie (validitate) a procesului-verbal de contravenție nu trebuie să aducă atingere principiului egalității și proporționalității, în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului. Acesta nu trebuie să fie pus în imposibilitatea de a se apăra sau de a aduce alte probe in susținerea nevinovăției sale in cazul în care procesul verbal de contravenție este susținut cu probe pe care legea le prezumă ca stabilind identitatea si vinovăția unei persoane, dar in baza cărora instanța nu poate să constate fără dubiu vinovăția contravenientului.

Astfel de situații ar putea fi si cea de față, in care agentul constatator a folosit mijloace tehnice omologate, care au putut surprinde posibila săvârșire a faptei contravenționale de către el, petentul, dar pe care trebuie sa dispună de dreptul de a le contesta cu alte înscrisuri emise de către autorități publice.

In pofida celor sus-menționate, intimata, prin întâmpinare face uz de o interpretare in extenso a legii. Aceasta interpretare, după ce am produs probe in sensul ca a înstrăinat autoturismul, este vădit lipsita de buna credința, in sensul ca încearcă sa demonstreze in continuare ca omisiunea sa de a radia din evidentele M.A.I. autoturismul vândut în data de 18.05.2013, prezumă la modul absolut doua tipuri de consecințe:

1) identificarea sa ca fiind făptuitorul oricărei ilegalități ulterioare vânzării, comise la volanul autoturismului pe care l-a vândut si, pe cale de consecința

2) o culpabilizare generala a sa pentru orice altă faptă ilicita săvârșita ulterior de proprietarul actual al autoturismului, indiferent daca se suprapune sau nu cu sancțiunea prevăzută de lege pentru omisiunea de a radia autoturismul din evidentele M.A.I.

Omisiunea sa de a radia autoturismul de Ia M.AI. - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor poate fi considerată in cel mai rău caz, o prezumție relativă de culpă a sa, astfel încât proba contrară să fie admisibilă, aceste probe contrare au si fost deja depuse: contractul de vânzare-cumparare din data de 18.11.2013, copia declarației pentru scoaterea din evidenta a mijloacelor de transport din data de 18.11,2013 si copia adresei nr. xxxxx/21.11.2013 pentru înscrierea in evidentele fiscale ale ____________________________ copia confirmării de primire.

Cu privire la argumentul adus de intimată în sensul că "persoana înscrisă in certificat își asuma întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei rovinietei este obligatorie, așa încât vina de a deține rovinieta îi aparține", solicită a se reține că acesta ar fi fost pe deplin valabil in situația in care ar fi rămas proprietar si/sau paznic juridic al bunului, in sensul ca ar fi încredințat autoturismul cu titlu temporar (împrumut, locatiune) sau autoturismul ar fi fost condus in numele său de un prepus (angajat) sau mandatar sau in situația in care, deși ar fi înstrăinat dreptul de proprietate, ar fi păstrat în continuare detenția precara a mașinii, în calitate de chiriaș.

Cu privire la argumentul că "acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuare si consolidarea unei situații juridice anormale, in sensul ca părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare in vederea reglementarii situației juridice intre ele", arată că până la primirea procesului-verbal de contravenție a considerat, cu buna credința, că singura sa obligație legală, este cea de radiere de la organele fiscale, întrucât aceasta a fost prima data când a înstrăinat un autoturism.

Prin întâmpinarea depusa, intimata invoca faptul ca identificarea contravenientului (utilizator, in terminologia OG 2/2002) este permisa prin identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, cu toate acestea, arată că textele de lege invocate de intimată, respectiv art. 7, 8 (1) si art. 9 alin. (2) si (3) din OG 15/2002, trebuie coroborate atât cu art. 10 din aceeași Ordonanța de urgenta, care face trimitere la OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât si cu definiția subiectului activ al contravenției care, conf. art. 8 alin.5 rap. la art. i al. (1) lit. b), nu poate fi decât utilizatorul autovehiculul.

Pentru motivele expuse mai sus, în principal lipsa vinovăției și lipsa calității de subiect activ al contravenției, împreună cu argumentele de principiu invocate in plângere, solicită anularea procesului verbal de contravenție ________. R14 nr. xxxxxxx/3.09.2014.

In subsidiar, solicită a se avea în vedere disp. art. 21 alin. 3 din OUG 2/2001, că sancțiunea se aplică în limitele revăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Prin sentința civilă nr. 2385 din data de 18 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014, încheiat de M_______ I______, angajat al CNADNR-SA CESTRIN, petentul G____ R___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru încălcarea disp. art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că la data de mai sus, pe DN 2 km 456+245 m pe raza loc. Iacobești, jud. Suceava, în urma unui control efectuat, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale, fără a deține rovinieta valabilă.

Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014 sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 9 alin.2 și 3 din O.G. 15/2002, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu.

Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității pentru următoarele considerente:

Procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținută prin procesul-verbal, până la proba contrară, iar petentul nu a răsturnat această situație de fapt reținute prin actul constatator.

Având în vedere că procesul verbal contestat, cuprinde o situație de fapt constatată direct și personal de un agent de poliție, organ al statului învestit cu putere publică (a cărui activitate se desfășoară sub semnul unei prezumții relative de legalitate), instanța de fond a apreciat că sub aspectul temeiniciei, acest act se bucură de o prezumție relativă, și nu una absolută, care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție.

Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanței, nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator.

Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germania a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragrabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).

În cauza de față, aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului, au fost confirmate de înscrisurile anexate la dosar, respectiv: proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, din care rezultă că a fost depistat în trafic pe DN2 km. 450+245 m. pe raza loc. Iacobești, jud. Suceava, autovehicul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului, fără a deține rovinieta valabilă.

Din prev. art. 7 și 8 coroborate cu cele cuprinse în art. 1 alin. 1 pct. B din OG nr. 15/2002, reiese cu claritate că responsabilitatea achitării rovinetei, revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul, în momentul săvârșirii contravenției.

Faptul că autoturismul a fost înstrăinat, nu exclude răspunderea persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului, dacă noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate pe numele său.

Prin urmare, câtă vreme petentul este cel care figurează ca și proprietar al autoturismului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din OG 15/2002, astfel că acestuia îi revine obligația de a face dovada plății rovinetei.

In altă ordine de idei, instanța de fond a constatat că sancțiunea aplică a fost corect individualizată și nu se impune înlocuirea acesteia.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petentul R___ B_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în rejudecare să se dispună admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că instanța de fond a respins plângerea sa precum și solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, motivat în principal de următoarele:

- lipsa motivelor de nulitatea absolută, instanța de fond analizând procesul verbal de contravenție a reținut că nu există motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu.

- temeinicia, sub aspect faptic, a actului atacat, instanța de fond considerând că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de temeinicie, confirmată de probele de la dosar.

- prezumția relativă de legalitate a procesului verbal de contravenție, aspect sub care instanța de fond a apreciat că în speța de față actul întocmit de agentul constatator este în consens cu jurisprudența CEDO, dar și cu reglementările naționale, care conferă acestor acte doar o prezumție relativă de vinovăție, dând astfel posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora cele consemnate de agentul constatator să fie infirmate sau confirmate. În speță, instanța de fond a considerat prezumția de vinovăție ca fiind absolută.

- confirmarea prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție de probele depuse de agentul constatator. Astfel, instanța de fond a reținut că aspectele reținute de agentul constatator sunt confirmate de probele existente la dosar, nefăcând vorbire de nici un înscris depuse de el la dosar în dovedirea nevinovăției sale, decât aluziv .

- prezumarea relativă și în același timp absolută de vinovăție impusă de lege. Instanța de fond a făcut trimitere la textele de lege aplicabile care impun obligația achitării rovinientei persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al acesteia, indiferent de persoana care îl conduce efectiv la momentul săvârșirii contravenției. Pe cale de consecință, instanța de fond, cu privire la prezumția relativă de vinovăție, a motivat în final hotărârea prin instituirea unei prezumții absolute de vinovăție.

Apelantul a prezentat un scurt istoric cu privire la înstrăinarea autoturismului. cu numărul de înmatriculare XXXXXXX.

A mai arătat că raportat la motivele pentru care instanța de fond a respins plângerea împotriva procesului verbal de contravenție, solicită a se constata nelegalitatea acestora, având în vedere următoarele:

- motivele de natură formală și constatările faptice. Considerentele avute în vedere de instanța de fond , respectiv lipsa motivelor de nulitatea absolută precum și considerentele avute în vedere de instanță, cu privire la temeinicia, sub aspect faptic, a actului atacat, nu fac obiectul criticii sale, criticile sale fiind unele de fond și nu de formă.

- greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale cu privire la stabilirea vinovăției. În ciuda afirmațiilor instanței, în sensul că în sarcina contravenientului nu se instituie în nici un caz o prezumție absolută, irefragrabilă, ci una relativă de vinovăție, acesta din urmă putând solicita administrarea de probe care să îi dovedească nevinovăția, aceeași instanță, prin hotărârea atacată aduce atingere tocmai principiului constituțional al prezumției de nevinovăție, făcând o aplicare greșită a legii:

- instanța nu s-a pronunțat asupra argumentelor cu privire la lipsa vinovăției în raport cu fapta descrisă ca fiind contravenție, prin raportare la art. 7, 8 și 9 din OG nr. 15/2002 la disp. art. 1 din OG nr. 2/2001. Astfel, nu s-a făcut nicăieri vorbire despre argumentul principal pe care l-a adus, în pofida aparenței corectitudini formale a procesului verbal de contravenție, precum și a corectitudinii constatării de natură faptică, lipsa laturii subiective înlătură răspunderea contravențională.

Contravenția, așadar, ca orice fapta contrara ordinii de drept, constituie o manifestare a
conduitei umane, adică un act al omului aflat sub controlul voinței si rațiunii sale. Din
actele depuse in susținerea plângerii mele puteți observa ca, vânzând mașina in alta
localitate decât cea de domiciliu, scotand-o din evidentele fiscale si deci renunțând definitiv
inclusiv la controlul fizic asupra acesteia, vinovăția mea sub forma culpei sau intenției, in
raport cu fapta descrisa, nu este demonstrata, ci doar prezumata. Mai mult decât atât, in
loc sa fie prezumata la modul relativ (asa cum legea permite), in sensul de a mi se oferi
posibilitatea probării lipsei vinovăției, instanța, dând câștig de cauza intimatei,
interpretează textele citate din OG nr. 15/2002 la modul pur formalist, argumentând in
continuare ca procesului verbal de contravenție nu ii lipsește niciunul dintre elementele
prescrise de lege ca fiind obligatorii sub sancțiunea nulității si ca deci, aceasta constituie a
priori o validare a procesului verbal, indiferent daca se recunoaște mai mult sau mai puțin
explicit ca de fapt vinovăția aparține altei persoane. Este ca si cum am spune ca o persoana
care își pierde buletinul de identitate își pierde implicit si identitatea însăși si toate
drepturile decurgând din aceasta, daca nu a făcut diligentele necesare pentru a-si elibera o
noua carte de identitate in locul celei pe care a pierdut-o. Acest gen de argumentație
logico-juridica este mai mult decât abuziva, întrucât insinuează necesitatea sancționării
unor persoane pentru fapte ilicite, pe care este clar ca nu le-au comis, doar pentru ca au
omis, sa efectueze anumite `înregistrări si forme de publicitate.

Consideră că este inadmisibila, _______________ drept, interpretarea in extenso, si aplicarea, prin extrapolare, a unei sancțiuni pentru o fapta, deși omisiunea de radiere ca urmare a transferului dreptului de proprietate este sancționată diferit. Aplicarea ilegala a unei aplicări ilegale a unei sancțiuni decât cea pentru care legea prevede sancțiunea respectiva, reprezintă o încălcare, atât a Constituție României, cat si a dispozițiilor specifice de drept contravențional si penal.

Învederează instanței ca textele de lege aplicabile din OG nr. 15/2002 nu pot fi interpretate altfel decât prin raportare la regimul general al răspunderii contravenționale, astfel cum este acesta statuat prin OG nr. 2/2001. Art. 8 al. (1) din OG nr. 15/2002, care descrie elementele constitutive ale acestei contravenții trebuie coroborat
cu dispozițiile privitoare la vinovăție din OG nr. 2/2001.

A mai arătat că a demonstrat că nu puteam fi făptuitorul și că, deci, vinovăția însăși este exclusă, întrucât de la data înstrăinării eu am pierdut controlul juridic si fizic al
autoturismului înstrăinat, instanța a reținut ca eu am comis "Fapta de a circula fără a deține
rovinieta valabilă". Cu toate ca organele de politie rutiera, cu care cooperează intimata, au
posibilitatea sa identifice foarte ușor actualul proprietar,, după depunerea
plângerii nimeni nu a depus un minimum de diligenta pentru a analiza actele depuse
de mine in dovedirea plângerii.

Consideră că, deși dispozițiile art. 9 din OG nr. 15/2002 permit identificarea făptuitorului prin mijloace tehnice omologate, pe baza numărului de înmatriculare al autoturismului, aceasta nu echivalează cu o prezumție absoluta de vinovăție si nici cu o prezumție absoluta de identificare a subsemnatului ca făptuitor. Este o prezumție si un mijloc de proba care pot funcționa atâta vreme cat nu sunt răsturnate prin proba contrară.

