R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx/ e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4100/2012

Sedința publică din: 15.05.2012

Instanța constituită din:

P_________: A__ E____ B_____

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol se află judecarea plângerii formulate de petenta B_________ R_____, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - C______ București, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se atașarea la dosar a unui set de acte de către intimată, după care

In temeiul prevederilor art. 159 ind.1 alin.4 cod procedura civila, instanta procedand la verificarea din oficiu a competentei sale, constata ca este competenta material si teritorial in acord cu prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Apreciind pertinentă, concludentă și utilă cauzei proba cu înscrisurile aflate la dosar, în temeiul art. 167 al.1 C.p.c. instanța, din oficiu, o încuviințează.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din data de 19.12.2011, petentul B_________ R_____, domiciliată în D___, _____________________________. Hunedoara, a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/28.11.2011 iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul recunoaște că nu a deținut rovinietă în perioada supusă controlului și arată că a fost sancționat de mai multe ori pentru fapta de a fi circulat fără a deține rovinietă, achitând amenda și tariful de despăgubire pentru primele două procese verbal care i-au fost comunicate, precum și tariful de utilizare al drumurilor. Consideră că în speță de aflăm în prezența unei contravenții continue și arată că autoturismul nu a fost condus de contravenient ci de sora acestuia.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 15/2002 și OG 2/2001.

În probațiune, petentul a anexat plângerii copia proceselor-verbale de contravenție, dovada achitării unor amenzi contravenționale și tarife de despăgubire, precum și dovada achiziționării rovinietei.

Intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar planșa foto cu înregistrarea autoturismului petentului precum și actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/28.11.2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 05.06.2011 ar fi circulat cu autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXX, proprietatea sa, pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă. Totodată s-a pus în sarcina petentului obligația de a achita un tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro.

Din punct de vedere al legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În apărarea sa petentul a susținut caracterul continuu al contravenției, pentru toate actele materiale față de care i s-a întocmit proces verbal de constatare a contravenției.

Potrivit art. 13 al. 2 teza II din O.G. nr. 2/2001 „Contravenția este continua în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.” Apelând la doctrina penală, invocată și de petentă, pentru a explica această definiție, continuitatea contravenției presupune prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forțe contrare.

În speța de față, instanța apreciază că nu suntem în prezența unei contravenții continue cum susține petenta, întrucât activitatea de conducere a vehiculului pe drumurile publice fără a deține rovinietă nu s-a prelungit în timp în mod natural, de exemplu prin efectuarea unei singure călătorii, pe un traseu în care sunt amplasate mai multe puncte de control al deținerii rovinietei și sancționarea conducătorului auto în fiecare din aceste puncte de control.

În speță, de câte ori a circulat pe drumurile publice, în zile diferite, petenta a săvârșit câte o contravenție prevăzută de O.G. 15/2002, dacă nu a deținut rovinieta. Aceasta întrucât, fiecare călătorie efectuată pe drumurile publice a avut la bază o nouă rezoluție contravențională, adică avea reprezentarea faptului că va circula din nou fără a deține rovinietă.

În speță, petentul a invocat și faptul că autoturismul a fost condus de o rudă, sugerând astfel că răspunderea contravențională nu-i incumbă.

Instanța face precizarea că potrivit art. 7 din OG 15/2002 – „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, …”. Definind noțiunea de „utilizator”, același act normativ prevede că acesta este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Prin urmare, pentru a fi exonerat de obligația de a achita rovinieta, este necesar ca în certificatul de înmatriculare al vehiculului să fie menționată persoana căreia i-a fost încredințat autoturismul, în calitate de utilizator; numai astfel este asigurată publicitatea și opozabilitatea convenției dintre părți, aspect pe care petenta nu l-a susținut.

Posibilitatea inserării acestor mențiuni în certificatul de înmatriculare este prevăzută de art. 15 al. (1^1) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora “ La cererea scrisa a proprietarului unui vehicul, in certificatul de inmatriculare sau de inregistrare se poate inscrie si o alta persoana decat proprietarul, specificandu-se calitatea in care aceasta poate utiliza vehiculul, in virtutea unui drept legal.” În acest fel petenta ar fi la adăpost de orice răspundere ce decurge din utilizarea autovehiculului său de către persoana căreia i l-a încredințat.

