Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 05 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U________ M______

JUDECĂTOR - R_____ M______

GREFIER - U________ G_______

D E C I Z I A N R. 852

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelantul A_______ L_____ D___, domiciliat în Darabani, ____________________. 409, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 2033 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru intimatului I____________ de Poliție Județean B_______ lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța stabilește că, potrivit disp. art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă competența de soluționare a apelului revine tribunalului.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința civilă nr. 2033 din 24.02.2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petentul A_______ L_____ D___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, ca neîntemeiată și pe cale de consecință a menținut ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 18.06.2014, întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că, la data de 18.06.2014, orele 10:03, petentul a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _________________________ municipiul B_______, din direcția Bazar, către ______________________ marcajul pietonal, din dreptul magazinului Orange, de la intersecția cu __________________ a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii, dinspre scuar spre trotuar (fila 19).

Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petent cu mențiunea „Nu am obiecțiuni”.

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța de fond, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce motivul de nulitate invocat de petent, în sensul că, scrisul din procesul verbal de contravenție este ilizibil, neputându-se determina fapta pretinsă a fi săvârșită, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat, întrucât din cuprinsul procesului verbal contestat se înțelege clar fapta pentru care acesta a fost sancționat. Totodată, instanța de fond a constatat că, fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că, petentul a formulat apărări cu privire la contravenția reținută în sarcina sa, fapt de natură a conduce la concluzia că acesta a înțeles cele consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 18.06.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța de fond a constatat că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: „(…)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…)b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

Totodată, conform dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006: „(1) Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:(…) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Prin plângerea formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, menționând că, la momentul în care a intrat în intersecție, culoarea semaforului indica culoarea verde, iar pe sensul său de deplasare, nu se afla niciun pieton sau alte obstacole.

Petentul nu s-a prezentat în fața instanței de fond, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu martori, respectiv persoanele care se aflau în mașină la acel moment.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, situația de fapt descrisă în cuprinsul acestuia fiind susținută întru totul de înregistrarea video (fila 22) de la dosarul cauzei, din care se observă că, în data de 18.06.2014, în jurul orei 10:03:14-10:03:18, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentară, prin loc marcat și semnalizat corespunzător.

Din înregistrarea depusă la dosar de intimat rezultă cu claritate elementele cerute de norma legală (Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05), respectiv data (18.06.2014) și ora (10:03), valoarea vitezei (nu este cazul), imaginea autovehiculului (nr. de înmatriculare XXXXXXXXX).

În ceea ce privește aparatul radar cu care a fost filmat petentul, nu are nicio importanță dacă acesta este omologat, agentul constatator putând filma cu orice aparat care i-ar fi permis acest lucru, deoarece petentul nu a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale, caz în care ar fi fost necesară constatarea faptei cu un aparat omologat și verificat metrologic, ci pentru că nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea regulamentară, prin loc marcat și semnalizat corespunzător.

Petentul, prin plângerea contravențională a susținut că nu se face vinovat de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la acordarea de prioritate pietonilor angajați în trecerea străzii prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, susținând că, la momentul în care a intrat în intersecție, culoarea semaforului indica culoarea verde, iar pe sensul său de deplasare, nu se afla niciun pieton sau alte obstacole.

Situația de fapt invocată de acesta, este contrazisă în cauză de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, din care reiese cu claritate că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ajungând la trecerea de pietoni din dreptul magazinului Orange, de la intersecția cu __________________ a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii și aflați pe sensul său de deplasare. Aceste aspecte reies și din raportul agentului constatator, aflat la fila 18 din dosar, care a arătat că, la data de 18.06.2014, orele 10:03, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe ________________________ zona magazinului Orange, de la intersecția cu _________________ observat direct autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc amenajat, marcat și semnalizat corespunzător.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu există nici un dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 18.06.2014, îndeplinește condiția de temeinicie.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, iar neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe sensul de mers al conducătorului auto, prezintă un grad ridicat de pericol social, întrucât este de notorietate că foarte multe accidente care se produc în prezent, au drept cauză neacordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Totodată, instanța are în vedere și cazierul contravențional depus la dosar de către intimat filele 20 – 21, din care rezultă că petentul nu este la prima abatere de la normele rutiere, acesta fiind sancționat de mai multe ori.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța de fond a reținut că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dipozițiile art. 100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002, care prevăd că în cazul neacordării de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța de fond a apreciat că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind acordarea de prioritate pietonilor, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 18.06.2014, așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.

