ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1127 A

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015

Președinte E______ I______

Judecător C______ Șianțiu

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ în contradictoriu cu petentul C______ C______–A_____ împotriva sentinței civile nr. 193 din 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria L_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care,considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea apelului, având în vedere că intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 alin.3 coroborat cu art. 482 Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 193 din 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria L_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul C______ C______ - A_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al județului A___ și a fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014, fiind exonerat petentul de sancțiunile aplicate prin actul sancționator. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție petentul a fost amendat cu suma de 1800 Ron, conform art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014, aplicându-se și sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.

S-a reținut că la data de 26.09.2014, orele 18:11, petentul a condus pe DN 7 în localitatea Bârzava, marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXX, cu viteza de 110 Km/h, depășind viteza legală pe acel sector de drum cu 60 Km/h, înregistrată de aparatul radar de pe autospeciala cu numărul XXXXXXXXXXXXXX.

Prima instanță a stabilit că afirmația petentului că nu a condus cu viteza respectivă în localitate, locul unde a fost operată înregistrarea fiind situat la o foarte mare distanță de ultimele case din localitatea Bârzava, este fondată și a evidențiat că din înregistrarea tehnică transpusă pe suport hârtie aferentă înregistrării efectuată cu cinemometrul, nu se poate stabili că autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXXX a fost înregistrat circulând cu viteza de 110 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă admisă era de 50 km/oră, cu consecința depășirii vitezei legal permisă pe acel sector de drum din localitatea Bârzava cu 60 km/oră.

Instanța de fond a evidențiat că sectorul de drum nu a putut fi identificat ca fiind situat în interiorul localității nici cu ocazia cercetării la fața locului, când s-a parcurs DN 7 de la _________________________ până la ieșirea din aceasta, potrivit celor menționate în procesul – verbal de cercetare.

Se arată că în procesul verbal atacat, nu se specifică kilometrul la care a fost efectuată înregistrarea și nici nu s-a depus un document din care să se poată stabili unde a fost poziționat autovehiculul în care se găsea aparatura radar. De asemenea, deși a fost anunțat pentru data cercetării, intimatul nu a asigurat prezența agentului constatator sau a unui alt reprezentant al său care să furnizeze informațiile necesare pentru localizarea poziționării pe DN 7 a autospecialei pe care era montat aparatul radar.

Pentru considerentele expuse, instanța de fond a stabilit că plângerea este întemeiată, iar procesul verbal atacat este netemeinic, sancțiunea aplicabilă fiind cea a nulității, deoarece netemeinicia constituie un viciu de nelegalitate care are drept consecință nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.

În concluzie, în baza art. 34 din OG 2/2001, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petent, a anulat procesul verbal de contravenție contestat și a exonerat petentul de sancțiunile aplicate prin actul sancționator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii petentului.

În motivarea apelului, intimatul a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât prima instanță nu a avut în vedere că potrivit legislației agentul este investit cu exercițiul autorității publice în ceea ce privește constatarea faptelor de încălcare a legii, aceste constatări directe, prin propriile simțuri fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, iar cerința de dublare a constatărilor directe ale agentului cu folosirea unor mijloace tehnice este obligatorie doar în cazul încălcării vitezei maxim admis pe un anumit sector de drum, determinarea acesteia nefiind posibilă decât cu ajutorul unui instrument de măsură.

Totodată, a subliniat intimatul că agentul de poliție a constatat săvârșirea contravenției cu ajutorul aparaturii tehnice certificată metrologic, potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator percepând în timp real abaterea săvârșită și prin propriile simțuri, astfel că starea de fapt a fost corect stabilită și cele consemnate în procesul-verbal corespund realității.

Potrivit O.G. nr. 2/2001 polițistului i se acordă dreptul și obligația de a face constatări directe prin propriile simțuri cu privire la încălcarea legii, constatările sale și implicit actele întocmite bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie car nu este însă una absolută.

A mai evidențiat intimatul că legislația conferă putere actelor întocmite de către agentul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate.

Intimatul a învederat că din înregistrarea pe suport CD ce conține imagini radar, rezultă că aparatul a fost amplasat în localitate, iar fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită tot în localitate, acest aspect rezultând și din localizarea GPS și putând fi vizualizată cu ajutorul aplicației googlemaps.

Petentul legal citat, nu s-a prezentat la instanță și nu a formulat întâmpinare.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut greșit starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ca urmare a aprecierii necorespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.