Organele abilitate ale statului puteau, eventual, să-l sancționeze pentru
omisiunea de radiere a autovehiculului, dar nu aveau dreptul să-l sancționeze pentru
faptele ilicite ale proprietarului subsecvent. Sancțiunile contravenționale nu pot fi
aplicate in mod arbitrar, prin extrapolarea unei omisiuni de a radia un vehicul la orice
fapta ilicita ulterioară. Aceasta interpretare extensivă este abuzivă și periculoasă.

Concluzionează că în orice accident soldat cu moartea victimei și părăsirea locului accidentului ar fi implicată persoana căreia i-am vândut autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXX, ar fi prezumat la modul absolut ca fiind făptuitorul, fără să aibă posibilitatea să își demonstreze nevinovăția.

Omisiunea sa de a radia autoturismul de la M.A.I. - Direcția Regim Permise de
Conducere si înmatriculare a Vehiculelor poate fi considerată în cel mai rău caz o prezumție
relativa de culpa a sa, astfel încât proba contrara să fie admisibilă. Aceste
probe contrare au si fost deja depuse: Contractul de vânzare - cumpărare din data de
18.11.2013, Copia declarației pentru scoaterea din evidenta a mijloacelor de transport din
data de 18.11.2013 si copia Adresei nr. xxxxx/21.11.2013 pentru înscrierea in evidentele
fiscale ale Corn. Păltinoasa, împreuna cu copia confirmării de primire. Chiar daca este sa
acordam credit argumentelor invocate de intimata la pagina 3 a întâmpinării depus la
instanța de fond, printre care Ordinul M.A.I. 1501/2006, Decizia Curții Constituționale nr.
217/2013 etc, se putea, cel mult, aplica o sancțiune prevăzuta de lege pentru omisiunea de
radiere, dar in nici un caz aceasta omisiune nu putea conduce la o tragere la răspundere in
perpetuum a sa pentru orice alte acțiuni ilegale ulterioare.

Cu privire la argumentul adus de intimata si reținut de instanța în sensul că
"persoana înscrisa în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca
autovehiculul sa fie folosit si pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei este obligatorie, așa încat vina de a deține rovinieta ii aparține", va solicitam sa rețineți ca acesta ar fi fost pe deplin valabil in situația in care subsemnatul as fi rămas proprietar si/sau paznic juridic al bunului, in sensul ca as fi încredințat autoturismul cu titlu temporar sau autoturismul ar fi fost condus in numele meu de un prepus sau mandatar al meu sau in situația in care, deși as fi înstrăinat dreptul de proprietate, as fi păstrat in continuare detenția precara a mașinii, in calitate de chiriaș, de pilda. Dar aceasta argumentație nu își are locul in cazul înstrăinării bunului si pierdere a oricărui control asupra acestuia.

A mai arătat că hotărârea atacată reia argumentele arătate de către intimata prin întâmpinarea depusă, invocându-se faptul ca identificarea contravenientului este permisa pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.

În concluzie, având în vedere toate argumentele invocate in susținerea apelului, solicită a se constatata netemeinicia si nelegalitatea sentinței civile nr. XXXXXXXXXXXXX pronunțate de Judecătoria Fălticeni, si pe cale de consecința, modificarea în tot a hotărârii atacate si anularea procesul verbal de contravenție ________. R14 nr. xxxxxxx/3.09.2014.

În subsidiar, a solicitat a se avea în vedere disp. art. 21 alin. 3 din OUG 2/2001 și să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, în baza art. 38 (3) din OG nr. 2/2001.

Intimata C.N.A.D.N.R. SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN București a depus la dosar întâmpinare ( filele 14 - 15) prin care a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală.

A arătat că instanța de fond în mod corect a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 2/2001, reținând că nu există vreo cauză de nulitate absolută.

În speța dată, consideră că susținerile apelantului sunt nefondate.

Apelantul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a actului constatator, nedepunând la dosar, în fond, dovada că la data săvârșirii contravenției deținea rovinietă valabilă. Pe de altă parte, pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezența autovehiculului în data, la ora și în locul stipulat în procesul verbal.

Prin procesul verbal, fapta reținută în sarcina apelantului constituie contravenție potrivit cu disp. art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, agentul constatator aplicând corect sancțiunii amenzii.

A solicitat instanței a se reține prev. art. 12 alin. 1 din OG nr. 15/2002.

Petentul a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinietă demonstrând indiferență față de disciplina rutieră și evitând achitarea tarifului impus de lege, faptă de natură a aduce prejudicii atât de natură patrimonială cât și pagube materiale, asupra structurii drumurilor.