În baza tuturor acestor considerente, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de petentul A_______ L_____ D___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul A_______ L_____ D___, întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, prin care a solicitat admiterea apelului și pe fond admiterea plângerii așa cum a fost formulată, întrucât sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Susține apelantul că, în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția nulității procesului verbal de contravenție, respectiv, nulitatea absolută a procesului verbal menționat, în conformitate cu prev. art. 16 din O.G. nr. 2/2001, motivarea fiind că, chiar dacă ar fi ilizibil, tot și-ar fi făcut apărarea. Ceea ce intră în contradicție chiar cu dreptul la apărare deoarece apărările au fost efectuate în scopul de a nu se pierde termenul de depunere a întâmpinării, însă surprinzător se permite încălcarea prevederilor menționate în actul normativ de reglementare a contravențiilor. Chiar dacă agentul nu a respectat prevederile de fond și formă a mențiunilor din procesul verbal, acest act nu este lovit de nulitate, ori per a contrario acest art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 nu se aplică niciodată chiar dacă nu este întocmit corect.

Susține apelantul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei care îi este imputată, deoarece în primul rând nici nu știe ce conține. Nu se înțelege și nici nu se disting cuvintele din cuprinsul acestuia.

Arată apelantul că, prin acestea s-a încercat și o încălcare a drepturilor prevăzute de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale, care prevede că orice persoană are dreptul la un recurs efectiv, precum și de art. 1 pct. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale, precum și prevederile actului normativ cu privire la discriminare, OUG. 137/2000.

Pentru aceste motive se impune anularea procesului verbal de contravenție pentru încălcarea dispozițiilor prev. de arte 16 și arte 17 din OG nr. 2/2001.

Pe fondul cauzei, susține apelantul că nu a încălcat nicio faptă de natură contravențională.

În data de 18.06.2014, se deplasa prin localitatea B_______, la volanul autoturismului, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Ajungând la intersecția sus menționată din Mun. B_______, a intrat în intersecție pe culoarea verde a semaforului electric, dar imediat ce a trecut de intersecție a fost oprit de un echipaj de poliție care a susținut că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni, marcată, semnalizată corespunzător.

Consideră apelantul că mențiunea agentului de poliție este netemeinică cu privire la faptul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton deoarece, în primul rând, nu se afla pe sensul său de deplasare și nici pe celălalt sens, astfel că la momentul când a intrat deja în intersecția sus menționată culoarea semaforului arăta verde, iar pietonul sau alte obstacole nu se aflau pe sensul său de mers, nicidecum așa cum în mod eronat a reținut agentul de poliție.

Consideră apelantul că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției nici în planul laturii obiective, nici în planul laturii subiective, motiv pentru care nu sunt de acord cu măsura luată de organul de poliție aceasta fiind nelegală.

Deoarece la individualizarea sancțiunii organul constatator nu a reținut decât acele circumstanțe care i-au agravat sancțiunea, apelantul solicită instanței de apel să aibă în vedere și circumstanțele personale, fiind cunoscut ca o persoană care respectă legea.

Față de cele expuse, apelantul solicit admiterea apelului, cu reținere spre rejudecare și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal de contravenție, în calitatea lui de act administrativ de autoritate se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, prezumție ce poate fi răsturnată doar prin dovada contrară făcută de cel care îl contestă.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată atât prin raportul acestuia cât și prin înregistrarea pe suport CD a săvârșirii contravenției; totodată la dosar au fost depuse înscrisuri de către reprezentantul organului constatator prin care s-a făcut dovada deținerii atestatului de operator radar și a verificării metrologice a aparatului radar.

Având în vedere că petentul a contestat situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție, însă nu a probat existența unei situații contrare, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a menținut valabilitatea acestuia. În ceea ce privește susținerea apelantul referitoare la faptul că procesul verbal este ilizibil, motiv pentru care nu a făcut probe – neînțelegând conținutul contravenției pentru care a fost sancționat, tribunalul apreciază că un atare motiv de apel nu poate fi reținut în cauză, procesul verbal de contravenție având înscris lizibil la rubrica „descrierea faptei” următoarele: „a condus auto Audi cu nr. XXXXXXXXX pe Calea Națională în municipiul B_______ din direcția Bazar înspre ______________________ marcajul pietonal …nu a dat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversare dinspre scuar spre trotuar”.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A_______ L_____ D___ împotriva sentinței civile nr. 2033 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria B_______, pe care o va păstra ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul A_______ L_____ D___, domiciliat în Darabani, ____________________. 409, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 2033 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________. 57, jud. B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. U.M./Tehnored. UG/06.11.2015/Ex. 4

Jud. fond: Z____ A___ A______