Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
Publicitate


Date speţă
Instanţă:
Tribunalul HUNEDOARA
Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal
Stadiu procesual:
Apel
Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie
Număr hotarâre:
1224/2015 din 21 septembrie 2015
Sursa:
Rolii.ro

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL


DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA NR. 1224/A/2015



Ședința publică din 21 septembrie 2015



PREȘEDINTE M____ L____ M_____ -judecător

G____ M____ -judecător

G_____ A_______ C_______ -grefier



Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 545 din 23 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o în pronunțare.


TRIBUNALUL


Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 545 din 23 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria D___, s-a admis plângerea formulată de petentul L__ R_____, județul Hunedoara în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA și, în consecință:

A anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04 iulie 2014 și a exonerat petentul de la executarea sancțiunilor aplicate.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04 iulie 2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360,00 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 și cu amendă în cuantum de 540,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 04 iulie 2014, ora 07,38 în municipiul D___ pe ___________________ condus auto marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni care traversau drumul pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată, pe același sens de mers, iar la controlul documentelor nu a putut prezenta permisul de conducere și actele autoturismului.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei actului sancționator, în prealabil, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În cele ce urmează, instanța a analizat temeinicia actului sancționator, în mod punctual, cu privire la fiecare faptă reținută în sarcina petentului.

- fapta prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare în loc marcat pe sensul de mers al petentului;

Potrivit art. 135 lit. h din HG 1391/2006 – „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: … h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”., iar în concordanță cu art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

S-a reținut că potrivit art. 3.5.1 din NML 021-05, în forma în vigoare – „Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data si ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”. Analizând planșele foto radar depuse la dosar în raport de dispozițiile legale invocate instanța constată că acestea nu evidențiază în mod clar numărul de înmatriculare al autovehiculului surprins în trafic – neîntrunind astfel cumulativ cerințele impuse de lege pentru a fi considerate probe în prezenta procedură.

Totodată, instanța a constatat și faptul că în cuprinsul actului sancționator agentul constatator nu a individualizat în nici un fel persoana pietonilor care s-ar fi aflat în traversare pe marcajul pietonal și care ar fi putut teoretic confirma cele reținute. Această deficiență nu a fost clarificată nici în raportul întocmit ulterior, situație în care, instanța constată că petentul se află în imposibilitatea obiectivă de a solicita audierea pietonilor cu privire la care se pretinde că se aflau în traversare pe trecerea de pietoni pentru a dovedi că starea de fapt reținută nu corespunde adevărului.

În aceste condiții, raportat la ansamblul materialului probator administrat, cu privire la această faptă, instanța a dat eficiență principiului in dubio pro reo – dubiu care rezultă și din faptul că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a făcut vorbire de existența a mai multor persoane care traversau _____________________ pietoni, în timp ce în raportul întocmit ulterior de același agent constatator se face vorbire doar despre un singur pieton.

- fapta prevăzută de art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 constând în neprezentarea permisului de conducere și a actelor autoturismului;

Potrivit art. 147 din HG 1391/2006 conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, iar potrivit art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002 – „ Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.

Nerespectarea acestor conduite rutiere constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, conform dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

D__ fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului verbal nu poate opera în condițiile în care petentul se află în imposibilitatea de a dovedi contrariul celor reținute și având în vedere poziția procesuală exprimată de către petent cu privire la această faptă, instanța va da eficiență principiului in dubio pro reo.

Prin urmare, față de considerentele mai sus expuse, instanța a admis plângerea dedusă judecății cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal și exonerării petentului de la executarea sancțiunilor aplicate.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii formulate de petent.

În motivarea apelului s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală, prin plângerea formulată petentul contestând doar fapta de neacordare a priorității pietonului, dar prin răspunsul la întâmpinare a recunoscut că nu avea asupra sa permisul de conducere, condiții în care doar o faptă este contestată și una recunoscută, anularea procesului verbal conform principiului in dubio pro reo apare ca nelegală.

Cu referire la faptul că prima instanță a considerat că planșa foto nu evidențiază nr. de înmatriculare al autovehiculului, s-a arătat că acestea trebuiau analizate în funcție de succesiunea lor, aspect față de care a arătat că și față de această probă s-a aplicat greșit principiul enunțat anterior.

Acordarea priorității presupune ca autovehiculul să oprească și să lase pietonul, chiar aflat pe trotuar sau pe scuar, să traverseze. La elaborarea prevederilor legale s-a avut în vedere că pe stradă pot circula și persoane iresponsabile, lipsite de capacitate de exercițiu, motiv pentru care s-a stabilit obligația acordării priorității în sarcina conducătorului auto care, spre deosebire de pieton, trebuie să fie o persoană responsabilă și cu deplină capacitate de exercițiu.