Prin urmare, atâta timp cât în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor petentul figurează în calitate de deținător și utilizator al autovehiculului, agentul constatator a procedat corect aplicând sancțiunea contravențională petentei și nu persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul, pe care nici nu o puteau identifica.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 8 al. 1 din O.G. nr. 15/2002 „Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda”

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimata a depus la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contravenției și planșa foto cu înregistrarea autoturismului petentului, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

Din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX a circulat pe drumurile publice în ziua de 05.06.2011, fiind surprins de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, Jud. Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu s-a regăsit în baza de date în care sunt înregistrate toate rovinietele valide în zilele respective, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată taxa de utilizare a drumului.

În speță, petentul a recunoscut că la data surprinderii sale în trafic nu deținea rovinietă valabilă pentru autovehicul, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea acestei contravenții agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a O.G. nr. 15/2002 pentru această contravenție. Alături de obligarea petentului de a plăti amenda contravențională, s-a pus în sarcina acestuia obligația de a plăti un tarif de despăgubire, în condițiile și cuantumul prevăzut de art. 8 al. 3 din O.G. nr. 15/2002, respectiv 28 euro.

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune; instanța apreciază, însă, că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că petentul a mai fost sancționat contravențional prin alte două procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a fi circulat fără a deține rovinietă, a achitat amenda și tariful de despăgubire pentru acestea (f. 15-18) iar la data de 25.06.2011 a achitat tariful de utilizare al drumurilor pentru o perioadă de 7 zile (f.13).

Față de această împrejurare, instanța are în vedere dispozițiile art. 8 al. 6 O.G. nr. 15/2002 potrivit cărora „Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).”

În fața acestor prevederi, aplicarea riguroasă a dispozițiilor privind sancționarea petentului cu amendă contravențională și obligarea acestuia la plata tarifului de despăgubire se impune numai în condițiile în care se face concomitent și aplicarea art. 8 al. 6 din ordonanță, prevederi menite să atragă atenția persoanei contravenientului asupra conduitei sale ilicite, cu consecința obligării acestuia de a se conforma dispozițiilor legale. Altfel, se pot ajunge la situații, precum cea din prezenta speță, în care contravenientul să fie sancționat de mai multe ori și obligat de fiecare dată la plata amenzii și a tarifului de despăgubire, stabilit generic de legiuitor, fără a se avea în vedere, în concret și prejudiciul real produs. În asemenea situații am putea vorbi chiar de o prejudiciere a contravenientului, mai ales că acesta este înștiințat despre conduita sa ilicită abia după câteva luni.

Or, instanța apreciază că nu aceasta a fost intenția legiuitorului la momentul incriminării acestei contravenții, ci aceea de protejare a rețelei de drumuri naționale, prin constituirea unui fond pentru efectuarea reparațiilor degradărilor aduse acestora. Cum protejarea unui drept nu trebuie făcută în dauna drepturilor altuia, instanța consideră că odată sancționat petentul pentru prima contravenție dintr-un lanț de asemenea fapte, acesta are menirea de a acoperi prejudiciul încercat de deținătorul drumului. Aceasta cel puțin până se aduce la cunoștința contravenientului nerespectarea legii, când i se dă posibilitatea să se conformeze dispozițiilor legale – să achite rovinieta, să plătească amenda contravențională și un tarif de despăgubire.

Luând în considerare aceste împrejurări care scot în evidență intenția petentului de a intra în legalitate și de a repara eventualul prejudiciu adus deținătorului drumului, instanța apreciază că menținerea obligației de a achita amenda contravențională nu se mai justifică, motiv pentru care va proceda la o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii în cuantum de 250 lei cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

În condițiile în care amenda contravențională este înlocuită cu sancțiunea avertismentului, instanța apreciază că se impune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire, mai ales că într-o interpretare strictă a legii, acest tarif însoțește sancțiunea amenzii contravenționale și nu cea a avertismentului.

Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin urmare, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională, în sensul că va înlocui sancțiunile amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, și va exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta B_________ R_____, domiciliată în D___, __________________. 1/36, Jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale dispusă prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/28.11.2011 cu sancțiunea “avertisment” și exonerează petenta de la plata tarifului de despăgubire.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2012.

Președinte, Grefier,

A__ E____ B_____ D_________ R_____

Pt. Grefier aflat în Concediu de odihnă

Semnează Grefierul Șef

AEB / DR

4 ex./06.08.2012