Este de reamintit dintru-nceput de tribunal că potrivit prevederilor art. 22 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, iar dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele, de asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc, cu atât mai mult cu cât cu privire la situația de fapt judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Pe această linie de idei nu este lipsit de relevanță a se reaminti de către tribunal cele ce au fost statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite în interesul legii prin decizia nr. XXII/2007, în condițiile în care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I , potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 Cod procedură civilă.

Astfel chiar dacă prin dispozitivul acestei decizii în interesul legii s-a stabilit în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, hotărâre obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a statuat Înalta Curte în considerentele deciziei menționate că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, s-a redat în continuare că prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

S-a concluzionat de către Înalta Curte că în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Acestea fiind spuse cu valoare de principiu, găsește tribunalul prin aplicarea dispozițiilor speciale privind judecata în apel reglementate la art. 479 alin. 1) din Noul Cod de procedură civilă în conformitate cu care în limitele cererii de apel este datoare instanța investită cu calea de atac ordinară a apelului să verifice atâta stabilirea situației de fapt cât și aplicarea legii de către prima instanță, că în mod nelegal și netemeinic a procedat judecătoria la anularea actului juridic sancționator în cauză întemeiat numai, cum fără echivoc rezultă din considerentele sentinței pronunțate, pe susținerile părții petente cum că nu a condus cu viteza respectivă în localitate coroborat cu rezultatul probei administrate de către instanță anume cercetarea la fața locului când, din ansamblul probator administrat în cauză, chiar și numai în fața sa, ar fi trebuit să ajungă la o concluzie contrară, anume că mențiunile inserate în procesul verbal de contravenție cu privire la faptă și autorul acesteia corespund realității în condițiile în care intimatul a justificat cu succes aceasta deci într-o măsură suficientă prin probatoriul amintit.

În concret, ar fi trebuit să observe judecătoria înainte de toate că există o vădită neconcordanță între susținerile din plângerea contravențională potrivit cu care nu s-ar fi aflat petentul pe raza localității Bârzava la momentul constatării faptei contravenționale ce i se impută, anume conducerea cu viteza de 110 km/h pe sectorul de drum din interiorul respectivei localități unde viteza maximă admisă este restricționată la 50 km/h, și respectiv obiecțiunile pe care le-a formulat partea la momentul la care a fost oprită în trafic și când deci a obiectat numai în sensul că autovehiculul agentului constatator nu poartă inscripția „poliția”, criticând totodată și împrejurarea de fapt că nu i s-a prezentat verificarea metrologică a aparatului radar și în fine ultima obiecție a fost aceea că nu reține dacă agentul de poliție s-a și legitimat, dar în nici un caz nu a adus o obiecție în sensul în care mai apoi a subliniat în demersul judiciar inițiat în fața instanței de judecată, iar procesul verbal de contravenție mai apoi contestat a fost și semnat de către petent atât la rubrica „alte mențiuni” în sensul antemenționat, cât și la cel privind înștiințarea de plată – luare la cunoștință de conținutul și cuprinsul său.

Mai sunt de reamintit de către tribunal și prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță nefiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atâta timp cât absența obiecțiunilor de la momentul constatării și sancționării faptei contravenționale care se regăsesc dintru-nceput numai în plângerea contravențională se coroborează într-o măsură suficientă și relevantă cu prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal de contravenție, dar și cu celelalte probe de la dosarul primei instanțe, inclusiv cu planșele cu imagini printate cuprinzând aspectele în care autoturismul condus de petent a fost înregistrat de autospeciala poliției circulând în loc. Bârzava județul A___ cu depășirea cu 60 km/h a vitezei legale maxim admise pe sectorul de drum respectiv.

În continuarea celor arătate în aliniatul precedent al deciziei de față observă tribunalul și că intimatul a identificat într-o măsură suficientă locul săvârșirii contravenției potrivit celor ce rezidă și din raportul din 31.12.2014, anume pe DN 7 în interiorul localității menționate în zona de limitare a vitezei maxime admise prin art. 49 alin. 1) din OUG nr. 195/2002 republicată și prin indicatoare rutiere instalate la _________________________ 50 km/h pe toată lungimea localității, identificare la rându-i întărită nu numai de adresa nr. 1526/23.02.2015 a CNADNR SA în conformitate cu care limitele intravilanului acestei localități conform cărții de semnalizare verticală și orizontală a DN 7 sunt cuprinse între km 481+738 – 485+505 iar pe aceste poziții kilometrice sunt montate indicatoare rutiere de intrare/ieșire și între acestea viteza maximă admisă este 50 km/h, dar coroborându-se și cu copia conformă cu originalul a graficului de lucru al agentului constatator din data de 26.09.2014.