A mai susținut că sancționarea și constatarea contravențiilor fac parte din atribuțiile de serviciu ale organelor de poliție. Neluarea măsurilor la constatarea unor fapte ce încalcă legea echivalează cu neîndeplinirea obligațiilor de serviciu.

Față de aceste aspecte, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat în cauză, susținând că dovezile prezentate nu reflectă realitatea, pozele prezentate nu sunt edificatoare chiar și în ordinea prezentată.

Cu referire la permisul de conducere, a arătat că agentul constatator i-a spus să îl aducă în 10 minute, deoarece se afla la sediul firmei unde își desfășoară activitatea, fără a preciza că va face referire la acest aspect în procesul verbal.

A mai precizat, cu referire la neacordarea priorității, că pietonul care se afla pe scuarul dintre benzile de circulație i-a făcut semn să treacă, pentru a nu bloca intersecția, aspect cu privire la care susține că trebuia să i se ia o declarație și acestuia, pentru a confirma cele prezentate de intimat.

Pentru aceste considerente a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței instanței de fond.

Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că :

Apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04 iulie 2014, pe numele petentului, s-a reținut că la data de 04 iulie 2014, ora 07,38 în municipiul D___ pe ___________________ condus auto marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni care traversau drumul pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată, pe același sens de mers, iar la controlul documentelor nu a putut prezenta permisul de conducere și actele autoturismului, fapte prevăzute de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002

Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 900 lei, astfel : pentru prima contravenție cu suma de 360 lei și pentru cea de –a doua contravenție cu suma de 540 lei și cu sancțiunea complementară de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.

Procesul verbal este semnat de către contravenient, cu mențiunea: ,, Nu sunt obiecții, actele sunt la domiciliu”

Se constată că prin plângerea formulată petentul contestă săvârșirea primei contravenții constând în neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversare prin loc marcat regulamentar, pe sensul său de deplasare..

În mod greșit , prima instanță, la analizarea probatorului administrat în cauză, apreciază că nu s-a făcut dovada temeiniciei actului constatator și a dat eficiență principiului in dubio pro reo.

Din coroborarea planșele foto cu raportul agentului constatator, depuse la dosar, în prima instantă, de către intimată, rezultă că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, respectiv că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton, care traversal pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată, pe același sens de mers .

Fapta a fost constatată personal de agentul constatator și înregistrată și cu aparatură tehnică.

De altfel, petentul recunoaște în plângerea sa că pe scuarul dintre benzile de circulație s-a aflat un pieton care și-a manifestat intenția de a traversa, dar care apoi ar fi renunțat. Poziția petentului, însă, este oscilantă cu privire la acest aspect, în întâmpinarea depusă în apel , susținerea se nuanțează în sensul că pietonul i-ar fi făcut semn să treaca.

Cum petentul nu a făcut, în nici un mod, dovada susținerilor sale, Tribunalul constată că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa de neacordare a priorității de trecere pentru pietonul angajat în traversare.

Este greșită soluția instanței de fond și cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, pe de o parte, întrucât acesta nu a înțeles să conteste această sancțiune și pe de altă parte, pentru că acesta a recunoscut, prin răspunsul la întâmpinare, faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere și că s-a prezentat ulterior cu actele la agentul constatator.

Nici pentru această faptă , petentul nu a dovedit susținerile sale, situație în care instanța constată că temeinicia procesului verbal nu a fost răsturnată.

În concluzie, instanța reține că petentul a săvârșit ambele contravenții și că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate de agentul constatator în procesul verbal atacat , neimpunându-se modificarea acestora.

Pentru aceste considerente, urmează a se admite ca fondat apelul introdus de către IPJ Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 509/2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara, a se schimba în tot sentința atacată și pe fond a se respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04 iulie 2014.



PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE


Admite ca fondat apelul introdus de catre IPJ Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 545/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara și în consecință:

Schimbă sentința atacată, respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/04 iulie 2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 21.09.2015




PREȘEDINTE JUDECĂTOR,

M____ L____ MarcelGoron M____

Concediu de odihnă

Președinte complet

M____ L____ M_____





GREFIER,

G_____ A_______ C_______




GM/GC/4 ex.

Jud. fond

21.10.2015



Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

0743.087.930

office@avocatura.com

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020