Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6341

Ședința publică din data de 16.09.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D______ D____ S_____

GREFIER: O___ M_______ P_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul D______ C_____ și pe intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut la a doua strigare în ședință publică se constată lipsa părților.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, din data de 18.06.2014, petentul D______ C_____ a chemat-o în judecată pe Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/04.06.2014.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal este lovit de nulitate relativă, nespecificându-se data și ora la care s-a prezentat la Biroul Accidente Ușoare Sector 4 și 5.

În fapt, petentul a arătat că la data de 28.05.2014, în jurul orelor 09:00, în timp ce se deplasa spre spitalul unde se afla internat tatăl său, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXX, pe Șoseaua Panduri, în dreptul clădirii cu nr. 94, sector 5, fiind implicat într-un accident ușor cu auto nr. XXXXXX.

Astfel, într-un trafic foarte aglomerat, autoturismele erau pe trei rânduri, circulând în direcția spre ______________________________ cu autoturismul pe loc, așteptând să se pună în mișcare coloana. Acesta a fost acroșat de auto XXXXXX, care a schimbat direcția de pe rândul 2 pe rândul 3.

În continuare, petentul a precizat că s-a înțeles cu celălalt conducător auto să se prezinte la Poliție pentru stabilirea vinovăției și constatarea accidentului ușor.

La data de 29.05.2014, ora 08:50, petentul s-a prezentat la Biroul Accidente Ușoare sector 4 și 5 pentru a declara accidentul. Fiind foarte aglomerat, un domn polițist i-a spus că trebuie să aștepte la rând pentru a i se elibera un formular pentru declararea celor întâmplate în accident. În jurul orei 10:00, a intrat in posesia formularului declarare, a completat formularul și s-a așezat din nou la coadă, reușind să-l depună la ora 10:35, depășind, astfel, termenul legal cu 1 oră și 30 de minute.

În drept, au fost invocate prevederile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la filele 26-27 din dosar, prin serviciul Registratură, intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Intimata a mai precizat că fapta a fost constatată in mod direct de către agentul de poliție, aflat in exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nefiind înregistrată pe suport magnetic. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura in care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În cauză, instanța a administrat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 04.06.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Politie a Municipiului București – B______ Rutieră procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (f. 6), prin care petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amendă, însumând 340 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru faptul că, în 28.05.2014, orele 08:53, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe _________________________ implicat în accident de circulație cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, nu s-a prezentat la Unitatea de Poliție în termenul legal de 24 de ore de la producerea accidentului. Petentul a semnat procesul-verbal, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a completat cu „cu obiecțiuni”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că plângerea contravențională formulată de către petent este întemeiată pentru următoarele considerente:

Chiar dacă OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Această prezumție legală este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG nr. 125/2002 priv. circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) iar sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, „caracter penal”.

În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite prin art. 6 din Convenție, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale doar prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” (a se vedea cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Fiind vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, pentru care nu se pot produce probe în susținerea acuzației, și pentru care legea nu impune constatarea prin mijloace tehnice omologate, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Astfel, analizând procesul-verbal întocmit în cauză, instanța reține că acesta a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, care prevăd că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite etc.

În cazul de față, instanța apreciază că agentul constatator nu a efectuat o descriere completă a faptei contravenționale, acesta limitându-se doar la a reproduce articolul din lege care a fost încălcat, fără a descrie fapta contravențională în mod suficient. Astfel, instanța se află în imposibilitate de a analiza temeinicia procesului-verbal de contravenție și apărările petentului, neindicându-se în cuprinsul actului atacat perioada cu care s-a depășit termenul legal de 24 de ore.

Având în vedere cele precizate anterior, precum și faptul că art. 17 din același act normativ prevede că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal întocmit în cauză este lovit de nulitate absolută, nefiind descrisă în totalitate fapta contravențională.

După cum s-a arătat deja, descrierea faptei contravenționale prin reproducerea textului de lege încălcat este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție, deoarece contravenientul este vătămat în drepturile sale, instanța neputând efectua o analiză a temeiniciei acestuia.

Așa fiind, instanța reține că procesul-verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumția de legalitate, în lipsa descrierii complete a faptei contravenționale în procesul-verbal întocmit de agentul constatator, astfel că, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va admite plângerea formulată, va anula ca nelegal procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/04.06.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea formulată de petentul D______ C_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, _________________________. 76, sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3.

Anulează procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/04.06.2014.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D______ D____ S_____ O___ M_______ P_____

Red. și tehnored. Jud. D. D.S./24.09.2015/ 4 ex.