Astfel fiind, numai rezultatul cercetării la fața locului nu putea să întemeieze soluția la care s-a oprit judecătoria câtă vreme această probă nu se coroborează în mod corespunzător cu celelalte dovezi administrate în fața primei instanțe și care valorificate și prin prisma celor statuate în interesul legii de instanța supremă prin decizia sus amintită ar fi trebuit să conducă la menținerea actului juridic sancționator.

De altfel, deși judecătoria a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 345 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează încuviințarea cercetării la fața locului este de observat că în speță au fost nesocotite dispozițiile de la art. 346 alin. 1) din același Nou Cod ce reglementează efectuarea cercetării la fața locului și în conformitate cu care s-a stabilit de către legiuitor într-o manieră imperativă că aceasta se face cu citarea părților care nu a fost realizată de către prima instanță deși, cum rezultă din încheierea ședinței publice din 26.02.2015 când a fost încuviințată această dovadă părțile au fost lipsă și prezent numai reprezentantul petentului, numai adresa înaintată către intimat pentru asigurarea unui reprezentant la fața locului nefiind echivalentă și nefiind de natură să suplinească absența citării, iar pe de altă parte, deși cu prilejul cercetării la fața locului s-a prezentat și agentul șef M_____ R___, polițist la postul de poliție Bârzava, procesul verbal întocmit la 09.03.2015 a fost semnat numai de către președinte, grefier, petent și reprezentantul acestuia, iar nu și de către persoana care în mod evident a fost de față urmare a demersurilor efectuate către intimat deși potrivit art. 347 alin. 1) din același Nou Cod menționat, toți cei prezenți trebuie să semneze înscrisul care consemnează rezultatul cercetării nefiind făcută vreo mențiune privitoare la refuzul persoanei antemenționate de a semna în contextul în care s-au consemnat și din partea sa susțineri vizavi de locul unde este amplasat de regulă autovehiculul pe care este montat aparatul radar.

În contextul tuturor considerentelor expuse deja în decizia de față, reține tribunalul și că dovada administrată în completare de către intimat și arătată în motivarea apelului în conformitate cu prevederile art. 478 alin. 2) din Noul Cod de procedură civilă anume CD-ul ce conține înregistrarea radar conduce la rându-i la concluzia ce se desprinde și din probatoriul administrat în fața judecătoriei anume că aparatul radar a fost amplasat în localitate și tot aici a fost săvârșită fapta contravențională de către petent, localizarea GPS fiind aceea de 46 grade, 6 03.5 N, 22 grade, 00 37.2 E, ce poate fi vizualizată și cu ajutorul aplicației Googlemaps, cele antemenționate fiind relevante atât timp cât pentru constatarea contravenției s-a utilizat mijlocul tehnic potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002, mijloc certificat metrologic, dar deși instanța de apel a comunicat petentului intimat apelul declarat de către intimat punându-i în vedere depunerea întâmpinării sub sancțiunea decăderii acesta nu a formulat nici un fel de apărări în cauză la motivele de apel și, mai mult decât atât, în aplicarea principiilor dreptului la apărare și contradictorialității reglementate la art. 13 și 14 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat aceleiași părți potrivit dispozițiilor încheierii ședinței publice din 24.06.2015 și un exemplar al CD-ului cuprinzând identificarea locației, fără însă a se formula vreun punct de vedere cu privire la această dovadă, și nici ulterior încuviințării cererii de amânare, potrivit celor ce rezidă din încheierea ședinței publice din 23.09.2015 pentru asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pentru partea petentă.

Pe cale de consecință, pentru toate motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit greșit situația de fapt și a aplicat legea în mod eronat, evidențiindu-se elemente care justifică schimbarea hotărârii apelate, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat în cauză și va fi schimbată în tot /parte aceasta în sensul că va fi respinsă plângerea formulată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 193 din 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria L_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX

Schimbă această hotărâre în tot în sensul că respinge plângerea formulată de petentul C______ C______–A_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.09.2014 încheiat de intimat.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

I______ M_____

red. C.Ș/04.12.2015

Thred. I M / Ex. 4/04.12.2015

prima instanță – judecător E______ P______

se comunică hotărârea cu

petentul - C______ C______–A_____- mun. Târgu M____, __________________, ____________ jud. M____

intimatul - I____________ de Poliție al Județului A___ - A___, __________________, nr. 17 - 21, jud. A___.

2 _______________