Astfel, față de urmările produse și care s-ar putea produce, trebuie văzut că acestea nu sunt lipsite de gravitate, aducând atingere ordinii și valorilor sociale ocrotite.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014, încheiat de M_______ I______, angajat al CNADNR-SA CESTRIN, petentul G____ R___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru încălcarea disp. art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că la data de mai sus, pe DN 2 km 456+245 m pe raza loc. Iacobești, jud. Suceava, în urma unui control efectuat, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale, fără a deține rovinieta valabilă.

Se reține că instanța de fond a constat că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit , respingând plângerea petentului.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014 intocmit de către organele de control din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN - București,, Tribunalul reține că acesta a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Astfel, Tribunalul constată că lipsa semnăturii agentului constatator este menționată în dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una expresă, supusă condițiilor stabilite în art. 175 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 175 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nulitatea expresă este acea nulitate necondiționată de existența unei vătămări, aceasta fiind prezumată de către lege până la dovada contrarie.

Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014 intocmit de către organele de control din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN - București,, Tribunalul constată că acesta nu este semnat olograf de către agentul constatator, în cuprinsul actului contestat fiind făcută mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 3 din același act normativ, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. De asemenea, în același act normativ, legiuitorul a definit datele în formă electronică ca reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice.

Mai mult, Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Conform prevederilor art. 7 din același act normativ, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, Tribunalul apreciază că semnătura electronică este strâns legată de un înscris în formă electronică, atât semnătura electronică, cât și înscrisul în formă electronică fiind destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic. Or, Tribunalul constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014 intocmit de către organele de control din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN - București, aflat la dosarul cauzei, căruia i-a fost încorporat un „cod de bare” nu a fost primit nici de către petent și nici de către instanță prin intermediul unui program informatic pentru a se putea verifica semnătura agentului constatator și conținutul actului, ci a fost primit pe suport de hârtie.

Totodată, Tribunalul consideră că semnătura electronică a apărut ca o consecință a dezvoltării comerțului electronic, fiind necesare crearea unor servicii care să permită autentificarea datelor transmise. În același sens este și preambulul Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din data de 13.12.1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, în care se stabilește că rapiditatea progresului tehnologic și caracterul global al Internetului impun o abordare deschisă a tuturor tehnologiilor și serviciilor care permit autentificarea datelor pe cale electronică.

Chiar și în situația în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ar putea fi semnat prin aplicarea unei semnături electronice, potrivit art. 9 din Legea nr. 455/2001, Tribunalul reține că partea care invocă înaintea instanței o semnătură electronică trebuie să probeze că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în cuprinsul actului normativ, semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, fiind prezumată a îndeplini aceste condiții. De asemenea, dispozițiile legale impun obligația ca partea care invocă înaintea instanței un certificat calificat să probeze că furnizorul de servicii de certificare care a eliberat respectivul certificat îndeplinește condițiile legale, iar partea care invocă înaintea instanței un mecanism securizat de creare a semnăturii să probeze că acesta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 4 pct. 8.

Prin urmare, și în situația în care Tribunalul ar considera că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ar putea fi semnat prin atașarea unei semnături electronice, atâta timp cât intimata nu face dovada că acea semnătură îndeplinește condițiile cerute de lege, se apreciază că în prezenta cauză este incident un caz de nulitate expresă, respectiv nesemnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014 intocmit de către organele de control din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN - București,, de către agentul constatator, vătămarea fiind prezumată până la dovada contrarie.

In același sens Tribunalul reține efectele pentru viitor ale deciziei in interesul legii 6/2015 a ICCJ cu privire la semnătura electronică de pe aceste procese verbale .

Având în vedere nulitatea procesului verbal de contravenție constatată, Tribunalul nu va mai analiza celelalte critici de apel , aceste critici fiind fără relevanță față de motivul de nulitatea constatat.

Întrucât s-a constatat incidența unui caz de nulitate ce afectează legalitatea actului contestat, față de cele constatate, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul petentului , va schimba în tot sentința apelată , va admite plângerea contravențională formulată de petent și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014 intocmit de către organele de control din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN – București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E :

Admite apelul în materie contravențională declarat de petentul R___ B_____, domiciliat în mun. Fălticeni, _______________________, _____________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2385 din data de 18 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind C.N.A.D.N.R. SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ (CESTRIN), cu sediul în București, ____________________. 401 A, sector 6.

Schimbă în tot sentința apelată.

Admite plângerea contravențională.

Anulează procesul verbal de contravenție contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică , azi 16 septembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

C_____ A___ Z______ CorinaCiobanu M______

Red.C.A,

Jud. fond.

Tehnored.C.M.

4 ex./18.09.2015